Anulare act administrativ . Decizia 438/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 438/CA
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -, cu sediul în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 96/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL JUDEȚEAN T, cu sediul în T,-, având ca obiect anulare administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.09.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte din prezenta iar completul de judecată a amânat pronunțare la cererea apărătorului ales al recurentei pentru a depune la dosar concluzii scrise la data de 22.09.2008, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 04.06.2007 reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean Tas olicitat anularea Hotărârii Consiliului Județean T nr. 41/30.03.2007, repararea pagubei suferite și obligarea la plata de daune morale.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul compus din teren în suprafață de 2 ha și 94002și construcțiile aferente sunt proprietatea Mănăstiri și a fost donat spre folosință Ministerului Sănătății pentru înființarea unui TBC, cu condiția expresă de a nu fi schimbată destinația pentru care a fost dat în folosință și posesie.
A mai arătat reclamanta că ulterior s-a schimbat destinația imobilului fără a se cere acordul proprietarului, iar prin Hotărârea nr. 41/30.03.2007 emisă de Consiliul Județean T s-a însușit bunurilor care fac parte din "clădirea de - com. " proprietatea reclamantei, iar hotărârea este nelegală întrucât i se încalcă dreptul de proprietate.
Reclamanta a depus la dosar înscrisuri în susținerea cererii, respectiv: hotărârea nr. 57/17.04.2007 a Consiliului Județean T, adresa nr. 1/3762/26.04.2007, extras de pe borderoul proprietăților și exploatațiilor agricole, cererea nr. 16258/16.04.1950, adresele nr. 26086/21.07.1950, 4470/20.04.1950, 11872/20.10.-/01.11.1950, procese verbale din 19.10.1950, de donație, notificare, hotărârea nr. 41/2007, hotărârea nr. 67/1999, plângere prealabilă, adresa nr. 3.4/1/778/28.- și hotărârea nr. 57/2007.
Pârâtul Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui Consiliului Județean T motivat de faptul că președintele consiliului județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii întrucât imobilul a fost apreciat ca fiind de interes județean și, în baza Legii nr. nr. 213/1998 a fost inclus în bunurilor de interes județean prin Hotărârea nr. 57/2001.
A mai arătat pârâtul că reclamanta nu deține titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu, iar donația nu a fost făcută în formă autentică și nu există dovada acceptării donației.
Pârâtul a depus la dosar hotărârea nr. 57/2007, adresele nr. 1/3762/26.04.2007, extras de pe borderoul proprietăților și exploatațiilor agricole, adresele nr. 26086/21.07.1950, 4470/20.04.1950, 11872/20.10.-/01.11.1950, procese verbale din 19.10.1950, de donație, notificare, hotărârea nr. 41/2007, hotărârea nr. 67/1999, plângere prealabilă și adresa nr. 3.4/1/778/28.-.
În răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că titlul de proprietate asupra imobilului îl reprezintă extrasul de la arhivele naționale din 1948 din care rezultă că în anul 1948 Mănăstirea deținea instituția "Școala de ", iar în ceea ce privește donația, aceasta a fost făcută în anul 1950 iar Decretul 478/1954 nu retroactivează, astfel nu era necesar ca donația să fie acceptată de ministrul sau conducătorul instituției centrale de stat.
Pârâtul a invocat prin note de ședință, excepția lipsei de interes motivând că reclamanta nu justifică un interes personal și actual întrucât prin anularea Hotărârii nr. 41/2007 nu se obține folosul material urmărit.
Pârâtul a depus la dosar documentația avută în vedere la adoptarea Hotărârii nr. 41/2007, respectiv: nota de fundamentare și raportul pentru aprobarea ui.
Prin Încheierea din data de 10.10.2007 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele Consiliului Județean T, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean T, apreciindu-se că organul deliberativ este Consiliul Județean și nu Președintele Consiliului Județean iar hotărârea atacată a fost adoptată de Consiliul Județean.
Prin Încheierea din data de 20.11.2007 s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât apreciindu-se că reclamanta justifică un interes prin faptul că susține că este proprietara imobilului.
Prin Sentința civilă nr.96/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean T, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin nr. 41/30.03.2007 Consiliul Județean T și-a însușit bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului T, iar în anexa la hotărâre se regăsește "clădirea de -comuna " deținută în baza T nr. 67/20.10.1999 și s-au abrogat o serie de, printre care și nr. 67/20.10.1999.
