Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 46
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 831/7.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați - - T și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, pentru pârâta recurentă - - T se prezintă avocat, pentru pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului T se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului recurent.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a pârâtei intimate - - T și întâmpinare, în 3 exemplare, câte un exemplar se înmânează reprezentanților reclamantului recurent și pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului T, în 3 exemplare, câte un exemplar se înmânează reprezentanților reclamantului recurent și pârâtului intimat - -
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, pentru că la termenul la care a fost pronunțată hotărârea atacată, părțile nu au fost legal citat, astfel citația pentru termenul de judecată din 7.11.2007, apare ca fiind afișată la o dată inexistentă - 31.11.2007, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâtei intimate - - T solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar xerocopia chitanței privind achitarea de către pârâta intimată a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului T solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 831/7.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, fost respinsă excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 241/2003 adoptată de Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 8024/2006 la data de 24.05.2006 și reînregistrată sub nr-, reclamanta - - Tac hemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței de judecată obligarea pârâtului la plata sumei de 246 lei, reprezentând contravaloarea taxelor de penalizare pentru încălcarea prevederilor Regulamentului de funcționare a sistemului de parcare.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei în fața Judecătoriei Timișoara la data de 14.06.2006 s-a invocat, de către pârâtul G excepția de nelegalitate a T nr. 241/2003.
Prin încheierea de ședință din data de 16.11.2006, Judecătoria Timișoaraa suspendat judecarea cauzei și a trimis dosarul spre competenta soluționare a excepției de nelegalitate invocate Tribunalului Timiș - Secția Contencios Administrativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 08.12.2006.
Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 46/CA/17.01.2007 a respins excepția de nelegalitate a nr. 241/11.11.2003 invocată de pârâtul G în dosar nr. 8024/2006 al Judecătoriei Timișoara, în contradictoriu cu - - T și Consiliul Local al Municipiului
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în motivarea excepției pârâtul Gaa rătat că nr. 241/2003 încalcă prevederile art.56 Constituția României, art.38 lit. d legea 215/2001, art. 26 nr.OUG 45/2003, art. 282 Cod fiscal, art. 9 nr.OG 9/2000 și art. 998- 999 Cod civil.
În analiza excepției de nelegalitate invocate, Tribunalul Timișa reținut că prin nr. 241/2003 s-a aprobat regulamentul de funcționare a sistemului conform anexei ce face parte integrantă din hotărâre, la data intrării în vigoare a acesteia s-au revocat nr. 166/30.06.1998, nr.12/29.01.2002 și nr. 30/26.02.2002.
În Regulamentul astfel aprobat, anexa 1 la. nr. 241/2003 se prevede că în Municipiul T staționarea și parcarea autovehiculelor se realizează în sistem de taxare în scopul controlului traficului staționar și presupune achiziționarea anticipată de tichete sau abonamente ce vor fi expuse la loc vizibil ( art.2-4).
La art. 19 cu referire la art.18 din Regulament se arată că valoare taxei de penalizare în cazul nerespectării prevederile art. 13 este de 20 ori valoare unui tichet" întreg" în cazul achitării în primele 15 zile calendaristice de la data abaterii și de 60 ori începând cu a 16 - a zi calendaristice de la data abaterii.
Susținerile pârâtului G în sensul că prin această prevedere sunt încălcate dispozițiile nr.OG 9/2000 iar Curtea Constituțională a reținut prin decizia XI din 24.10.2005 că în aplicarea dispozițiilor art. 1, 2, 3 al.1 și 2 din nr.OG 9/2000 cu referire la art. 969 al.1 Cod civil, clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere pe lângă dobânda contractuală sau legală, contravine legii, nu au fost reținute de către instanță ca motiv de nelegalitate a hotărârii, întrucât clauza penală la care face referire nr.OG 9/2000 este o convenție în înțelesul art. 969 al.1 Cod civil, prin care părțile stabilesc anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. Tribunalul a reținut că în speță penalizarea stabilită la art. 19 din regulamentul aprobat prin nr. 241/2003 nu reprezintă penalizare pentru neplata la termen a unei obligații contractuale ci intervine ca o sancțiune pentru parcarea sau staționarea autovehiculelor în zonele limitate de indicatoarele specifice fără tichet sau abonament, cumpărat anticipat, instanța apreciind că nu pot fi reținute incidente dispozițiilor deciziei XI/2005 a Curții Constituționale, raportat la art.1, 2 și 3 al.1 și 2 OG 9/2000.
