Despăgubire. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.36/CA/2008 -
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare, în contencios administrativ, declarată de recurenta - cu sediul în O, str.-, nr. 25, Județ B, în contradictoriu cu intimateleDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B,Administrația Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B șiAgenția Națională de Administrare Fiscalăcu sediul în B,-, sector 5, județ, împotriva deciziei nr.299 /CA din 14.12.2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatoarea recurentă - O prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.112/29.11.2007 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu suma de 9 RON achitată prin chitanța nr.361-1-19/14.12.2006 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, că cererea de repunere pe rol a cauzei este legal timbrată cu suma de 5 RON achitată prin chitanța nr.260-1-70/17.09.2007 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, precum și faptul că contestatoarea a depus la dosar în data de 31.01.2008 notă de ședință, după care:
Reprezentantul contestatoarei recurente nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul contestatoarei recurente solicită admiterea contestației în anulare, în principal casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în recurs, iar în subsidiar casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită acțiunea. Instanța și-a depășit puterile, prin faptul că a dispus introducerea din oficiu în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală B fără să pună în discuția părților. De asemenea, a refuzat cererea de amânare a cauzei sau de acordare a unui termen de pronunțare formulată de avocat, cu toate că acesta a fost angajat în acea cauză în acea zi, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.299 /CA din 14.12.2006 pronunțată în dosar nr.-, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-" "SRL Oîmpotriva sentinței nr.24/CA din 19 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că prin procesul - verbal de control încheiat la data de 26.11.2001, ( filele 101-104) s-a constatat, în urma verificării modului de calcul și virare a obligațiilor bugetare de către recurentă în perioada septembrie 1996 - septembrie 2001, că această societate a virat în plus la bugetul statului suma de 83.172.599 lei cu titlu de impozit pe profit. Întrucât prin sentința nr.72/CA/2003 a Tribunalului Bihor ( irevocabilă prin decizia nr.105/2003 a Curții de APEL ORADEAa fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus modificarea pct.2 în totalitate din decizia nr.15/2002 emisă de DGFP B, și s-a anulat procesul verbal de control nr.339 di 26.11.2001 cu privire la impozitul pe profit, înseamnă că societatea recurentă a rămas cu suma de 83.172.599 lei achitată în plus la impozitul pe profit. Ulterior înștiințării societății recurente despre acest fapt aceasta, prin cererea înregistrată sub nr.10780 /26.101.2001 ( fila 100) a solicitat compensarea sumei plătită în plus cu titlu de impozit pe profit cu majorările de întârziere calculate pentru neplata în termen a TVA-ului.
Conform adresei nr.39790 din 9 iulie 2004 ( fila 16) impozitul pe profit achitat în plus în sumă de 83.172.599 lei a fost compensat la data de 26.10.2001 cu alte obligații bugetare ale recurentei.
Conform aceluiași proces verbal de control încheiat la data 26.11.2001, societatea recurentă înregistra la data de 26.11.2001, când s-a efectuat compensarea, un debit nevirat de 39.278.032 lei și majorări de întârziere de 78.268.323 lei, ceea ce înseamnă, că efectuându-se compensarea cu alte datorii bugetare, cu TVA-ul datorat și o parte din majorările de întârziere, s-a acoperit întreaga sumă pe care recurenta o avea achitată în plus.
Faptul că societatea recurentă a avut achitată în plus această sumă nu o îndreptățește la despăgubiri și penalități, deoarece până la efectuarea controlului al cărui rezultat a fost consemnat în procesul verbal încheiat la 26.11.2001, atât recurenta cât și organul fiscal nu aveau cunoștință de acest fapt, situație în care recurenta nu a putut face dovada că a cerut, anterior datei la care s-a efectuat compensarea, restituirea sau compensarea impozitului pe profit nedatorat și nici nu se poate reține reaua - credință a organului fiscal.
Dispozițiile legale în materie fiscală aplicabile pe perioada supusă verificării ( OG.11/1996, OG.70/1994, OG.40/1998) nu au prevăzut dreptul contribuabilului la majorări, penalități sau dobânzi în cazul sumelor de restituit de la buget. Dreptul la dobânzi pentru sumele de restituit contribuabilului este prevăzut de Codul d e procedură fiscală care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, dobânzile fiind datorate de la expirarea termenului pentru soluționarea cererii depuse de contribuabil.
Pentru aceste considerente, în mod corect a apreciat prima instanță că nu poate fi obligată intimata la plata penalităților și a despăgubirilor stabilite prin expertiza contabilă efectuată în dosar nr.2259/CA/2002.
Faptul că în considerentele sentinței nr.72/CA/2003 și ale deciziei nr.105/2003 s-a menționat că recurenta are dreptul la penalități în sumă de 177.728.915 lei, nu poate fi avut în vedere de către instanță la soluționarea prezentei cauzei, deoarece considerentele hotărârii judecătorești nu au putere de lucru judecat, iar dispozitivele celor două hotărâri judecătorești arătate nu cuprind obligația intimatei DGFP B la plata acestei sume către societatea recurentă, deoarece prin acțiunea soluționată prin aceste hotărâri, nu s-a solicitat acest lucru.