Conform adresei nr. 16258/16.04.1950 Comitetul Provizoriu Județean Tas olicitat Episcopiei G să-i cedeze clădirea aflată în apropierea Mănăstirii, care fusese folosită ca școală de, în scopul înființării unui TBC.
La data de 19.10.1950 s-a încheiat de către Consiliul Economic al Mănăstiri un denumit " de donație", potrivit căruia, consiliul a hotărât să doneze imobilul fostei străjerii și terenul de sub el Ministerului Sănătății Publice, cu scopul de a fi folosit ca TBC, iar predarea-primirea s-a făcut în baza proceselor verbale încheiate la aceeași dată. În cuprinsul proceselor verbale încheiate la data de 19.10.1950 s-a prevăzut condiția de a nu se schimba destinația imobilului donat.
A mai reținut Tribunalul că potrivit extrasului de pe borderoul populațiilor, proprietăților și exploatațiilor agricole din orașul, sat, plasa M, județul T, în luna ianuarie 1948 exista instituția "Școala de ", însă acest extras nu precizează proprietarul imobilului și nici actul în baza căruia îl deține. Acest extras nu face decât dovada existenței instituției și a suprafeței de teren posedată și exploatată.
Din cuprinsul nr. 57/27.04.2007 rezultă că s-a aprobat încetarea dreptului de administrare a - asupra imobilului "Clădire de comuna ", drept ce s-a acordat prin nr. 88/2002.
Prin nr. 67/20.10.1999 a fost aprobat bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului T, respectiv.
Întrucât principiul legalității constituie principiul esențial în desfășurarea activității autorităților administrației publice, instanța a examinat actul dedus judecății sub acest aspect.
Astfel, a reținut că forța juridică a actelor administrative se fundamentează pe prezumția relativă că acestea au fost emise cu respectarea condițiilor cerute de Constituție și celelalte acte normative cu forța juridică superioară actelor emise.
Hotărârea nr. 41/30.0.2007 a fost adoptată în considerarea dispozițiilor art. 3 alin.3, art. 20 alin. 1, art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 și art. 91 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001.
Potrivit art. 3 alin 3 din Legea nr. 213/1998 "omeniul public al județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național", iar potrivit art. 20 alin. 1 din aceeași lege " bunurilor din domeniul public al statului se întocmește, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri".
Art. 21 alin 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 prevede că bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului B sau de primari și se însușesc, după caz, de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului B sau de consiliile locale.
Conform art. 97 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 " în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul județean adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate"
Din examinarea actul administrativ din perspectiva textelor de lege enunțate, instanța a constatat că pârâtul a respectat cerințele impuse de legiuitor în vederea asigurării condițiilor de validitate ale acestuia.
Astfel, pârâtul era îndreptățit să-și însușească bunurilor de interes public județean, iar imobilul "Clădire de comuna " putea fi considerat de interes public județean conform punctului II - 2 din anexa la Legea nr. 213/1998.
Documentația depusă de pârât sub aspect doveditor cuprinde nota de fundamentare a Președintelui Consiliului Județean și raportul Direcției de urbanism și amenajarea teritoriului, în aplicarea art.44 din Legea nr.215/2001 (republicată), cerințe procedurale indispensabile în motivarea actului administrativ.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamant nu sunt susținute sub aspect probator, iar în privința motivelor de oportunitate acestea exced controlului instanței de contencios administrativ, soluționarea litigiului privind dreptul de proprietate fiind de competența instanțelor de drept comun.
În ceea ce privește capătul de cerere privind repararea pagubei suferite și obligarea la plata de daune morale, instanța, față de dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, a reținut că prin adoptarea nr. 41/30.03.2007 nu i s-a adus reclamantei niciun prejudiciu întrucât hotărârea doar a actualizat bunurilor de interes public însușit prin Hotărârea nr. 67/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că solicitat prin cererea introductiva - anularea Hotărâri Consiliului Județean T nr. 41/30.03.2007 in conformitate cu disp. art. 8 alin.l ca fiind nelegala întrucât se încalcă dreptul său de proprietate cu privire la imobilul proprietatea Mănăstirii respectiv - fosta Scoală de 294002si construcțiile aferente. La data de 19.10.1950 Consiliul al Mănăstiri a donat imobilul mai sus menționat către Ministerul Sănătății pentru a fi folosit ca TBC pentru ajutorarea celor bolnavi fără a se i se schimba obiectul donației. Potrivit înscrisului emis de Arhivele Naționale din 1948, Mănăstirea deținea in proprietate instituția " Scoală de " ce a făcut obiectul donației către Ministerul Sănătății.
