Anulare act administrativ fiscal. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 451/R-CONT
Ședința publică din 24 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat pârâtă DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA T, cu sediul în A, str.C-tin, nr.73, județul T, împotriva sentinței nr.526/CA din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta - 2001 SRL, pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTARII RURALE și chemații în garanție, și.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimata- reclamantă - 2001 SRL prin administrator, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în valoare de 5,00 lei, precum și a chitanței nr.-/2009, emisă de Primăria Mun.Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere din partea recurentei- pârâte prin care se solicită strigarea cauzei după ora 11,00.
Reprezentantul intimatei- reclamante solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, depunând la dosar o cerere în acest sens.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei având în vedere că partea avea suficient timp pentru a-și angaja apărător de la data îndeplinirii procedurii de citare și până la acest termen, lăsând dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta- pârâtă DADR T prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, intimata- reclamantă - 2001 SRL prin administrator și intimatul- chemat în garanție.
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii și menținerea actului administrativ.
Reprezentantul intimatei- reclamante - 2001 SRL, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, arătând că societatea și-a îndeplinit toate obligațiile, cultura a fost calamitată iar societatea de asigurări și-a plătit partea din despăgubiri.
Intimatul chemat în garanție, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 30 noiembrie 2006, reclamanta 2001 SRL a chemat în judecată pe pârâta Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T pentru a se dispune anularea actului administrativ nr.7959/25 august 2006 și a fi obligată la emiterea unui nou act în temeiul căruia să-i fie acordate despăgubiri de 16.450 lei.
În motivare s-a arătat că, în toamna anului 2005, reclamanta a cultivat o suprafață de 50 ha. cu rapiță, cultură ce a fost calamitată în proporției de 100% datorită temperaturilor foarte scăzute și excesului de umiditate de la sfârșitul acestui an.
Reclamanta a înștiințat Primăria cu două ocazii, s-au încheiat procese verbale și s-au depus documente care justifică despăgubirea reclamantei cu suma solicitată, așa cum ea a fost evaluată de către comisie.
Solicitarea i-a fost însă respinsă de către pârâtă, motivat de faptul nerespectării termenelor procedurale, deși reclamantei nu-i poate fi imputat acest lucru, iar legea nu prevede sancțiuni pentru astfel de situații.
La 15 ianuarie 2007, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând chemarea în judecată în calitate de pârâtă și a Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, iar aceasta a formulat la 12 februarie 2007 întâmpinare și cerere de chemare în garanție a comisiei constituite în temeiul Legii nr.381/2002, comisie compusă din, și.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că în măsura în care s-ar trece peste susținerea din întâmpinare potrivit căreia acțiunea este nefondată și se va da un curs favorabil solicitării reclamantului, se impune ca persoanele fizice din comisie să răspundă pentru necomunicarea actelor în termenele prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr.254/CA/2007, Tribunalul Argeșa respins acțiunea, apreciind-o inadmisibilă, întrucât privește o adresă și nu o hotărâre de respingere a cererilor formulate de reclamantă.
Prin decizia nr.915/R-C/2007, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul reclamantei, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, apreciindu-se că în mod greșit s-a reținut ca incidentă în cauză excepția de inadmisibilitate, câtă vreme reclamantei nu i-a fost comunicat un alt act a cărui desființare să o solicite, decât adresa nr.7959/2006.
Reinvestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.526/2008, a admis acțiunea și a anulat adresa nr.7959/2006 a DADR T pe care a obligat-o la plata despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru calamitățile naturale suferite. A fost respinsă acțiunea față de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și cererea de chemare în garanție a persoanelor fizice, și.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, la 30 ianuarie 2007, reclamanta a înregistrat la Primăria o înștiințare privind pierderile suferite la cultura de rapiță în perioada 22-29 ianuarie 2006, înștiințare ce a fost înregistrată la DADR T la 31 ianuarie 2006.
Comisia constituită pentru constatarea calamităților a încheiat la 3 februarie 2006 nota de constatare și procesul verbal de constatare și evaluare a pagubelor, acte prin care s-a reținut calamitarea în proporție de 100% a culturii de rapiță și că valoarea totală a despăgubirilor este de 16.450 lei.