Instanța a subliniat că este adevărat că dispozițiile art. 26 nr.OUG 45/2003 permit în sarcina consiliilor locale instituirea unor taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, iar conform al. 6 taxele speciale se încasează numai de la persoane fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective, dar instanța a apreciat că aceste dispoziții nu contravin prevederilor Regulamentului întrucât și prin aceasta se prevede că sistemul de taxare se aplică în Municipiul T în zone anume delimitate prin indicatoare de circulație " zonă de staționare limitată" și între orele 08 - 17. În afara acestui interval orar și în alte zone decât cele delimitate prin indicatoarele mai sus menționate, parcarea sau staționarea este permisă fără tichet sau abonament achitat anticipat, o asemenea taxă specială fiind instituită pentru controlul traficului staționar.
În virtutea acestui scop, controlul traficului staționar, a cărei legalitate nu poate fi contestată nu apare ca fiind în contradictoriu cu prevederile art. 56 Constituția României faptul că staționarea sau parcarea în anumite zone este condiționată de plata unui tichet/ abonament care reprezintă contravaloarea serviciului prestat.
S-a arătat, că serviciul prestat nu constă în asigurarea unui loc de parcare sau staționare și nici în prestarea de pază ( art.26 și 29 din Regulamentul ) dar prin aceasta se permite staționarea sau parcarea în anumite zone supuse unui trafic staționar aglomerat iar decongestionarea traficului staționar în aceste zone intră în categoria de servicii prestate către proprietarii de autovehicule, iar conform art. 283 al.1 cod fiscal, consiliile locale pot instituii taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice iar parcarea/ staționarea pe domeniul public intră în noțiunea de " utilizare temporară" la care face referire art. menționat. Susținerile pârâtului legate de neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.38 lit. 215/2001 întrucât s-au impus cetățenilor taxe în favoarea unor societăți comerciale în baza art.38 lit. d Legea 215/2001 în condițiile în care acestea nu sunt taxe publice ci venituri ale unei societăți comerciale nu pot fi reținute în cauză întrucât Legea 215/2001 în forma în care era în vigoare la data adoptării nr. 241/2003 prevedea la art. 38 lit. f (art. avut în vedere și în vedere și în preambulul nr. 241/2003) atribuțiile consiliul local de administrare a domeniului public și privat al societății. Ori, în virtutea acestei atribuții, consiliul local poate concesiona sau da în administrație bunurile proprietatea publică sau privată. Chiar dacă c/val. tichetelor se încasează de către - -, Consiliul Local al Municipiului T are calitatea de acționar la această societate comercială, iar consiliile locale sunt autorități ale administrației publice prin care se realizează autonomia locală (art.21) și care administrează bunurile proprietate publică sau privată în conformitate cu principiul autonomiei locale (art.10 legea 215/2001), iar conform art. 15 Legea nr. 215/2001 consiliile locale pot hotărî asupra participării în numele și în interesul colectivității locale pe care le reprezintă la constituirea de societăți comerciale.
În consecință, Tribunalului Timișa apreciat că în speță nu subzistă motivele de nelegalitate ale nr. 241/2003 și ca atare văzând dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și ținând cont de dispozițiile cuprinse în decizia 647/2006 a Curții Constituționale a respins excepția de nelegalitate a nr. 241/11.11.2003, invocată de pârâtul G în dosar nr.8024/2006 al Judecătoriei Timișoara în contradictoriu cu - - și Consiliul Local al Municipiului
La data de 20.09.2007 reprezentanta pârâtului a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției art. 18 din, cu motivarea că încalcă dispozițiile art. 998.civ, aspect consemnat în încheierea de ședință din aceiași dată, încheiere pronunțată în dosarul Judecătoriei Timișoara.
