Anulare act administrativ . Decizia 45/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 45
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 824/CA/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtele recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor, consilier juridic, lipsă celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtelor recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor, un set de înscrisuri în 2 exemplare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta pârâtelor recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională solicită admiterea recursurilor pârâtelor recurente, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 06.06.2006 reclamanta - SRL a solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, T, T, și B, anularea procesul verbal de control, nr. 3598/09.02.2006 și a Deciziei nr. 222/99/17.05.2006 emisă de T, cu motivarea că în mod greșit s-a dispus încasarea sumei de 11.012 RON depusă cu titlu de garanție, întrucât societatea nu a depus documentele în susținerea valorii în vamă. Reclamanta a arătat că s-a întocmit actul constatator 1663/06.10.2005 care a fost desființat prin Decizia nr. 4/2/06.01.2006 a T, iar ulterior s-a încheiat procesul verbal de control nr. 3598/09.02.2006 cu toate că documentele solicitate au fost depuse de către petentă. Documentele prezentate controlului au fost aceleași cu cele prezentate la data întocmirii declarației vamale iar în fapt între societate și vânzătorii externi s-au perfectat raporturi contractuale de vânzare cumpărare, livrările fiind efectuate în baza contractelor prezentate în vamă și care au stat la baza declarației vamale și la baza calculelor privind datoria vamală.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 174 din nr.OG 92/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta T s-a opus la admiterea acțiunii arătând că în fapt reclamanta a prezentat la Top arte din documente în termenul solicitat iar prin Adresa nr. 19519/15.07.2005 s-au solicitat documente în plus, respectiv contractul cu partenerul extern, documente de plată externe și extrase de cont valută care au fost depuse după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 4 alin. 2 HG nr. 287/2005 iar pentru nerespectarea acestui termen, autoritatea vamală a procedat la executarea garanției pentru recuperarea diferențelor de drepturi vamale potrivit dispozițiile art. 77 alin. 4 și 5 din Legea nr. 141/1997.
Aceiași poziție procesuală au avut-o și pârâții T, T, B, care prin întâmpinare au arătat că față de importul efectuat de societate prin I 56/72 s-a luat decizia de amânare a determinării valorii definitive în vamă care i-a fost adusă la cunoștință societății o dată cu obligarea acesteia de a depune în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfurilor documente pentru susținerea veridicității valorii declarate în vamă. Prin adresa nr. 18591/06.07.05 s-au depus o parte din acestea iar prin adresa nr. 195/9/15.07.2005 s-au solicitat documente în plus care au fost depuse de societate prin adresa nr. 24341/12.09.2005 după expirarea termenului prevăzut de art. 4 alin. 2 HG nr. 287/2005, astfel încât s-a procedat la executarea garanției vamale.
Prin sentința civilă nr. 636/CA/22.11.2006 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Direcția Vamală T, Agenția Națională a Vămilor B și Biroul Vamal
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a efectuat import roșii din Turcia, conform I 10331/22.06.2005 în cantitate de 19.500 Kg la prețul de 0,15 USD, valoarea în vamă declarată fiind de 8.733 lei.
Față de dispozițiile art. 1 HG nr. 287/2005 BV T, a hotărât amânarea determinării valorii definitive în vamă, cu motivația de suspiciune evaluare marfă. Totodată s-a stabilit valoarea în vamă cu titlu provizoriu de 17.466 lei, luând ca element de referință baza de date statistice a autorității vamale. Diferența dintre valoarea stabilită de organul vamal și cea declarată de importator, de 11.012 lei, a fost constituită cu titlu de garanție conform art. 2 nr.HG 287/2005.
Prin Adresa nr. 17175/22.06.2005 s-a comunicat petentei decizia de amânare a determinării definitive a valorii în vamă împreună cu obligația societății de a prezenta documentele apreciate ca necesare pentru determinarea valorii definitive.
