Anulare act administrativ . Decizia 44/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.44/CA/2008 -
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor, în contencios administrativ, declarate de pârâții Primarul Municipiului cu sediul în C, Str.-, nr.7, Județ D și- SRLcu sediul în C, Str.-.B,.17,. Parter, Județ D, în contradictoriu cu intimatul reclamant- SRLcu sediul în S M,-, Județ S M și cu intimatul pârâtConsiliul Local al Municipiului Ccu sediul în C, Str.-, nr.7, Județ D, împotriva sentinței nr.279 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât Primarul Municipiului C și intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului C, ambii prin consilier juridic în baza delegației nr.8626/21.01.2008 emisă de Consiliul Local al Municipiului C - Primăria Municipiului C - Primarul Municipiului C, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului C este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța nr.31-1-72/31.01.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, cel declarat de pârâta - SRL C nu este legal timbrat, precum și faptul că intimata reclamantă - SRL SMa depus la dosar în data de 31.01.2008 note scrise, după care:
Reprezentantul recurentului pârât și a intimatului pârât depune la dosar Hotărârea 219 republicată din 29.11.2007 prin care s-a abrogat art.4 din vechea hotărâre, Anexa la Hotărârea 219/2005 Republicată - Regulament, Hotărârea nr.586/29.11.2007, Hotărârea 219/27.05.2005, Anexa la Hotărârea 219/2005 - Regulament și precizează că lasă la aprecierea instanței prezentul recurs, menționând că s-a conformat hotărârii date de prima instanță.
Instanța, cu privire la recursul declarat de pârâta - SRL invocă excepția de netimbrare a recursului.
Reprezentantul recurentului pârât și a intimatului pârât solicită respingerea cheltuielilor de judecată în cazul în care acestea au fost solicitate de intimat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.279 din 19 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, a respins cererea de suspendare a exercitării HCL nr.219/2005 modificată prin HCL nr.36/2007 a Consiliului Local al Municipiului C formulată de reclamant. A admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - " " SRL SMî mpotriva pârâților Consiliul Local Al Municipiului C, Primarul Municipiului C și - " " SRL, în sensul că, a anulat dispoziția de blocare/debolcare auto emisă de - " " SRL C la data de 26.03.2007. A obligat pârâta - " " SRL C să restituie reclamantei suma de 75 lei achitată conform facturii seria -/-/C nr. - din data de 26.03.2007. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În ce privește natura juridică a "dispoziției de blocare" contestată, instanța a apreciat că aceasta este supusă cenzurii instanței de contencios administrativ, întrucât:
- dispoziția contestată a fost emisă de o societate comercială în baza unui "mandat" dat de consiliul local prin HCL nr. 219/2005 și Dispoziția Primarului în exercitarea atribuțiilor executive ale autorităților publice locale;
- blocarea roților autovehiculului condus de reprezentantul legal al reclamantei s-a dispus independent de constatarea săvârșirii de către acesta a vreunei contravenții, astfel că reclamanta nu are la îndemână procedura specială de contestare prevăzută de art. 31 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor;
- măsura blocării roților este o sancțiune cu caracter administrativ dispusă în unele unei autorități publice locale.
Întrucât dispoziția a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza HCL nr. 219/2005 a Consiliului Local al Municipiului C, s-a apreciat că de modul de soluționare a excepției nulității acestei HCL depinde soluționarea pe fond a cauzei, fiind îndeplinite în principiu exigențele art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru a se trece la soluționarea pe fond a acestei excepții.
Chiar dacă s-au invocat motive de nulitate absolută a HCL C, întrucât în cererea introductivă se invocă art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, interesul reclamantei în constatarea nulității acestei hotărâri a consiliului local este strâns legat de cererea formulată în principal pentru anularea dispoziției de blocare contestată, instanța a apreciat că aceasta este chemată să se pronunțe asupra nelegalității HCL nr. 219/2005 în conformitate cu art. 4 și nu în condițiile art. 1, 8, 18 din Legea nr. 554/2004.
Fiind vorba de o excepție privind nelegalitatea unui act administrativ de care depinde soluționarea pe fond a cererii principale, instanța a apreciat că dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actelor administrative sunt inaplicabile în cauză, potrivit textelor de lege amintite, instanța având competența de a suspenda executarea actelor administrative a căror anulare se solicită pe cale principală și nu pe calea excepției de nelegalitate.
Referitor la excepția de nelegalitate a HCL nr. 219/2005 modificată prin HCL nr. 36/2007, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată în parte.