La data de 04.10.2007 pârâtul a depus la dosarul cauzei precizare a excepției de nelegalitate, prin care a arătat că Hotărârea nr. 241/2003 a T nu are un fundament legal cerut pentru validitatea unui act administrativ.
Astfel, s-a arătat că un act administrativ emis de o autoritate publică locală în temeiul și litera legii trebuie să aibă ca și fundament legal legea fundamentala a statului și celelalte legi organice, astfel în speța se menționează ca HCL se fundamentează pe dispozițiile art. 998 -999.civ. adică temeiul de drept ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. În condițiile în care în actul administrativ se prevede antrenarea răspunderii civile delictuale a proprietarului autoturismului pentru ca autoturismul a fost parcat pe spațiul aflat sub incidența sistemului, înseamnă ca prevederea art. 18 din actul administrativ încalcă normele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în care răspunderea incumba autorului dovedit al faptei ilicite și nu proprietarului autoturismului. Fapta ilicită ce se reclama sau ce se poate reclama pentru încălcarea prevederilor nr. 241/2003 se referea la circulația autovehiculului și nu la aspecte vizând proprietatea acestuia.
În temeiul art. 2 și 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pârâtul Gac onsiderat ca fiind nelegala Hotărârea Consiliului Local a Municipiului T nr. 241/2003 privind aprobarea Regulamentului de funcționare a sistemului de parcare a autovehiculelor în sistem în Municipiul T, deoarece încalcă prevederile constituției referitoare la respectarea și garantarea dreptului de proprietate, prevederile art. 480 și urm Cod civ. referitoare la dreptul de proprietate, nr.HG 147/1992 invocată în preambul actului administrativ pe care reclamantul l-a contestat se refera la faptele contravenționale și nicidecum la faptele ce ar atrage răspunderea civila delictuală.
Pârâtul a mai arătat că Hotărârea nr. 241/2003 a T nu întrunește nici condițiile de validitate ale actului administrativ cerute de art. 38 lit. d din legea administrației publice locale raportate la art. l din legea finanțelor publice locale nr. 27/1994 și art. 36 din Codul Fiscal.
Pârâtul a învederat astfel, că taxa locală se plătește pentru un serviciu prestat cetățeanului și se percepe numai de la persoana care a beneficiat de acel serviciu, fiind evident că taxa de penalizare, contravaloarea tiketului sau contravaloarea abonamentului nu se încadrează în categoria taxelor locale sau speciale care conform legii finanțelor publice pot fi instituite de Consiliul Local cu atât mai mult cu cât potrivit art. 26 din Regulament abonamentul nu asigura deținătorului rezervarea unui loc de staționare în zona pentru care a fost emis, conform art. 29 din același Regulament operatorul nu răspunde de securitatea vehiculelor și a bunurilor aflate în acestea, în perimetru sistemului de taxare
Prin încheierea de ședință din data de 04.10.2007 Judecătoria Timișoaraa suspendat judecarea cauzei și a trimis dosarul spre competenta soluționare a excepției de nelegalitate invocată, Tribunalului Timiș.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 10.10.2007.
La data de 07.11.2007 pârâta - - Tad epus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat în principal admiterea excepției de lucru judecat cu privire la excepția de nelegalitate a nr. 241/2003 și în subsidiar respingerea excepției de nelegalitate invocate de
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția de lucru judecat, excepție invocată de pârâta - - T, Tribunalul a constata că, puterea de lucru judecat este o prezumție legală reglementată de disp. art. 1200 pct. 4 cod civil și o excepție procesuală conform disp. art. 166 Cod procedură civilă.