Cu adresa nr. 18591/06.07.2005 societatea a depus o parte din documentele solicitate iar ulterior organele vamale au solicitat documente în plus prin Adresa nr. 19519/15.07.2005 respectiv contractul cu partenerul extern, documente de plată externe și extras de cont valută.
Aceste acte au fost depuse de contestatoare prin adresa nr. 24341/12.09.2005.
Față de depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 4 alin. 2 nr.HG 287/2005 s-a procedat la întocmirea actului constatator nr. 1663/06.10.2005 și la încasarea garanției vamale de 11.012 lei. Împotriva acesteia pârâta a formulat contestație iar prin Decizia nr. 4/2/06.01.2006 s-a dispus desființarea actului constatator și întocmirea unui procesul verbal de control al valorii în vamă apreciindu-se încălcarea dispozițiile art. 6 nr.HG 287/2005 potrivit cărora determinarea valorii definitive a valorii în vamă se face în baza unui procesul verbal de control al valorii în vamă.
În consecință s-a procedat la întocmirea procesul verbal de control nr. 3598/09.02.2006 comunicat petentei, la 05.04.2006 conform mențiunii existente pe adresa nr. 3598/09.02.2006. Împotriva acestuia petenta a formulat contestație înregistrată la. T sub nr. 22746/10.05.2006 iar prin Decizia nr. 222/99/17.05.2006 s-a respins contestația, apreciindu-se că petenta nu a respectat termenul de 30 de zile pentru depunerea documentelor solicitate în vederea determinării valorii în vamă astfel încât în mod corect s-a procedat la executarea garanției vamale conform art. 77 alin. 4 și 5 Legea nr. 141/1997, aplicată la data săvârșirii faptei.
Față de această stare de fapt instanța a reținut că obligației prevăzută la art. 4 alin. 2 nr.HG 287/2005 petenta nu s-a conformat în termenul de 30 de zile prevăzut de lege întrucât adresa nr. 19519/15.07.2005 prin care i s-au solicitat documentele suplimentare i-a fost comunicată în data de 26.07.2005, conform mențiunii existente pe actul de la fila 82 dosar nr-, certificată prin semnătura și ștampila societății. Față de această dată depunerea documentelor solicitate prin adresa nr. 24341/12.09.2005 apare ca tardivă față de dispozițiile art. 4 alin. 2 nr.HG 287/2005 și în aceste condiții instanța a apreciat că în mod corect s-a dispus de către organele vamale executarea garanției vamale constituite anterior conform dispozițiile art. 77 alin. 4 și 5 din Legea nr. 141/1997 potrivit cărora: alin. 4 :"Atunci când determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiția să constituie o garanție bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală." A 5: "În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garanției, operațiunea de vămuire fiind considerată încheiată."
Susținerea petentei în sensul că documentele solicitate se găseau înregistrate la BV T nu a fost reținută de către prima instanță cu motivarea că Tribunalul nu analizează oportunitatea Adresei nr. 19519/15.07.2005 a T și chiar dacă aceste documente existau depuse la organul vamal nimic nu o împiedica pe petentă să informeze autoritățile vamale despre acest aspect în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 4 alin. 2 nr.HG 287/2005 cunoscând care sunt consecințele pentru nedepunerea documentelor solicitate conform art. 77 alin. 5 din Legea nr. 141/1997. Mai mult însă, petenta a înțeles să depună documentele solicitate prin Adresa 24341/12.09.2005 după expirarea celor 30 de zile de la data aducerii la cunoștință.
Împotriva sentinței civile nr. 636/CA/22.11.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, reclamanta - SRL Taf ormulat recurs, prin care a solicitat modificarea hotărârii în totalitate și admiterea acțiunii, susținând că greșit instanța a reținut că nu s-ar fi conformat obligației prevăzute de art.4 alin.2 din nr.HG 287/2005 cu consecința executării garanției vamale, conform art. 77 alin. 4 și 5 din Legea nr.141/1997. Recurenta a învederat că și în fața primei instanțe, documentele suplimentare solicitate de autoritatea vamală au fost depuse personal la lucrătorul vamal în a cărei soluționare se afla dosarul, pentru ca ulterior să-i fie comunicat faptul că actele nu au fost depuse prin registratură, iar în actul constatator se menționează că au fost înregistrate ulterior.