Consideră recurenta că instanța de fond in mod greșit a reținut ca " potrivit adresei nr. 16258/16.04.1950 Comitetul Provizoriu Județean Tas olicitat Episcopiei G sa-i cedeze clădirea aflata in apropierea Mănăstirii, care fusese folosita ca Scoală de ". În fapt, prin adresa nr.16258/16.04.1950 s-a solicitat reprezentanților Mănăstirii sa le cedeze clădirea folosita pentru Scoală de pentru înființarea TBC, aspect menținut si in data de 21.07.1950 in sensul de a fi dat in folosința.
De asemenea, apreciază recurenta că tribunalul nu a apreciat corect asupra probelor administrate astfel că nu a luat în considerare faptul ca la data de 20.10.1950 reprezentanții Mănăstirii au solicitat încheierea unui proces-verbal de predare-primire a "localului destinat care este proprietatea Mănăstirii" cu mențiunea expresa "se da Consiliului Provizoriu Județean T spre folosința cu scopul de a servi ca TBC, fără dreptul de a-i schimba destinația".
Menționează recurenta ca Hotărârea Consiliului Județean T prin care a fost însușit bunurilor ce aparțin domeniului public al județului este de natura sa îi cauzeze o vătămare a dreptului de proprietate.
Mai mult apreciază ca Hotărârea atacata este nelegala si din punct de vedere formal, nefiind îndeplinite condițiile privind procedura de adoptare. Nota de fundamentare si raportul Direcției de Urbanism depuse de intimata la instanța de fond vizează Hotărârea 57/2001. În raportul pentru aprobarea ui care alcătuiesc domeniul public al județului T al Direcției de Urbanism si Amenajarea Teritoriului nr. 31/2660/23.03.2007 din cadrul Consiliului Județean T, la alin.4 se prevede ca nici una din hotărârile T care a modificat T nr.57/05.07.2001 " nu a fost transmisa Guvernului pentru ca prin hotărâre sa se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean".
Mai arată recurenta că instanța de fond nu a avut in vedere faptul ca suntem in situația unui administrativ emis de o autoritate publica dat in aplicarea si executarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia unde lipsește cu desăvârșire titlul pentru trecerea imobilului in proprietatea Statului, nesocotind disp. art. 6 din Legea 213/1998.
Prin urmare, prin Hotărârea nr.41/2007 Consiliul Județean T si-a însușit bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului T fiind inclus si un imobil care se afla in patrimoniul, respectiv al Mănăstirii, fără a depune titlul in baza căruia imobilul a trecut in proprietatea Statului.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 312 raportat la 304 alin. 1 pct. 8 si pct. 9 din Codul d e procedura civila.
Intimatul Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a reținut, pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă, că imobilul a fost donat Ministerului Sănătății Publice scopul de a fi folosit ca TBC și a apreciat în mod corect asupra faptului că reclamanta, depunând borderoul populației, proprietăților agricole din orașul, sat Mănăstirea, plasa M, județul T, nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului. Instanța de fond a avut de analizat o hotărâre prin care a fost reactualizat bunurilor proprietate publică a Județului T, în sensul de a verifica dacă hotarârea a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că ceea ce a avut de analizat anta a și analizat pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică.
bunurilor din domeniul public a fost aprobat prin Hotărârea nr. 67/1999 inventar care a suferit mai multe modificări, determinate de diferite mișcări de bunuri.
Imobilul în litigiu a fost apreciat ca fiind de uz și interes public fiind inclus în bunurilor de interes județean încă din 1999 prin Hotărârea nr. 67/1999 Anexa nr.1 la poz. 162-165, și ulterior menținut în domeniu public prin Hotărârea Consiliului Județean T nr. 57/2007 poz.250-253.
