Anulare act administrativ . Decizia 451/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 451
Ședința publică de la 16.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă - " DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR.1").-1) SA, împotriva sentinței civile nr. pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.3941/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMARUL MUNICIPIULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenta - reclamantă - " DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR.1").-1) SA - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul - pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI B - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită instanței a se verifica valabilitatea delegației depusă de reprezentantul intimatului - pârât, având în vedere că în cauză figurează ca parte Primarul Municipiului B iar delegația de reprezentare a consilierului juridic este din partea Primăriei Municipiului Invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în raport cu autoritatea intimată, având în vedere că, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 16.04.2008, la judecata cauzei în fond - instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B, scoasă din cauză.
Reprezentantul intimatului - pârât, în replică la cele susținute de reprezentantul recurentei - reclamante, precizează că are delegație pentru Municipiul B - reprezentat de Primarul General, astfel cum rezultă din conținutul Delegație de reprezentare de la fila 13 dosar. Din acest motiv, solicită respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, ca fiind neîntemeiată.
Curtea, deliberând asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al intimatului - pârât, astfel cum a fost invocată și motivată de reprezentantul recurentei - reclamante, o respinge având în vedere că astfel cum rezultă atât din dispozitivul sentinței civile de fond cât și din dovezile de citare, în cauză figurează ca parte Primarul Municipiului B - prin intermediul căruia este reprezentată Primăria Municipiului B, iar delegația de reprezentare a consilierului juridic al acestei instituții - aflată la fila 13 dosar - este emisă de Primăria Municipiului B - structură organizatorică condusă și coordonată de Primarul Municipiului B, astfel că se justifică prezența consilierului juridic al instituției în cauza dedusă judecății.
Reprezentanții ambelor părți precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței civile recurate, anularea Dispoziției nr. 1212/10.08.2006 și suspendarea executării acesteia în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.Depune la dosar Concluzii.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamanta - de Construcții Montaj nr. 1 SA a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului B, ca prin hotărârea judecătorească ce se va da, să se dispună anularea dispoziției nr. 1212/10.08.2006 și suspendarea de urgență a executării acesteia în baza art. 15 din legea 554/2004.
În motivarea acțiunii arată că în scopul protecției salariaților și a spațiului existent la intrarea în incinta reclamantei, sediul acesteia fiind pe o străduță înfundată și necirculată decât pietonal, care se transformase într-o parcare publică, cu implicații deosebite privind intervenția pompierilor, salvării, poliției, precum și pentru faptul că parcarea mașinilor se făcea la întâmplare sub streașina clădirii și sub geamurile societății, salariații fiind obligați să inhaleze gazele de eșapament și să suporte zgomotele mașinilor la orice oră din zi și noapte, a obținut acordul Direcției Transporturi, Drumuri, Circulației din Primăria Municipiului B pentru montarea unei bariere elector - magnetice, acționată cu cartela. În urma unei sesizări a unui colocatar, Direcția Inspecție și Control General din cadrul, le-a trimis somația nr.18/1283 din 2.06.2006 prin care i-a cerut să desființeze bariera motivând că se obturează accesul liber în acea zonă dar prin adresa nr.18/1874.1/14.08.07 rezultă că,parcarea respectivă era avizată" iar Direcției Transporturi, Drumuri, Circulației din Primăria Municipiului,S-a avizat din punct de vedere tehnic al circulației rutiere, documentația privind amplasarea unei bariere electromagnetice acționată cu cartela pentru asigurarea accesului controlat în parcajul existent în B-dul - - cu nr.4. și 325 conform schiței".Pentru a nu se pune în practică somația, reclamanta a introdus ordonanța președințială pentru suspendarea măsurii de desființare a barierei.
Arată că dispoziția nr.1212/l0.08.2006 a Primarului General nu a fost comunicată până în prezent pe nici o cale reclamantei, aceasta fiind depusă prin registratura instanței sectorului 1 la dosarul de ordonanță președințială la termenul din 27.08.2007, în baza art.7 din Legea 554/2004 s-a adresat primarului general cu contestația nr.-/12.09.2007 cerându-i să revoce dispoziția. Această plângere nu a fost soluționată de Primarul general și prin răspuns evaziv nr.-/10.10.07 dat de Direcția Inspecție și Control care s-a substituit primarului general s-a exprimat în mod expres, cu exces de putere voința de a nu rezolva cererea sa.
Arată că actul atacat este abuziv deoarece este emis în baza unor date eronate furnizate de Direcția Inspecție și Control General din cadrul care a trecut sub tăcere intenționat că potrivit art.11 lit. i din legea 50/91 o simplă barieră formată din doi stâlpi și o bară, fără fundații și platforme care să modifice structura de rezistență a vreunei clădiri se poate monta fără autorizație, fiind suficientă aprobarea comisiei tehnice de circulație din cadrul Direcției Transporturi, Drumuri, Circulației din Primăria Municipiului În dispoziția nr.1212/10.08.2006 nu este trecut faptul că bariera respectivă a fost montată cu aprobarea Direcției Transporturi, Drumuri, Circulației din Primăria Municipiului B cu nr.1584/31.03.2006, este un act de îngrădire a dreptului reclamantei în baza Legii 31/90 de asigurare a securității bunurilor materiale, liniștei și sănătății salariaților săi,în referat nu se arată că bariera era avizată de și nu obstrucționează sub nici o formă accesul locatarilor.
Prin sentința civilă nr. 1845/11.06.2008, Tribunalul Bucureștia respins acțiunea.
În motivare, instanța de fond a arătat că prin dispoziția nr.1212/10.08.2006 Primarului General al Municipiului B depusă la filele 6 și 38, rezultă că în baza art.33 din legea 50/19991 s-a dispus desființarea construcției cu caracter provizoriu sub forma unei bariere acționate electromagnetic cu telecomandă, executată fără autorizație de construcție pe domeniul public al Municipiului B, în- sector 1 de către reclamanta - de Construcții Montaj nr. 1 SA.