Prin decizia civilă nr. 462/30.05.2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoara, a admis recursul declarat de reclamanta - SRL T și a casat sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că recursul este întemeiat deoarece recurentei reclamante i s-a solicitat de către Biroul Vamal T prin adresa nr. 17175/22.06.2005, în scopul determinării definitive a valorii în vamă a mărfii importate, după ce a fost amânată determinarea acestei valori, să depună, potrivit prevederilor nr.HG 287/2005 privind procedura aplicabilă în cazurile în care este necesară o amânare a determinării definitive a valorii în vamă, următoarele documente: - contractul comercial încheiat cu vânzătorul mărfurilor sau/și orice alt document ce a stat la baza încheierii tranzacției, cum ar fi ofertele de preț; - documente bancare privind efectuarea plăților externe și extrasul contului în valută din care s-a efectuat plata; - actele de revânzare a mărfurilor pe piața internă; - contractul de transport sau/și orice alt contract sau acord încheiat cu terțe persoane și care au legătură directă sau indirectă cu operațiunea de import efectuată, de exemplu: contract de comision, contract/acord de distribuție exclusivă, contract/acord de licență, etc; - contractul și polița de asigurare a mărfurilor pe piața externă.
Prin adresa I 8591/6.07.2005 recurenta răspunde solicitărilor, comunicând următoarele documente: - copii notă de recepție, recepție de calcul, fișa de magazie, facturi interne de vânzare, la 1-52593/13.06.05; 1-56172/22.06.05.
Dat fiind faptul că Biroul vamal a solicitat apoi documente în plus, prin adresa 19519/15.07.2005, reclamanta recurentă răspunde acesteia după termenul de 30 de zile prevăzut în acest sens de dispozițiile art.4 alin.2 din nr.HG287/2005, respectiv la 12.09.2005, atașând copia contractului încheiat cu societatea străină și declarația de plată externă.
La data de 9.02.2006, autoritatea vamală în cauză încheie procesul-verbal de control, procedând la determinarea definitivă a valorii în vamă pentru importul efectuat de recurent, fără să mai țină seama de completarea dovezilor efectuată înaintea determinării definitive a valorii prin actul susmenționat.
Instanța de recurs a constatat că termenele stabilite prin nr.HG 287/2005 atât în sarcina importatorului cât și în cea a autorității vamale nu au fost respectate, ele însă nu pot fi calificate drept termene de decădere, iar autoritatea vamală trebuia să pronunțe decizia privind determinarea cu titlu definitiv a valorii în vamă ținând seama de dovezile existente și expediate în dosarul administrativ privind importul în discuție, după cum prima instanță era datoare să verifice dacă valoarea în vamă stabilită de biroul vamal corespunde sau nu reglementărilor incidente din art. 77 și următoarele din Legea nr. 141/1997, în vigoare la data efectuării operațiunilor în cauză, ceea ce presupunea o necercetare a fondului cauzei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 02.07.2007
Analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere dispozițiile deciziei de casare, instanța de fond, după casare a reținut următoarele:
Reclamanta a efectuat import roșii din Turcia, conform I 10331/22.06.2005 și factura externă nr. -/18.06.2005 în cantitate de 19.500 Kg la prețul de 0,15 USD, valoarea în vamă declarată fiind de 8.733 lei, pentru carte a achitat obligații vamale în sumă de 11.012 lei.
Față de dispozițiile art. 1 HG nr. 287/2005 pârâta T, a hotărât amânarea determinării valorii definitive în vamă, cu motivația de suspiciune evaluare marfă și s-a stabilit valoarea în vamă cu titlu provizoriu de 17.466 lei, luând ca element de referință baza de date statistice a autorității vamale. Diferența dintre valoarea stabilită de organul vamal și cea declarată de importator, de 11.012 lei, a fost constituită cu titlu de garanție conform art. 2 nr.HG 287/2005.