În baza Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia bunurilor de interes județean a fost atestat prin Hotărârea Guvernului nr. 0/2001.
Hotărârea Consiliului Județean T nr. 57/2001 a suferit modificări succesive, în care au fost adoptate Hotărârile nr. 102/2006 și respectiv Hotărârea nr. 26/2006 imobilul rămânând în bunurilor de interes județean.
Urmare a diferitelor modificări în bunurilor de interes județean, în condițiile în care hotărârile anterioare nu-și mai găseau aplicabilitatea, Consiliul Județean Tap rocedat la actualizarea ui bunurilor aparținând domeniului public al Județului T adoptând în acest sens Hotărârea nr. 41/2007, care în art. 2 abrogă hotărârile anterioare.
Potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, bunurilor aparținând domeniului public se atestă prin hotărâre de guvern, astfel că ceea ce a aprobat Consiliul Județean T, doar se atestă de către guvern.
Ori, validarea prin hotărâre de Guvern, nu înseamnă aprobarea, ci atestarea, cuvânt care, în accepțiunea legii și în raport cu semnificația lui, înseamnă a confirma.
Astfel, în urma diferitelor mișcări în bunurilor proprietate publică a T, Guvernul României atestă aceste modificări, neavând competența de a se pronunța asupra oportunității acestora.
Mai mult, arată că Nota de fundamentare nr. 1/1572/20.02.2007 Raportul Direcției de Urbanism și Amenajarea Teritoriului nr. 31/2660/23.03.2007, ca acte preparatorii ale hotărârii consiliului județean exprimă și definesc, extrem de clar și fără echivoc, scopul și finalitatea hotărârii adoptate: acela de aproba bunurilor proprietate publică a Județului T, în condițiile în care hotărârile anterioare nu-și mai găseau aplicabilitatea.
Criticile recurentei aduse actelor preparatorii sunt eronate întrucât aceste acte stau la baza adoptării Hotărârii nr. 41/2007, conținutul acestora făcând trimitere, la Hotărârea Consiliului Județean T nr. 57/2001, însă ele stau la baza adoptării Hotărârii Consiliului Județean T nr. 41/2007.
În consecință, consideră intimata că critica recurentei referitoare la nelegalitatea hotărârii judecătorești, sub acest aspect, este nefondată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 8.pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în speță, raportat la obiectul acțiunii reclamantei, nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele investirii, îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ și legalitatea actului administrativ atacat. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. nu este incident în cauză.
Nefondate sunt și celelalte critici aduse hotărârii circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe argumentele ce urmează.
Soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată este corectă însă motivele care trebuia să o susțină sunt de altă natură.
Astfel, Legea nr.213/1998 a reglementat o procedură specială de defalcare și de trecere în patrimoniul unităților administrativ - teritoriale a bunurilor de interes local, procedură ce se finalizează printr-o hotărâre a Guvernului. Hotărârea astfel emisă face parte din categoria actelor juridice supuse controlului judecătoresc în condițiile art.23 din lege, irelevant fiind sub acest aspect efectul său declarativ sau constitutiv de drepturi.
Potrivit art.21 din Legea nr.213/1998, hotărârea consiliului local privind însușirea ui bunurilor din domeniul public este un prealabil adoptării de către Guvern a hotărârii de atestare a apartenenței bunurilor din domeniul public, având natura juridică a unui preparator care nu poate produce efecte juridice proprii, fiind supus aprobării prin actul de autoritate al Guvernului.
În considerarea acestor dispoziții legale, în litigiile având ca obiect anularea unor poziții din anexele la Hotărârile adoptate pentru atestarea domeniului public al unităților - administrativ teritoriale, actul vătămător este hotărârea de Guvern, nu cele prealabile emise de autoritățile locale, întrucât numai prin aceasta se schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective, putându-se aduce atingere dreptului de proprietate al altor persoane ori interesului legitim al acestora în dobândirea lui, în sensul art.2 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, Curtea va respinge criticile aduse hotărârii prin motivele de recurs, constatând că acestea exced cadrului legal în care trebuie analizat obiectul cererii de chemare în judecată.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursulîn contencios administrativdeclarat de recurenta reclamantă -, cu sediul în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 96/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL JUDEȚEAN T, cu sediul în T,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red )
Tehnored.dec.jud. - -
2 ex./24.10.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
