Anulare act administrativ . Decizia 449/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 449/R-CONT
Ședința publică din 24 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul declarat de recurentele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, cu sediul în Rm.V, str. G-ral, nr.17, în nume propriu și în numele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM, împotriva sentinței nr.1338/CAF din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentele prin, în baza delegației de la dosar și intimata- reclamantă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea solicită apărătorului intimatei reclamante să precizeze dacă la instanța de fond a avut mandat special pentru renunțare.
Apărătorul intimatei- reclamante, având cuvântul, arată că renunțarea la judecată, la primele două capete, formulată în fața instanței de fond a fost făcută fără a avea mandat special în acest sens.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pentru a face dovada că autoturismul este dintr-o țară a și că a plătit taxa în aceea țară, pe care le depune la dosar împreună cu concluziile scrise.
Reprezentantul recurentelor, având cuvântul, arată că nu solicită amânarea cauzei deoarece a luat cunoștință de actele depuse.
Curtea încuviințează proba cu acte, solicitată de intimata- reclamantă prin apărătorul său și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentelor, având cuvântul, invocă în principal excepția de tardivitate a formulării contestației, arătând că reclamanta a plătit taxa de primă înmatriculare la data de 10.10.2007 și a solicitat anularea actului administrativ la data de 13.06.2008, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de Lg.554/2004.
Mai mult, acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că se afla în una dintre situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal, neputând astfel să beneficieze de scutirea de la plata taxei de primă înmatriculare.
Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum este motivat în scris, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Av. având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședință publică.
Cu privire la excepția inadmisibilității, arată că au solicitat numai restituirea unei sume achitate în mod nejustificat, deoarece la celelalte capete ale cererii au renunțat, astfel că această excepție urmează a fi respinsă.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice V și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor fiscale de achitare a taxei de primă înmatriculare și restituirea sumei de 6.291 lei ce reprezintă contravaloarea taxei de primă înmatriculare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a cumpărat autoturismul marca VOLKSWAGEN PASSAT, an de fabricație 2004, pentru care a achitat suma de 6.291 lei, reprezentând taxă de înmatriculare, cu chitanța nr. -/10.10.2007.
Dispozițiile art. 2141și art. 2142din Legea nr. 334/2006 de modificare a Codului fiscal, invocate ca temei pentru plata taxei sunt incompatibile cu art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, prin care se statuează că nu se plătesc taxe și impozite intern, asupra produselor provenite din alte state, de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
A apreciat astfel că taxa specială intră sub incidența art. 90 din, este discriminatorie și contravine normelor europene, iar atât jurisprudența instanțelor interne cât și a Curții Europene a drepturilor Omului a stabilit obligația de a nu se aplica o normă națională ce încalcă dreptul comunitar.
Prin întâmpinarea de la filele 17-21 dosar, pârâta DGFP Vas olicitat respingerea acțiunii, pe cale de excepție, ca tardivă și inadmisibilă iar, în situația în care se va trece peste aceste excepții, ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 11 noiembrie 2008, reclamanta, prin apărător, a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecată a capetelor de cerere 1 și 2.
După examinarea cauzei Tribunalul Vâlceaa pronunțat sentința nr.1338/CAF din 11 noiembrie 2008, prin care a respins excepția tardivității formulării acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâte, prin întâmpinare, luând act de renunțarea la judecată a capetelor de cerere 1 și 2.
În consecință, a admis cererea formulată de reclamanta, cu domiciliul în Rm.V, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM V și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, obligându-le, în solidar, să restituie reclamantei suma de 6.291 lei, cât și să-i plătească suma de 39,3 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că eclamanta a cumpărat autoturismul marca VOLKSWAGEN PASSAT, an de fabricație 2004, pentru care a achitat suma de 6.291 lei, reprezentând taxă de înmatriculare cu chitanța nr. -/10.10.2007.
Cu adresa din data de 13 iunie 2008, înregistrată la pârâtă sub nr. 27960, fila 9 dosar, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de dispozițiile art. 7 din legea nr. 554/2004, motiv pentru care a fost respinsă excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâte prin întâmpinare.
Susținerea pârâtei, în sensul că taxa de primă înmatriculare se justifică față de prevederile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a fost înlăturată cu motivarea că începând cu 01.01.2007, odată cu aderarea României la UE, aceasta este obligată să-și armonizeze legislația internă cu dreptul comunitar, iar în cazul în care dreptul intern este contrar dreptului comunitar, instanțele naționale au obligația să dea eficiență celui din urmă. Prin urmare în relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acesta contravine normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale, fiind respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâte prin întâmpinarea de la filele 17-21 dosar.
Reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilită de erul Economiei și Finanțelor. În consecință însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, dar care este contrară dreptului comunitar, respectiv art. 90 paragraf 1 din.
Dispozițiile art. 90 alin. l din interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, iar actul administrativ-fiscal vătămător pentru reclamantă îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme de la 1 ianuarie 2007 prin art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Taxa specială pentru primă înmatriculară a autoturismelor și autovehiculelor a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, însă după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei în cazul vehiculelor istorice sau a celor provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, etc.
Potrivit reglementărilor în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România în cuantumul prevăzut de art. 214/1 alin. 3 din Codul fiscal, ce are în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
De asemenea, taxa de primă înmatriculare este percepută și pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Acest regim fiscal stabilit de dreptul intern este discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE în scopul reînmatriculării lor, din moment ce acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele naționale, este aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, așa cum dispune art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant pentru autoturismul achiziționat în februarie 2008, în cuantum de 3.484 lei, a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art. 90 alin. 1 al, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Obligația de plată a taxei de primă înmatriculare și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, care însă contravine dreptului comunitar.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme în lipsa unui titlu de creanță cu suport material ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea liber acces la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
De asemenea, se justifică renunțarea la judecata capetelor 1 și 2 de cerere, potrivit art.246 alin.1 Cod pr.civilă, iar în baza art.274 Cod pr.civilă, reclamantei i se cuvin cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V în nume propriu și al subunității sale Administrația Finanțelor Publice Rm.V, criticând-o sub următoarele aspecte:
- în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității formulării procedurii prealabile, cu încălcarea disp. art.7 din Legea nr.554/2004. Reclamanta a plătit taxa de primă înmatriculare la 10.10.2007 și a solicitat anularea actului administrativ cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Greșit a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii fără motivare, deși recurenta s-a întemeiat pe disp.art.2141- 2143Cod fiscal, care stabilesc autoturismele scutite de la plata taxei speciale, deși reclamanta nu se află în această situație.
- greșit au fost obligate în solidar la plata sumelor, cât timp reclamanta nu a solicitat acest lucru, iar taxa a fost încasată doar de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm.
- disp.art.2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare la data plății, care prevăd obligativitatea achitării taxei speciale pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări în România, nu încalcă disp.art.90 din Tratatul CE,fiind aplicabil tuturor autoturismelor, pentru prima înmatriculare în România
Intimata- reclamantă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, atașând și dovada provenienței autoturismului din Germania.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct 9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Ordinul de plată a taxei de primă înmatriculare nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Reclamanta, apreciind că taxa solicitată de către pârâte este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, dat cu încălcarea dreptului reclamantului de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în privința căruia nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă. De altfel, rezolvarea dată excepției de tardivitate a formulării procedurii prealabile este anterioară renunțării la judecata primelor două capete de cerere, primul motiv de recurs apărând ca nefondat.
În ceea ce privește cealaltă excepție, de inadmisibilitate a acțiunii pentru că autoturismul reclamantei nu era scutit de la plata taxei, Curtea constată că prima instanță a argumentat amplu motivul respingerii excepției, constatându-se prioritatea dreptului comunitar față de dispozițiile legii interne.
Pe fondul cauzei, în mod corect a apreciat prima instanță ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare cu consecința restituirii către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE, care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Cum ntimata reclamantă a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Germania, stat membru UE, măsura impunerii la plata unei taxe de primă înmatriculare în România este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Taxa respectivă produce astfel un efect echivalent unei taxe vamale de import, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Judecătorului național îi revine obligația de a da efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat și să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate, în temeiul dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Faptul că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat a fost reținut în cauza conexată și, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării, fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului, excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Prima instanță nu a făcut altceva decât să aplice ispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Procedând conform celor de mai sus, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Pentru asemenea ipoteze, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Așa fiind, Curtea reține că Tribunalul a făcut o corecta interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 274 pr.civ. încât și din această perspectivă recursul apare ca nefondat.
În ceea ce privește obligarea pârâtelor la plată, în solidar a taxei de primă înmatriculare, se constată că prin însăși cererea introductivă s-a solicitat acest lucru, la pct.3, ca și prin concluziile scrise de la filele 26 - 28 din dosarul de fond, suma respectivă trebuind să fie restituită de cele două pârâte, reținându-se că administrația finanțelor publice constituie o subunitate a Direcției Generale a Finanțelor Publice.
În consecință, întregul recurs va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, cu sediul în Rm.V, str. G-ral, nr.17, în nume propriu și în numele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM, împotriva sentinței nr.1338/CAF din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
6805.2009
jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