Prin Adresa nr. 17175/22.06.2005 s-a comunicat reclamantei decizia de amânare a determinării definitive a valorii în vamă împreună cu obligația societății de a prezenta documentele apreciate ca necesare pentru determinarea valorii definitiv, respectiv contractul comercial încheiat cu vânzătorul mărfurilor sau/și orice alt document ce a stat la baza încheierii tranzacției, cum ar fi ofertele de preț; - documente bancare privind efectuarea plăților externe și extrasul contului în valută din care s-a efectuat plata; - actele de revânzare a mărfurilor pe piața internă; - contractul de transport sau/și orice alt contract sau acord încheiat cu terțe persoane și care au legătură directă sau indirectă cu operațiunea de import efectuată, de exemplu: contract de comision, contract/acord de distribuție exclusivă, contract/acord de licență, etc; - contractul și polița de asigurare a mărfurilor pe piața externă.
Cu adresa nr. 18591/06.07.2005 societatea a depus o parte din documentele solicitate iar ulterior organele vamale au solicitat documente în plus prin Adresa nr. 19519/15.07.2005, respectiv contractul cu partenerul extern, documente de plată externe și extras de cont valută.
Aceste acte au fost depuse de contestatoare prin adresa nr. 24341/12.09.2005.
Reclamanta a prezentat la pârâta Top arte din documente în termenul solicitat iar prin Adresa nr. 19519/15.07.2005 s-au solicitat documente în plus, respectiv contractul cu partenerul extern, documente de plată externe și extrase de cont valută, care au fost depuse după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 4 alin. 2 HG nr. 287/2005, însă pentru nerespectarea acestui termen, autoritatea vamală a procedat la executarea garanției pentru recuperarea diferențelor de drepturi vamale, potrivit dispozițiile art. 77 alin. 4 și 5 din Legea nr. 141/1997.
Față de depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 4 alin. 2 nr.HG 287/2005 s-a procedat la întocmirea actului constatator nr. 1663/06.10.2005 și la încasarea garanției vamale de 11.012 lei. Împotriva acestui act reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 4/2/06.01.2006 emisă de T s-a dispus desființarea actului constatator și întocmirea unui procesul verbal de control al valorii în vamă, apreciindu-se încălcarea dispozițiile art. 6 nr.HG 287/2005 potrivit cărora determinarea valorii definitive a valorii în vamă se face în baza unui procesul verbal de control al valorii în vamă.
În consecință, s-a procedat la întocmirea procesul verbal de control nr. 3598/09.02.2006 comunicat reclamantei la 05.04.2006, conform mențiunii existente pe adresa nr. 3598/09.02.2006. Împotriva acestuia reclamanta a formulat contestație înregistrată la. T sub nr. 22746/10.05.2006, iar prin Decizia nr. 222/99/17.05.2006 s-a respins contestația apreciindu-se că petenta nu a respectat termenul de 30 de zile pentru depunerea documentelor solicitate în vederea determinării valorii în vamă astfel încât în mod corect s-a procedat la executarea garanției vamale conform art. 77 alin. 4 și 5 Legea nr. 141/1997, aplicată la data săvârșirii faptei.
Organele vamale în mod greșit au trecut la executarea garanției vamale, constituite anterior conform dispozițiile art. 77 alin. 4 și 5 din Legea nr. 141/1997 pe considerentul că documentele solicitate prin adresa nr. 24341/12.09.2005 au fost depuse tardiv de către reclamantă, față de dispozițiile art. 4 alin. 2 nr.HG 287/2005, întrucât după cum a stabilit și Curtea de Apel prin decizia de casare termenele prevăzute de dispozițiile art. 4 din nr.HG 287/2005 sunt termene de recomandare și nu de decădere.
vreme reclamanta a depus toate documentele solicitate privind determinarea valorii în vamă, organele vamale aveau obligația ca în baza acestora să stabilească valoarea definitivă în vamă și numai după această operațiune să constate vămuirea încheiată și nicidecum să treacă la executarea garanției reclamantei.