Astfel, prin HCL nr. 219/2005 s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea activității de ridicare, transport și depozitare vehicule staționate neregulamentar.
Art.2 și 4 din această hotărâre de consiliu local în forma modificată prevede următoarele: art.2) "Operatorul/operatorii care desfășoară activitatea de blocare/deblocare roți, precum și ridicarea și transportul vehiculelor staționate neregulamentar pe raza municipiului C, își desfășoară activitatea în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr.147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice, cu respectarea Legii nr.49/2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002";
art. 4) "Vehiculele cărora le sunt aplicabile prevederile acestui regulament sunt:
- vehiculele care staționează în locuri interzise, prevăzute de art.142 din Hotărârea Guvernului nr.1391/2006;
- vehiculele care se află în situațiile prevăzute la pct. 114 din Legea nr. 49/2006".
De asemenea, potrivit art. 6 și 7 din acest act administrativ normativ, "Constatarea staționării neregulamentare a vehiculelor sau remorcilor se efectuează de reprezentanți ai poliției rutiere, Primar sau împuterniciții săi, care aplică și sancțiuni conform prevederilor legale în vigoare". "Agenții constatatori, prevăzuți la art. 6 dispun măsurile de blocare sau ridicare a vehiculelor și asistă la aceste operațiuni".
Prin OUG nr. 195/2002, respectiv prin HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, respectiv a HCL nr. 36/2004 a Consiliului Local al Municipiului C s-au prevăzut în mod expres cazurile în care oprirea sau staționarea autovehiculelor constituie o încălcare la regimul circulației pe drumurile publice și totodată s-au prevăzut în mod expres sancțiunile principale și complementare ce se pot aplica persoanelor fizice care încalcă dispozițiile legale în materie. Se rețin ca prezentând relevanță dispozițiile privind stabilirea și executarea sancțiunilor complementare.
Astfel, potrivit art. 88 alin. 2, 7, 8 din OUG nr. 195/2002 astfel cum aceasta a fost aprobat prin Legea nr. 49/2006 "sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 18 alin. 2 și 4;
f) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părții carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului și punerea lui în imposibilitate de mișcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau mijloace de blocare. Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier, ca urmare a săvârșirii de către conducătorul respectiv a uneia dintre faptele prevăzute la art. 104 alin. 1".
Cazurile de oprire și staționare neregulamentară sunt prevăzute de art. 142 și art. 143 din HG nr. 1391/2006, iar din ansamblul prevederilor OUG nr. 195/2002, respectiv HG nr. 1391/2006 în forma în vigoare la data adoptării HCL nr. 219/2005 modificată prin HCL nr. 36/2007, rezultă că pentru respectarea dispozițiilor legale privind oprirea sau staționarea voluntară, conducătorului auto i se aplică o sancțiune contravențională principală și sancțiunea complementară a aplicării punctelor penalizatoare. Pentru vehiculele care staționează în locurile interzise, prevăzute de art.142 din HG nr.1391/2006 actul normativ de contravenționalizare nu prevede sancțiunea complementară a imobilizării autovehiculului prin "blocarea roții acestuia".
Întrucât prin art.134 al OUG nr.195/2002 s-a prevăzut expres că orice dispoziție contrară acestei ordonanțe de urgență se abrogă, iar prin dispozițiile acestui act normativ s-a prevăzut o altă modalitate de sancționare a contravențiilor săvârșite la regimul circulației pe drumurile publice s-a apreciat că HG nr.147/26.03.1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice a fost abrogat în mod tacit la data intrării în vigoare a OUG nr.195/2002.