Prin urmare, instanța constată că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, iar motivul invocat de recurentul reclamant este neîntemeiat, situație în care în bata dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul și păstrată în totalitate hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat contestație în anulare SRL O solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr.299/14.12.2006 a Curții de APEL ORADEA și în rejudecare admiterea recursului și admiterea acțiunii în întregime. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că, contrar probelor de la dosar și normelor legale în materie, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului pe considerentul că "din expertizele efectuate nu au constatat că subscrisa aș mai avea sume de primit din plata nedatorată a impozitului pe profit" ori că "nu am fi îndreptățiți la accesoriile reprezentând majorări, dobânzi sau daune pretinse pentru neîndeplinirea obligațiilor de restituire".
Recursul a fost judecat la un singur termen de judecată, fără a se intra în judecarea motivelor invocate de societate și fără a asigura dreptul societății la un recurs efectiv garantat, concluzii scrise, probațiune etc. Practic nu s-a dezbătut capătul de cerere privind restituirea sumelor datorate și problemele ridicate prin motivele de recurs, intimata a depus un act la dosar, din care nu a primit nici un exemplar, nu a putut formula obiecțiuni, nu s-a acordat termen pentru a formula răspuns, nu s-a asigurat principiul contradictorialității, s-a respins cererea societății pentru concluzii scrise, nu a avut posibilitatea de a-și dezvolta motivele de recurs. A fost un termen de judecată care a durat 2-3 minute pentru un dosar de cel puțin 150 pagini.
Consideră că cererea societății se încadrează în prevederile art.318 Cod procedură civilă.
În drept a invocat disp.art. 317 și urm. Cod procedură civilă.
Ulterior prin notele depuse la 29.11.2007, contestatorul a detaliat motivele contestației în anulare, fără a aduce în sprijinul acestora alte argumente juridice decât cele invocate verbal.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B au solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală Bas olicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul SRL O, instanța apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respinge recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Primul motiv de contestație are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Deși contestatoarea invocă disp.art.318 Cod procedură civilă,nu indică în concret în ce anume constă greșeala materialăsăvârșită de instanța de recurs ori legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.
În ceea ce privește motivul al doilea de contestație prev.de art.318 Cod procedură civilă - omisiunea instanței de recurs de a examina toate motivele de modificare sau casare, acest motiv se referă laomisiunea de a examina motivul de recurs, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte.
Instanța constată, contrar poziției exprimate de către contestatoare, că instanța de recurs a examinat susținerile acesteia din motivarea recursului declarat împotriva sentinței nr.24/CA/19.09.2006 a Tribunalului Bihor, reținându-se aprecierea corectă a instanței de fond cum că intimata nu poate fi obligată la plata penalităților și a despăgubirilor stabilite prin expertiza contabilă efectuată în dosar 2259/CA/2002 al Tribunalului Bihor. De asemenea, instanța de recurs a precizat în motivarea deciziei atacate că la soluționarea cauzei nu poate fi luat în considerare faptul că în considerentele sentinței nr.72/CA/2003 a Tribunalului Bihor și ale deciziei 105/CA/2003 ale Curții de APEL ORADEAs -a menționat că recurenta are dreptul la penalități în sumă de 177.728.915 lei deoarece considerentele hotărârii judecătoreștinuau putere de lucru judecat, iar dispozitivele celor două hotărâri judecătorești arătate nu cuprind obligația intimatei B la plata acestei sume de către societatea recurentă, deoarece prin acțiunea soluționată prin aceste hotărâri nu s-a solicitat acest lucru.
Pe de altă parte, deși nu se încadrează în motivul de contestație în anulare referitor la omisiunea instanței de recurs de a cerceta un motiv de modificare sau de casare, instanța apreciază ca neîntemeiată susținerea contestatoarei în sensul că prin judecarea recursului la primul termen de judecată nu s-a intrat în judecarea motivelor invocate de societate și nu s-a asigurat dreptul societății la un recurs efectiv garantat.
După cum reiese din practicaua deciziei nr.-.12.2006 - Ra C urții de APEL ORADEA la termenul din 14.12.2006 a fost prezent în instanță avocatul societății recurente SRL O, cu delegație de reprezentare a societății depusă la dosar și care a învederat completului de judecată că nu mai are alte cereri, solicitând judecarea recursului pe fond la primul termen de judecată.
De asemenea, contestatoarea afirmă în mod eronat că instanța de recurs ar fi refuzat cererea de amânare a cauzei formulată de avocatul societății recurente din practicaua deciziei Curții de APEL ORADEA nereieșind că ar fi fost formulată o asemenea cerere.
Instanța apreciază ca nejustificată și susținerea reprezentantului contestatoarei cum că instanța de recurs și-ar fi depășit puterile dispunând din oficiu introducerea în cauză a B, fără a pune acest lucru în discuția părților, pe considerentul că aceasta din urmă pârâtă a fost parte în procesul de fond și nu se pune problema introducerii ei în cauză din oficiu în calea de atac a recursului.
Referitor la notele de ședință prin care au fost detaliate motivele contestației în anulare, instanța consideră că acestea reprezintă în fapt critici aduse soluției pronunțate de instanța de recurs pentru eventualele greșeli de judecată, ori pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.320 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SRL O va fi respinsă ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatăcontestația în anulare declarat de contestatoarea - cu sediul în O, str.-, nr. 25, Județ B, în contradictoriu cu intimateleDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B,Administrația Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B șiAgenția Națională de Administrare Fiscalăcu sediul în B,-, sector 5, județ, împotriva deciziei nr.299 din 14.12.2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
Fără cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 31.01.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 6. 02.2008
Jud.fond - / /-
Dact.
2 exemplare/ 7 februarie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
