Anulare act administrativ . Decizia 392/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.392/CA/2008-
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă,din S M,-, jud.S M și cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M, împotriva sentinței nr.229/CA din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, că intimata reclamantă și recurenta pârâtă au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.229 din 22 mai 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile invocate și a admis în parte acțiunea reclamantei, domiciliată în S M,-, jud.S M, împotriva pârâtelor S M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța - nr.3-5, jud.S M și-n consecință, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 3097 lei reprezentând taxă specială pentru autoturism achitată de reclamantă cu chitanța nr.-/ 13.02.2008, cu dobânda legală.
A respins restul capetelor de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei SMs uma de 3097,77 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, conform chitanței nr.-/13.02.2008(fila 19 de la dosar ). Această taxă a fost plătită pentru a putea înmatricula autoturismul marca Opel Astra achiziționat din Germania, la data de 23.01.2008, autoturism fabricat în anul 2005, cu nr.de identificare -(filele 14-20 de la dosar).
Prin contestația înregistrată sub nr.16029/15.02 2008, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, fără rezultat pozitiv(filele 21-22 de la dosar ).
Instanța a reținut în consonanță cu dispozițiile art.214 ind.1 și ind.3 Cod fiscal, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Obiectivul acestor reglementări comunitare, materializat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Ca atare, reglementările comunitare, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor Comunității.
În consonanță cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Reținând că, dispozițiile Tratatului CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, că se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, respectiv se dezavantajează direct sau indirect, mașinile din celelalte state membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone, instanța a constatat că suma plătită de către reclamantă nu este datorată potrivit legislației comunitare, ca atare restituirea ei se justifică.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâtele au fost obligate să achite și folosul nerealizat sub forma dobânzii legale conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1084 și 1071 Cod civil.
Referitor la capătul de cerere privind anularea chitanței seria - 2A nr.-/13.02.2008 eliberată de Trezoreria Municipiului S M, instanța a reținut că, această chitanță, nu constituie un act administrativ sau fiscal în înțelesul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală și a Legii nr.554/2004, care să privească anumite drepturi și obligații, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S - în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S M, solicitând în principal, casarea ei, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, apreciind că în cauză calitate procesuală pasivă are S Totodată, solicită și admiterea excepției lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ.
În subsidiar, pe fondul cauzei, solicită respingerea ca nelegală și netemeinică a acțiunii.
În drept, recursul nu este motivat cu raportare la prevederile art.304 Cod procedură civilă.
În motivele de recurs se arată în esență că, adresa nr.19117 din 27.02.2008, prin care i s-a răspuns petiționarei că nu i se poate restitui taxa specială de primă înmatriculare, a fost emisă de către S M - Administrația Finanțelor Publice S M, iar sumele de bani plătite de către intimată au fost încasate de Trezoreria din subordinea Administrației Finanțelor Publice S
Cum actul vătămător este emis de, se apreciază că aceasta are calitate procesuală pasivă și nu Administrația Finanțelor Publice, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.2 din Hotărârea nr.495/2007 în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală intră Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene, ca instituții cu personalitate juridică, în timp ce Administrațiile Finanțelor Publice intrând în subordinea acestora din urmă, fără a avea personalitate juridică.
Cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile, se arată că înainte de a se adresa instanței, petentul avea obligația să se adreseze ori Administrației Finanțelor Publice, ori, solicitând în tot sau în parte revocarea actului pretins vătămător, ori o asemenea procedură nu a fost efectuată de către petent.
Pe fondul cauzei, se arată că, taxa specială pentru autoturisme, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal.
Sunt invocate în susținerea legalității taxei speciale auto, dispozițiile art.I - 33 din Legea nr.157/2005, privind aderarea României la Uniunea Europeană, potrivit cărora legea cadru europeană este un act legislativ care obligă statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul ce trebuie obținut, dar care lasă în același timp autorităților naționale competența în ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Sunt invocate și dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Nici Comisia Europeană, susține recurenta, nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Cum regimul taxei auto este reglementat de Codul fiscal, act adoptat de Parlamentul României, Ministerul Economiei și Finanțelor, nu are competența, potrivit Constituției, de a acorda restituirea taxelor, deoarece competența de a se pronunța dacă un act este sau nu constituțional, revine Curții Constituționale.
În cazul în care legislația națională a unei țări încalcă legislația comunitară, Curtea Europeană de Justiție, așa cum a făcut-o în cazul Ungariei și a Poloniei, obligă doar la restituirea diferenței dintre taxa instituită în aceste state și cea impusă de Comisia Europeană.
În consecință, solicită recurenta admiterea recursului său.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate.
În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, se susține că, refuzul exprimat prin răspunsul pârâtei recurente de restituire a sumelor de bani, are natura juridică a unui act administrativ fiscal, în sensul definit de art.2 din Legea nr.554/2004.
Conform prevederilor art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, arată că, cererea se adresează autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există,înțelegând astfel că nu este obligatorie formularea contestației către S
Pe fondul cauzei, se arată că potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, care statuează că, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Se mai arată că, potrivit dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Criticile, vizând lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice S M, motivat cu aceea că actul atacat este emis de altă autoritate, respectiv de S M, sunt nefondate, câtă vreme ele sunt contrazise de însăși actul menționat ce se află la fila 21 din dosarul primei instanțe, ce a fost emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului SMa cărui ștampilă se află aplicată pe semnătura șefului acesteia.
Pe de altă parte, așa cum rezultă atât din minuta, cât și din dispozitivul sentinței atacate, hotărârea este pronunțată în contradictoriu cu pârâta - pentru Administrația Finanțelor Publice S M, tocmai în considerarea faptului că, Administrația Finanțelor Publice nu are personalitate juridică.
În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile se va constata că, și aceasta este nefondată, deoarece reclamanta intimată s-a adresat chiar recurentei în vederea restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, așa cum rezultă din înscrisul de la filele 22 din dosarul primei instanțe, primind răspunsul pe care l-a atacat în instanță.
Procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, creează posibilitatea autorității emitente a actului administrativ unilateral de a-l revoca, ori în speță atâta vreme cât petentei i s-a răspuns că nu i se poate restitui taxa de primă înmatriculare, revenirea cu o nouă adresă la aceeași autoritate prin care să se solicite același lucru, ar fi fost contrară scopului dispozițiilor art.7 din Legea contenciosului administrativ, ducând la o birocrație excesivă, pe care legiuitorul nu a vrut să o legifereze prin textul de lege enunțat.
Pe fondul cauzei, se va reține că, taxa de primă înmatriculare pe care a achitat-o reclamanta intimată, contravine prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Cum în speță, pentru autoturismele provenite din Comunitatea Europeană, introduse în țară de către reclamantul intimat, ce au fost înmatriculate în Comunitatea Europeană, s-a perceput în România oad oua taxă de înmatriculare, taxă care nu se percepe pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România, este evident că dispozițiile art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal, ce instituiau această taxă, sunt discriminatorii, astfel că, ele încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând prin prevederile naționale adoptate în mod direct dreptul comunitar.
Pe de altă parte, se mai impune a se arăta că prin ratificarea Tratatului privind aderarea Bulgariei și a României la Uniunea Europeană, prin Legea nr.157/2005, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, criticile formulate în recurs nu vor putea fi reținute, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîmpotriva sentinței nr.229 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 18.11.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