Reținând că:
- HCL nr.219/2005 a Consiliului Local al Municipiului C astfel cum aceasta a fost modificată prin HCL nr.36/2007 se aplică doar pentru două categorii de vehicule - cele care staționează în locuri interzise prevăzute de art.142 din HG nr.1391/2006 (de fapt, art.142 amintit se referă la cazurile în care oprirea voluntară este interzisă, nereferindu-se și la cazurile de staționare neregulamentară), respectiv cele prevăzute la pct.114 din Legea nr.49/2006 (respectiv în legătură cu care polițistul rutier poate dispune imobilizarea ca sancțiune contravențională complementară în condițiile art.109 din OUG nr.195/2002);
- imobilizarea anumitor categorii de autovehicule se poate realiza prin blocarea roților acestora; iar în legătură cu aceste autovehicule, autoritățile publice locale, deși limitat au unele atribuții legate de punerea în executare a acestei sancțiuni, chiar în condițiile în care HG nr.147/1992 este implicit abrogată;
- prin aplicarea HCL nr.219/2005 la categoria de vehicule aflate în situația prevăzută de art. 142 din HG nr.1391/2006 (cele oprite voluntar în locuri interzise) se stabilesc sancțiuni contravenționale complementare într-un domeniu de reglementare în care autoritățile publice locale nu au competență materială;
- potrivit art.2 alin.5 din OG nr.2/2001 sunt nule de drept hotărârile consiliului local care stabilesc un regim sancționator paralel celui instituit prin acte normative de valoare superioară, în speță prin OUG nr. 195/2002;
instanța a apreciat că Hotărârea nr.219/2005 astfel cum a fost modificată de Hotărârea nr.36/2007 adoptată de Consiliul Local al Municipiului C este doar parțial nelegală, respectiv în ce privește aplicabilitatea acestei hotărâri de consiliu local la vehiculele care staționează în locuri interzise prevăzute de art.142 din HG nr.1391/2006.
În consecință, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr.554/2004, instanța urmează să admită în parte excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și, să constate nelegalitatea parțială a actului administrativ normativ contestat, respectiv să constate nelegalitatea art.4 liniuța întâi a HCL nr.219/2005 astfel cum a fost modificată de HCL nr.36/31.01.2007 adoptată de Consiliul Local al Municipiului
Față de modul de soluționare a excepției de nelegalite, reținând ca fiind pertinente și legale și argumentele de nelegalitate prezentate de reclamantă prin cererea introductivă (cele referitoare la atribuțiile primarului și condițiile în care aceste atribuții pot fi delegate), lipsa unei contravenții constatată printr-un proces verbal încheiat de agenți constatatori abilitați de OUG nr.195/2002, lipsa unei sancțiuni contravenționale principale, lipsa unor elemente esențiale, ale unui act juridic prin care se aplică sancțiuni contravenționale complementare, instanța a apreciat că acțiunea în contencios administrativ formulată în principal de către reclamantă este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art.1, art.2, art.4, art.8, art.10, art.18 din Legea nr.554/2004 urmează să i admită, să anuleze dispoziția de blocare/deblocare auto emisă de societatea comercială pârâtă și să dispună restabilirea situației anterioare acesteia, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de bani achitată pentru deblocarea roților autoturismului său, achitată conform facturii fiscale seria -/-/C nr.- din data de 26.03.2007, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Primarul Municipiului C solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii în totalitate a HCL 219/2000, modificată prin HCL 36/2007, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că Hotararea Consiliului Local al Municipiului C nr. 219/2005 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe teritoriul unicipiului C având la bază raportul de specialitate al Direcției Tehnice, investitii și Gospodărie Comunală din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, a fost emisă în temeiul Hotărârii de Guvern 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate rewgulamentar pe drumurile publice, al Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, precum și al Hotărârii de Guvern nr. 85/2003 privind aprobarca Regulamentului de aplicare a OUG195/2002.
Această hotărâre de consiliu a fost ulterior modificată parțial prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului C nr. 36/31.01.2007, ca urmare pe de o parte a abrogării HG85/2003 și intrării în vigoare a HG1391/2006, iar pe de altă parte a aprobării și modificării OUG195/2002 de către Legea 49/2006.
Motivarea instanței de judecată în sensul că hotarârile consiliului local al Municipiului C atacate ar fi fost emise in baza unui act legislativ nelegal al puterii executive, respectiv HG147/1992, este lipsită de orice fundament și temei legal.
Astfel, apreciem că HG 147/1992, este și la această dată în vigoare, ea nefiind anulată de vreo instanță de judecată sau abrogată de un alt act normativ, continuând să producă efecte juridice și în prezent. Aceasta este intr-adevar un act normativ al puterii executive emis pentru punerea m executare a legii 215/2001- a administratiei publice locale, in vederea sprijinirii activității autorităților administrației publice locale cu atribuții speciale in domeniul circulației.
totodata că intrucât nu s-a solicitat și constatat nelegalitatea acestei hotărâri de guvern, nici instanța de judecata nu avea posibilitatea de a constata nelegalitatea unei hotarâri a consiliului local emisă in baza și în executarea respectivei hotărâri de guvern aflată in vigoare la acea dată, in caz contrar instanța depășindu-și puterile cu care a fost investită.