Față de considerentele arătate și având în vedere dispozițiile legale indicate, instanța de fond, după casare a admis acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și a dispus anularea p-v de control nr. 3598/09.02.2006 emis de pârâta T și a deciziei nr. 222/99/17.05.2006 emisă de pârâta T, ca fiind emise cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Prin sentința civilă nr. 824/07.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Direcția Regională Vamală T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Biroul Vamal T, având ca obiect anulare acte; a dispus anularea p-v de control nr. 3598/09.02.2006 emis de pârâta T și a deciziei nr. 222/99/17.05.2006 emisă de pârâta T, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.
Prin recursul formulat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond ca netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei respingerea acțiuni reclamantei ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că instanța de fond nu a respectat dispozițiile instanței de casare în sensul că nu a dispus verificarea valorii în vamă stabilită de biroul vamal, dacă aceasta corespunde sau nu reglementărilor incidente din art. 77, alin. 4 și 5 din Legea nr. 141/1997. Din prevederile acestui articol rezultă că reclamantei, la data importului, i s-a acordat o facilitate în sensul că i s-a acordat, la cerere, dreptul de a ridica mărfurile din vamă, până la determinarea definitivă a valorii la vamă, sub condiția depunerii unei garanții bănești, acceptată de autoritatea vamală, cu obligația ca în termen de 30 de zile să depună toate documentele privitoare la importul în discuție.
Reclamanta intimată nu s-a conformat prevederilor art. 77 al.5, în sensul că nu a depus toate documentele solicitate de către organele vamale, respectiv contractul încheiat cu partenerul extern, documentele de plată externe și extrasele de cont în valută, depuse după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 4 al.2 din Hotărârea Guvernului nr. 287/2005, termen care este unul de decădere, motiv pentru care organele vamale au procedat la întocmirea actului constatator nr. 1663/06.10.2005 și la încasarea garanției vamale de 11.012 lei.
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat, în temeiul art. 3041, art. 340 punctul 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a deciziei nr. 222/99/17.05.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în procedură prealabilă și implicit a Procesului Verbal de Control nr. 3598/09.02.2006 emis de
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, arată că instanța de fond s-a substituit organului vamal, care este singurul competent să determine valoarea definitivă în vamă a mărfurilor importate, conform dispozițiilor legale.
Valoarea în vamă cu titlu provizoriu de 17.466 lei a fost stabilită de organul vamal luând ca elemente "baza de date statistice a autorității vamale", respectiv prețul de 0,3 $/kg.
Potrivit prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 287/2005 s-a constituit o garanție în cuantum de 1.012 lei pentru importul derulat.
Garanția astfel constituită reprezintă diferența între drepturile vamale stabilite în baza valorii declarate de importator, respectiv 8.7333 lei, preț declarat de importator 0,3 $/kg.
Decizia de amânare a determinării definitive a valorii în vamă, înregistrată la T cu nr. 17175/22.06.2005, a fost adusă la cunoștința importatorului, acesta luând notă că în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfurilor din vamă să prezinte autorității vamale documente pentru susținerea veridicității valorii în vamă declarate. Ca urmare a neprezentării documentelor solicitate în termen, T la considerentele deciziei civile nr. 462/30.05.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a admis recursul reclamantei, s-a casat sentința recurată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Timiș, a solicitat prin adresa nr. 29231/01.11.2007 T ( T) să-și exprime poziția cu privire la momentul determinării valorii definitive în vamă a bunurilor importate ce fac obiectul litigiului.
Prin adresa nr. 12750/06.11.2007 înregistrată la. T cu nr. 29738/07.11.2007, Tac omunicat faptul că își menține punctul de vedere întrucât documentele depuse de reclamantă nu conduc la modificarea măsurilor dispuse prin procesul verbal de control.