Pentru aceeași pagubă reclamanta a fost parțial despăgubită și de societatea de asigurare cu suma de 5.450 lei, conform referatului de plată din 3 mai 2006, însă, DADR Tar efuzat acordarea despăgubirilor ce i-au fost pretinse, motivat de faptul că nu au fost respectate procedurile prevăzute de Legea nr.381/2002 și Ordinul nr.419/2002.
Instanța de fond a reținut că motivele invocate nu pot fi imputate nici reclamantei și nici comisiei și eventualele vicii de procedură, referitoare la nerespectarea termenului de 3 zile nu înlătură dreptul la despăgubiri și, de altfel, nu au fost invocate la întocmirea proceselor-verbale.
Referitor la pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a apreciat că acesta nu are raporturi de obligații cu reclamanta, iar cererea de chemare în garanție nu poate fi primită câtă vreme nu se reține culpa comisiei în anularea actelor contestate și acordarea despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DADR T, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora a arătat următoarele:
- instanța nu arată care sunt motivele pentru care consideră nelegală măsura adoptată de recurentă și ignoră dispozițiile Ordinului nr.419/2002, care reglementează procedura de solicitare și acordare a despăgubirilor, procedură care, în urma înștiințării din 30 ianuarie 2006, nu a mai fost respectată. Astfel, documentația nu a mai fost întocmită și înaintată în termenul legal la recurentă, așa cum impun dispozițiile art.11, 12 și 14 din ordin, aspecte ce au constituit temeiul de drept în baza căruia s-a respins cererea de despăgubiri;
- din modul în care s-au derulat faptele ar rezulta că este vorba de o cultură calamitată în procent de 200%, de vreme ce s-a depus o înștiințare în 30 ianuarie 2006 și o alta în 3 aprilie 2006, ambele referindu-se la aceeași cultură de rapiță;
- instanța a înlăturat fără nici un temei concluziile raportului de expertiză, care arată că nu mai era nevoie să se încheie al doilea act de constatare a calamitării și că nu au fost respectate termenele prevăzute de lege pentru constatarea și înaintarea procesului verbal. Este greșită aprecierea instanței și atunci când reține că, la data încheierii proceselor verbale nu s-au invocat încălcările de lege avute în vedere la emiterea actului administrativ;
- în mod greșit a fost respinsă acțiunea față de, deși acesta este ordonatorul principal de credite și în bugetul său se află sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri pentru calamitățile naturale;
- soluția instanței este greșită și sub aspectul modului de soluționare a cererii de chemare în garanție, atunci când se reține că fiind vorba doar de vicii de procedură, membrii comisiei nu pot să răspundă, deși, și expertul tehnic susține că întrunirea acestora s-a făcut nu în termenul legal de trei zi, ci în a patra zi.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Așa cum se susține în întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă și în criticile cu care a fost învestită instanța de control judiciar, rațiunile ce au determinat emiterea actului administrativ contestat au fost reprezentate de nerespectarea procedurii prevăzute de Legea nr.381/2002 și Ordinul nr.419/2002, așa cum este ea enunțată în art.11, 12 și 14 din acest din urmă act normativ.
În esență, se susține că întrunirea comisiei nu s-a făcut în primele 3 zile de la înștiințare, ci în a patra zi, iar documentele nu au fost trimise în termen de 5 zile la DADR
Din această motivație, susținută în continuare de către recurentă, nu rezultă care este culpa reclamantei-intimate ce i se poate imputa pentru a fi lipsită de despăgubirile pretinse pentru calamitarea unei culturi de 50 ha.
În art.19 al Legii nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor de calamități naturale în agricultură, sunt prevăzute obligațiile pe care le au producătorii agricoli pentru a putea beneficia de facilitățile recunoscute de acest act normativ în favoarea lor. Din economia capitolului IV al legii nu rezultă că producătorul agricol - reclamanta în prezenta acțiune - ar avea îndatoriri privind activitatea pe care trebuie să o desfășoare comisia, modul și timpul în care aceasta trebuie să întocmească și să comunice actele de constatare, așa încât sancționarea pe aceste rațiuni de fapt și de drept apare ca nejustificată.