Ca urmare, pentru a se constata nelegalitatea hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr. 219/ 2005 cu modificările ulterioare era necesar mai întâi a se solicita și respectiv constata în temeiul Legii 554/2004 nelegalitatea Hotărârii de Guvern nr.147/1992, având în vedere și prevederile principiului de drept consacrat conform caruia nulitatea actului principal atrage nulitatea actului subsecvent.
. |
Învederează de asemenea și o alta gravă greșeală facută de instanța de fond în motivarea sentinței și anume confuzia creată între noțiunile deimobilizareșiblocare.
Astfel, conform prevederilor art. 104 alin.l din OUG195/2002 aprobată de legea 49/2006,imobilizareaunui vehicul se dispune de către politistul rutier și numai în cazul săvârșirii de catre conducatorul auto a uneia din urmatoarele fapte;
a),conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de
inmatriculare sau de înregistrare fals.
b)conducerea unui vehicul care pune in pericol grav siguranța circulației.
c)Conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul
mărfurilor periculoase ori cu gabarite si/sau depășite
d)Conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face
obiectul unei fapte de natură penală
e)să se legitimeze
f)Se află sub influiența băuturilor alcoolice..
)Nu respectă timpii de conducere si de odihnă prevăzuti de lege",
pe cândblocareaautoveluculelor staționate neregulamentar pe drumurile publice și implicit operațiunile conexe privind ridicarea transportul și depozitarea acestor autovehicule constituie una din atribuțiile autorităților locale, respectiv primarilor sau împuterniciților acestora pe raza carora s-a petrecut fapta, acestea efectuându-se in baza dispoziției primarului, iar in această materie, temeiul legal principal constitumdu-l chiar HG147/1992.
Prin urmare, atâta vreme cât dispozițiile OUG 195/2002 nu stabilesc in mod expres că blocarea autoturismelor parcate neregulamentar se poate dispune doar de agentul rutier, aprecierea instanței de fond in sensul că dispozitiile HG 147/1992 au fost implicit abrogate, este greșită.
In consecință, in cazul in care fapta nu este constatată de angajatii poliției rutiere, atunci aceasta poate fi constatată și sancționată de celelalte organe cu atribuții in acest sens, stabilite prin lege specială, respectiv HG147/1992.
In plus, Noul Cod Rutier(Lg 49/2006), prin art. 114, reglementează in mod expres situațiile in care imobilizarea unui vehicul se poate dispune de către agenții Poliției Rutiere, sițuatii care sunt total diferite de cele prevazute in HG 147/1992, care reglementează strict activitățile de blocare, ridicare, transport, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice.
Totodată este necesar să precizăm că atribuții conexe ale autorităților administrației publice locale în domeniul circulației rutiere se regăsesc și în ultimele reglementări legislative, astfel:
- art.113, lit.c și d din OUG 195/2002 care prevăd atât întocmirea și actualizarea planurilor de organizare a circulației pentru localități urbane în vederea asigurării fluenței și siguranței traficului, stabilirea de reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule.
- art.64 alin.(1) din OUG 69/2007 unde se prevede că poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumului, însă această ridicare și depozitare făcându-se numai de către administrațiile publice locale.
- art.36 din Legea 215/2001 republicată, care stabilește de asemenea atribuții ale consiliilor locale atât în ceea ce privește administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului, municipiului, cât și în privința gestionării serviciilor furnizate către cetățeni.
-art.1 și 2 din OG 2/2001 statutează dreptul și capacitatea autorităților administrației publice locale de a stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate stabilite prin lege, iar art.15 din același act normativ enumerând chiar și categoriile de agenți constatatori printre care se regăsesc și primarii, ca autorități publice locale sau persoanele împuternicite în acest scop.
Acestea sunt așadar numai o parte din prevederile legislative prin care se recunoaște laolaltă atât capacitatea autorităților publice locale de administrator al traficului rutier, cât și dreptul acestora de a se implica și interveni în fluidizarea circulației vehiculelor de orice fel ce se deplasează sau staționează pe domeniul de interes local sau național.
Cât privește domenialitatea instituțiilor administrativ teritoriale este cunoscut faptul că legiuitorul, prin intermediul Legii 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și Constituției României, stabilește bunurile ce aparțin domeniului public de interes local, printre acestea aflându-se atât drumurile naționale, cât și drumurile comunale, vicinale și străzile, trotuarele, parcurile publice și zonele de agrement, iar asupra acestora legiuitorul instituind un drept de proprietate publică a statului.