În drept recurenta invocă art. 3041și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 141/1997, Hotărârea Guvernului nr. 287/2005; Acordul.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu constă în evaluarea legalității executării de către organele fiscale a garanției depuse de reclamantă ca urmare a faptului că, deși i s-a permis ridicarea mărfurilor din vamă fără determinarea definitivă a valorii în vamă, aceasta nu a prezentat, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, documente concludente privind determinarea valorii în vamă.
Curtea reține, astfel, că la data de 22.06.2005, reclamanta a efectuat un import de roșii proaspete de consum, import în privința căruia Biroul Vamal Tad ecis amânarea determinării definitive a valorii în vamă, existând riscul deprecierii mărfurilor importate în cazul în care s-ar fi așteptat finalizarea operațiunilor de determinare a valorii în vamă.
În conformitate cu dispozițiile legale, reclamanta a constituit o garanție în cuantum de 11.012 lei, urmând ca în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfurilor din vamă să depună actele necesare stabilirii valorii definitive a importului.
Întrucât reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile, organele vamale au procedat la executarea garanției constituite de reclamantă, considerând operațiunea de vămuire încheiată în acest mod.
Curtea reține, totodată, că la 12.09.2006, așadar după expirarea termenului de 30 de zile, reclamanta a depus actele necesare stabilirii valorii definitive a importului.
În privința textelor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că, potrivit art. 77 alin. 4 din Legea nr. 141 din 24 iulie 1997, privind Codul vamal al României - în vigoare în anul 2005, când s-au emis actele contestate în prezenta cauză - "atunci când determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiția să constituie o garanție bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală."
Potrivit alineatului 5 din art. 77 din Legea nr. 141/1997, "în cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garanției, operațiunea de vămuire fiind considerată încheiată."
Curtea apreciază ca fiind excesivă executarea garanției depuse de reclamantă, în condițiile în care aceasta a depus, chiar dacă după expirarea termenului legal, înscrisurile solicitate de organele vamale.
Constituirea garanției este reglementată în vederea evitării fraudării dispozițiilor legale edictate pentru determinarea valorii în vamă a bunurilor importate.
Or, prin depunerea înscrisurilor necesare calculării valorii mărfurilor importate, reclamanta și-a îndeplinit obligația legală și a pus la dispoziția organelor vamale datele necesare calculări taxelor vamale datorate.
Numai în măsura în care reclamanta nu ar fi depus înscrisurile necesare calculării taxelor vamale se putea admite executarea garanției depuse de această societate, neexistând alte date referitoare la valoarea tarifului vamal datorat de reclamantă.
În opinia Curții, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 141/1997 este unul de recomandare, având în vedere că legiuitorul nu precizează expres care sunt documentele"concludente privind determinarea valorii în vamă", ceea ce implică dreptul autorității de a evalua concludența documentelor depuse de importator și, implicit, posibilitatea organelor vamale de a solicita importatorului să depună și alte documente decât cele depuse inițial.
O astfel de corespondență implică, în mod inevitabil, întârzieri care pot conduce la depășirea termenul de 30 de zile prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 141/1997, așa cum s-a întâmplat și în speță.
Astfel, Curtea constată că reclamanta a depus primele înscrisuri la data de 6.07.2005 (conform adresei de la fila 58 din dosarul de fond), cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 141/1997.
Considerând că nu sunt suficiente înscrisurile depuse, Biroul Vamal Tas olicitat, prin adresa 19.519/15.07.2005 (atașată la fila 82 din dosarul Tribunalului Timiș ), și o copie a contractului încheiat cu partenerul extern și de pe documentele de plată externă.
Având în vedere că autoritățile vamale au solicitat reclamantei depunerea unor înscrisuri suplimentare, fără a se preciza vreun termen pentru depunerea acestora, în afara termenului prevăzut de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 141/1997, Curtea consideră că nerespectarea termenului respectiv de către reclamantă nu poate conduce la executarea garanției depuse de aceasta, câtă vreme reclamanta a depus ulterior toate documentele solicitate de autoritățile române.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, urmând a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 824/CA/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /21.02.2008
Tehnored. /25.02.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