Reclamanta avea drept sarcină să facă înștiințarea în 48 de ore, obligație căreia i s-a conformat și, de altfel, nici nu s-a pretins o altă stare de fapt.
Faptul că, ulterior înștiințării realizată la 30 ianuarie 2006, reclamanta a mai efectuat o alta, cu privire însă la același prejudiciu și în 30 aprilie 2006, nu poate constitui un aspect de natură să-i nege dreptul prevăzut de lege și de care a uzat în termen. Nu s-a pretins calamitarea cu 200% așa cum se arată în recurs și nici nu s-a cerut plata dublului sumei ce se cuvenea cu titlu de despăgubire. Explicația acestui demers de revenire poate fi acela de a grăbi soluționarea cererii de către recurentă și comunicarea unui răspuns.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit cu ocazia judecății în fond, se apreciază că sunt total neconcludente aprecierile expertului, referitoare la interpretarea legii în raport de înscrisurile invocate și prezentate de părți.
Potrivit art.201 din Codul d e procedură civilă, expertiza se dispune pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, iar interpretarea legii este dreptul și obligația instanței, așa încât, numai aceasta poate stabili care sunt consecințele unei eventuale nerespectări a procedurii sub aspectul drepturilor invocate.
În concluzie, atâta vreme cât neregularitățile invocate pentru respingerea pretențiilor formulate de reclamantă nu pot fi imputate acesteia, întrucât nu ei îi reveneau obligațiile de a convoca comisia, de a asigura deplasarea într-un anumit termen la fața locului, de a întocmi documentele de constatare și de a le înainta, se apreciază că susținerile recurentei sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Motivul privind argumentele instanței referitoare la necuprinderea în procesele-verbale de constatare a daunelor, a unor referiri la dispozițiile legale invocate numai în adresa contestată, nu constituie rațiuni de natură a impune o altă concluzie decât cea de mai sus.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție se apreciază că în mod corect a fost respinsă de către instanță, câtă vreme pârâta-recurentă nu a arătat care este prejudiciul creat prin faptul că deplasarea comisiei s-a făcut în a patra zi și nu în a treia de la înștiințare, și aceasta în condițiile în care întârzierea de o zi s-a datorat, potrivit susținerii, necontrazise în nici un fel, stratului mare de zăpadă.
Câtă vreme suma pretinsă cu titlu de despăgubire era și este aceeași, nefiind influențată în nici un mod de întârzierea de o zi, apare ca întemeiată aprecierea primei instanțe potrivit căreia în sarcina membrilor comisiei nu poate fi reținută nicio culpă.
Este adevărat că, în condițiile art.14 din Ordinul nr.419/2002, comunicarea proceselor verbale și a documentelor întocmite se face în vederea verificării și centralizării, însă, în cauză nu s-a pretins că aceste demersuri nu au mai putut fi realizate în mod corespunzător sau că există neconcordanțe și rațiuni care să justifice respingerea în fond a pretențiilor ce aveau la bază aceste înscrisuri.
În concluzie, reținând că nu s-a precizat în mod concret și nici nu s-a dovedit prin ce a fost prejudiciată pârâta-recurentă datorită nesocotirii termenelor de către comisia constituită în condițiile art.9 din ordin, se apreciază că în mod corect cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
S-a criticat hotărârea în prezenta cale de atac și prin aceea că nu a fost obligat și, în calitate de ordonator principal, la plata sumei pretinsă de reclamantă.
O astfel de critică este inadmisibilă, întrucât a dobândit calitate procesuală numai ca pârât, fiind chemat în judecată de către reclamantă, așa încât numai acesta justifica un interes legitim în a cere reformarea hotărârii sub acest aspect.
Pârâta-recurentă, câtă vreme nu a formulat o cerere de chemare în garanție față de ordonatorul principal, nu se află într-un raport procesual propriu cu acesta și nu poate critica sentința cerând admiterea acțiunii și față de un alt pârât.
Pentru toate aceste motive se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat pârâtă DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA T, cu sediul în A, str.C-tin, nr.73, județul T, împotriva sentinței nr.526/CA din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta - 2001 SRL, pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTARII RURALE și chemații în garanție, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
14.05.2009
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