Potrivit disp. art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.
Cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii.
Există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același.
Lucrul judecat are ca efecte, exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceiași cauză, să nu mai fie cu putință, astfel că partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt proces și obligativitatea, în sensul că, părțile sunt obligate să se supună hotărârii judecătorești pronunțate ce nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Pârâta invocă în susținerea excepție, hotărârea nr. 46/CA/17.01.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. nr-, hotărâre prin care s-a analizat excepția de nelegalitate a hotărârii T nr. 241/2003 în raport de disp. art.56 Constituția României, art.38 lit. d legea 215/2001, art. 26 nr.OUG 45/2003, art. 282 Cod fiscal, art. 9 nr.OG 9/2000 și art. 998- 999 Cod civil.
În hotărârea invocată, părțile au fost aceleași, obiectul același și aceiași cauză. În plus, prin această hotărâre s-a analizat excepția de nelegalitate și în raport de dispozițiile art.56 Constituția României, art.38 lit. d legea 215/2001, art. 26 nr.OUG 45/2003, art. 282 Cod fiscal și art. 9 nr.OG 9/2000, constatându-se că acestea nu au fost încălcate prin adoptarea hotărârii nr. 241/2003 a
Prin prezenta excepție se invocă numai disp. art. 998-999. civil, dispoziții ce au fost invocate și cu ocazia primei excepții invocate de același reclamant, după cum reiese din nr. 46/CA/2007 a Tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă prin nerecurare. Chiar dacă excepția de nelegalitate, în motivarea hotărârii nr. 46/CA/2007 nu a fost analizată separat, însă s-a făcut trimitere la aceste dispoziții legale (art. 998-999. civil), hotărârea rămânând irevocabilă, instanța constată că în speță operează puterea de lucru judecat, conform disp. art. 1201 Cod civil coroborat cu dis. art. 166 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs domnul G, arătând, în esență, că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală deoarece excepția de nelegalitate a fost examinată de Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 46/17.01.2007, sub aspectul nelegalității Hotărârii nr. 241/2003 în raport de prevederile nr.OG 9/2000, de art. 26 din nr.OUG 245/2003, de.56 din Constituția României, de art. 283 din Codul fiscal, de art. 38 din Legea nr. 215/2001, nu însă sub aspectul nerespectării art. 998-999 Cod Civil, astfel că nu există autoritate de lucru judecat. A mai arătat că invocând excepția de nelegalitate a criticat art. 19 din regulament, în privința cuantumului taxei de penalizare, care nu respectă prevederile art. 998-999 din Codul Civil.
La termenul din 23 ianuarie avocatul recurentului a invocat că prima instanță a pronunțat hotărârea încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv că pentru termenul de judecată din 7 noiembrie 2007, când a fost pronunțată sentința recurată procedura de citare a ei a fost viciată, deoarece procesul verbal încheiat de agentul procedural poartă data de 31 noiembrie 2007, dar luna noiembrie are doar 30 de zile.
Curtea constată că pentru termenul de judecată din 7 noiembrie 2007, când prima instanță a pronunțat sentința recurată, recurentul a fost citat conform dovezii de citare aflate la fila 21 dosar de fond, data încheierii procesului verbal de către agentul procedural fiind 31 noiembrie 2007, cu toate că luna noiembrie are doar 30 de zile.
Curtea mai constată că art. 100 din Codul d e procedură civilă prevede, printre altele, că mențiunile referitoare la anul, luna și ziua din procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
În speță, observă Curtea, citarea domnului G pentru termenul din 7 noiembrie 2007 s-a realizat cu nerespectarea prevederilor art. 100 al.1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat, practic, într-o zi inexistentă - 31 noiembrie 2007 -, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, caz de casare a hotărârii judecătorești, astfel că potrivit art. 312 din același act normativ, va fi admis recursul domnului G, va fi casată sentința civilă nr.831 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 831/7.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 ian.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /17.03.2008
Tehnored. /18.03.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