Așa cum dreptul de proprietate privată este garantat de legea fundamentală a țării, la fel și proprietatea publică este garantată și ocrotită de lege, iar in cazul în care cineva încalcă acest drept, atunci statul, prin instrumentele sale create de lege poate interveni pentru protejarea acestui drept.
Totodata, HCL 219/2005 modificată și completată prin HCL 36/2007, este un de autoritate cu caracter normativ intrat in circuitul civil conform prevederilor 49 din Legea 215/2001 a devenit obligatorie și a produs efecte de la data aducerii la cunostința publică, aceasta fund supusă și controlului de legalitate al lnstitutiei Prefectului Judetului D care a avizat-o favorabil.
O altă critică adusă instanței de fond, cu privire la modalitatea de solutionare a litigiului este și aceea că in cauza respectivă nu s-au administrat nici un fel de probe și dovezi in legatură cu locul savarșirii faptei, instanța ignorand cu prea multă ișurință acest amanunt care ar fi putut stabili natura faptei savarșite de catre contravenientă.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 304 pct.9 și 312 Cpc. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței in sensul respingerii actiunii și menținerii in totalitate ca temeinică și legală a HCL nr. 219/2005, modificata prin HCL nr. 36/2007.
În drept a invocat disp.art. 304, pct.9
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal a declarat recurs și SRL, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art.113 lit.c și d din OUG 195/2002 (1) Consiliile județene. consiliile locale și Consiliul General al Municipiului B au următoarele atribuții:
întocmesc și actualizează planurile de organizare a circulației pentru localitățile urbane și iau măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenței și siguranței traficului, precum și a reducerii nivelurilor de emisii poluante;
stabilesc reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule.
În consecință, din interpretarea acestui text de lege reiese cu certitudine faptul că consiliul local are în atribuțiile sale și:
-întocmirea și actualizarea planurilor de organizare a circulației și iau măsuri în ceea ce privește realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenței și siguranței traficului,
-stabilește reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru autovehicule, rezultând indubitabil că susținerea instanței de fond privind acest aspect este fără nici un temei juridic.
Dispozițiile art.142 ale Regulamentului de aplicare a Noului Cod Rutier reglementează în mod expres cazurile în care este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor.
Potrivit art.64 din OUG 195/2002 "Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă.
Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locurile special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul public după caz."
Din conținutul acestui text de lege se desprinde concluzia că, în cazul vehiculelor parcate neregulamentar, angajații poliției rutiere, pe lângă constatarea contravenției și aplicare sancțiunilor prevăzute de lege, pot dispune și ridicarea autoturismului cu sprijinul autorităților publice locale sau administratorului public.
În consecință, dispozițiile legale nu stabilesc în mod expres faptul că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar se dispune numai de angajații Poliției Rutiere ci, doar în cazul în care aceștia constată contravenția și consideră necesară luarea acestei măsuri.
Chiar și în cazul în care legea ar fi prevăzut expres că aceste măsuri pot fi luate doar de polițistul rutier, disp.HCL 219/2005 modificate nu pot fi considerate nelegale, de vreme ce art.64 al.2 din actul normativ anterior menționat prevede în mod expres că "ridicarea și depozitarea vehiculelor în locurile special amenajate se realizează doar de către administrațiile publice locale sau administratorul drumului după caz."
Susținerea instanței de fond în sensul că prin aplicarea HCL 219/2005 la categoria de vehicule se stabilesc sancțiuni complementare într-un domeniu de reglementare în care autoritățile publice locale nu au competență este greșită.
Imobilizarea, ridicare, transportul și depozitarea vehiculelor staționare neregulamentar, în cazul în care săvârșirea faptei este în sensul Codului Rutier nu este constată de angajații Poliției Rutiere.
În cazul în care fapta nu este constată de angajații Poliției Rutiere, aceasta poate fi constată și sancționată de celelalte organe cu astfel de atribuții.
Din disp.art.114 din Legea 49/2006 rezultă clar că agentul rutier poate lua măsura indisponibilizării doar în cazurile prevăzute de lege, staționarea neregulamentară nefiind prevăzută ca și faptă ce ar conduce la luarea acestei măsuri de către polițist.
Față de cele arătate, apreciază că motivarea instanței de fond în sensul că disp.HG 147/1992 au fost tacit abrogate la data intrării în vigoare a OUG 195/2002 este greșită, autoritățile publice locale putând lua în continuare măsuri de indisponibilizare a autovehiculelor, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres că aceste măsuri pot fi luate doar de agenții rutieri.
Chiar și în cazul în care indisponibilizarea se poate dispune doar de agentul rutier, acesta poate solicita ca activitățile privind ridicarea, transportul și depozitarea autoturismului să fie făcută de angajații administrațiilor publice locale sau administratorul public în locurile special amenajate.
În consecință solicită în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond respingerea cererii introductive.
În drept invocă disp.art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
La termenul din 31.01.2008, reprezentantul recurentului Primarul Municipiului C și al Consiliului Local al Municipiului Cad epus la dosar Hotărârea nr.219 republicată din 29.11.2007 prin care s-a abrogat art.4 din vechea hotărâre, Anexa la Hotărârea 219/2005 republicată - Regulament, Hotărârea 586/29.11.2007, Hotărârea 219/27.05.2005, Anexa la Hotărârea 219/2005 - Regulament și precizează că lasă la aprecierea instanței recursul, menționând că s-a conformat hotărârii date de prima instanță.
Intimata. SRL SMa invocat excepția netimbrării cererii de recurs declarat de recurenta SRL și excepția lipsei calității de reprezentant a SRL a domnului și implicit inadmisibilitatea înscrisurilor și recursului înaintat curții de către acesta.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurentul SRL, instanța de recurs constată că, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Drept urmare, în baza prev.art.312 Cod procedură civilă raportat la prev.art.20 alin.3 din Legea 146/1997instanța va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul SRL
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul Primarul Municipiului C ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C nr.219/2005 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar pe teritoriul Municipiului C având la bază raportul de specialitate al Direcției Tehnice Investiții și Gospodărire Comunală din cadrul aparatului de specialitate al primarului,a fost emisă în temeiul Hotărârii Guvernului nr.147/1992privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autoturismelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice, al OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și al HG 85/2003 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002.
Această hotărâre a fost ulterior modificată parțial prin HCL al Municipiului C nr.36/31.01.2007, ca urmare, pe de o parte, a abrogării HG 85/2003 și intrării în vigoare a HG 1391/2006, iar pe de altă parte, a aprobării și modificării OUG 195/2002 de către Legea 49/2006.
Contrar poziției exprimate de recurent, instanța de recurs constată că în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că HG 147/26.03.1992, în baza căreia a fost emisă hotărârea de consiliu local atacată,a fost abrogată în mod tacitla data intrării în vigoare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, act normativ care în art.134 a prevăzut în mod expres că orice dispoziție contrară ordonanței de urgență se abrogă.
Prin dispozițiile OUG 195/2002 s-a prevăzut, după cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, o altă modalitate de sancționare a contravențiilor săvârșite la regimul circulației pe drumurile publice, respectiv că sancțiunea contravențională complementară constând în imobilizarea vehiculului va fi dispusă de cătrepolițistul rutier, ca urmare a săvârșirii de către conducătorul respectiv a uneia dintre faptele prev.la art.104 alin.1.
Pe de altă parte, se constată că prin Hotărârea Consiliului Local C nr.219 din 29.11.2007 a fost modificat art.4 din Anexa la vechea Hotărâre 219/2005 - Regulament, în sensul că, "dintre agenții constatatori prevăzuți la art.3singuriicare vor dispune imobilizarea sunt potrivit legii,polițiștii rutieri".(art.4 din Regulamentul - Anexă la Hotărârea Consiliului Local 219/29.11.2007 republicată).
În consecință, în baza considerentelor expuse, având în vedere și poziția recurentului Primarul Municipiului C care în urma modificării art.4 din Regulamentul - Anexă la Hotărârea Consiliului Local C 219/2005 a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului, instanța consideră recursul declarat de recurentul Primarul Municipiului C ca fiind nefondat și drept urmare, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă îl va respinge.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Anuleazăca netimbratrecursul declarat de recurentul pârât- SRLcu sediul în C, Str.-.B,.17,. Parter, Județ
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurentul pârâtPrimarul Municipiuluicu sediul în C, Str.-, nr.7, Județ D în contradictoriu cu intimatul pârât- SRLcu sediul în C, Str.-.B,.17,. Parter, Județ D, intimatul reclamant- SRLcu sediul în S M,-, Județ S M și intimatul pârâtConsiliul Local al Municipiului Ccu sediul în C, Str.-, nr.7, Județ D, împotriva sentinței nr.279 din 19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 31.01.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 6.02.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 78 februarie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