Conform art.33 din legea 50/1991,Prin derogare de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competentă, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului".
Din actele depuse la dosar rezultă că terenul situat în fața imobilelor din bd. - - cu nr.4. și 325, exista un spațiu destinat parcării a 8 autoturisme, fapt rezultat din schițele depuse la filele 9,10,26,27, din Nota privind rezultatul verificărilor realizate de Direcția Inspecție și Control General depusă la fila 30, cât și din contractele de închiriere a câte un loc de parcare ( contracte cu nr.4081/2005 între și sector 1, cu nr.4098/2005 între și sector 1-depuse la filele 52 și 58 din dosar).
Din verificarea dosarului administrativ depus în instanță de către pârât, rezultă că în urma unor sesizări ale asociației de locatari din imobile situate în bd. - - cu nr.4. și 325 s-a constatat de către echipele de control ale pârâtului (Nota privind rezultatul verificărilor realizate de Direcția Inspecție și Control General depusă la fila 30) că reclamanta a edificat o barieră acționată electromagnetic cu telecomanda pentru a interzice accesul în această parcare a altor mașini decât ale acestei reclamante.
Reclamanta nu contestă faptul că nu a edificat o barieră pe domeniul public al mun. B cu privire la cele 8 locuri de parcare aferente imobilelor din bd. - - cu nr.4. și 325, contestă doar faptul că această barieră putea fi ridicată fără autorizație de construcție și că a realizat această barieră în scopul protejării bunurilor sale materiale, al liniștii și sănătății salariaților săi.
Față de motivul invocat de către reclamantă, că edificarea unei bariere nu necesită emiterea unei autorizații de construcții, este neîntemeiată. Astfel, art. 1 din legea 50/1991 prevede că,Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi" iar art.2 prev. că,Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. (2) Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii. (3) Autorizațiile de construire pentru rețele magistrale, căi de comunicație, amenajări pentru îmbunătățiri funciare, rețele de telecomunicații ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităților, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate potrivit legii". Astfel și realizarea unei bariere, reprezintă tot o realizare de construcție deoarece această barieră are fundație - stâlpi laterali fiind astfel imobile prin natura lor așa cum se arată în art.462-469 cod civil. În mod indubitabil, bariera are cei doi stâlpi laterali au caracterul unui imobil prin natura sa definit de art.496 Cod civil" Proprietarul se presupune că a așezat către fond in perpetuu efecte mobiliare, când acestea sunt întărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriora partea fondului către care sunt așezate".
Motivul invocat de către reclamantă, că această barieră s-ar încadra în excepțiile prev. de art.11 lit. I din legea 50/1991 în sensul că ar fi incluse în,lucrări de întreținere la căile de comunicație și la instalațiile aferente" nu este întemeiat, deoarece realizarea unei bariere nu este o lucrare de întreținere, ci de modificare a unei căi de comunicație iar în anexa 2 a Legii 50/1991 se definește lucrări specifice la căile de comunicație, care nu necesită autorizație de construire ca fiind, Lucrările de întreținere care nu necesită proiect și deviz general, constând dintr-un complex de lucrări care se execută în mod permanent, în vederea menținerii construcțiilor - instalațiilor în condiții tehnice corespunzătoare desfășurării continue, confortabile și în deplină siguranță a circulației, la nivelul traficului maxim". Ori, lucrarea executată de reclamantă nu s-a realizat pentru menținerea în permanență a condițiilor tehnice ale caii de comunicații la nivel maxim iar, pe de altă parte, această menținere se realizează de administratorul căii de comunicații și nu de către reclamantă care nu este nici proprietarul și nici administratorul acestei străduțe - parcaj.
Față de invocarea motivului că această barieră a fost montată legal de către reclamantă deoarece avea avizul Direcției Transporturi, Drumuri, Circulației din Primăria Municipiului B, acest motiv nu este pertinent deoarece art. 1 din lege prevede executarea unei construcții în baza unei autorizații de construire și nu în baza unui aviz al unei comisii de specialitate. Pe de altă parte, acest aviz este doar unul din avizele premergătoare și obligatorii pentru obținerea autorizației de construcție anterior edificării unei bariere, dar avizul nu dă dreptul la construirea unei bariere.
Scopul realizării de către reclamantă a acestei bariere: a asigurării securității bunurilor sale, a liniștii și sănătății salariaților săi, nu are nici o relevanță față de dispozițiile legale arătate mai sus cu privire la obligativitatea obținerii autorizației de construire. Pe de altă parte prin blocarea unei străzi aparținând domeniului public și/sau privat al mun. B se încalcă dreptul de proprietate al acesteia iar exercitarea drepturilor și obligațiilor proprii de către reclamantă (prevăzute de legea 31/90) nu poate duce la încălcarea altor drepturi și libertăți ale altor persoane fizice sau juridice.
Față de cele arătate mai sus, constatând că primarul are abilitatea legală de a emite dispoziții în baza legii 215/2001 și legii 50/91, că reclamanta recunoaște construirea unei bariere acționate electromagnetic pe terenul proprietatea mun. B, că nu are autorizație de construire pentru această barieră ci doar un aviz emis doar de o comisie de specialitate, instanța a constatat că dispoziția nr.1212/10.08.2006 este un act administrativ de autoritate legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că:
Hotărârea instanței de fond nu este în concordanță cu dovezile depuse de recurenta-reclamantă la dosarul cauzei.
Deși la dosar există suficiente dovezi depuse de recurenta reclamantă, în considerentele sentinței civile Nr. 1845/11.06.2008, nu s-a făcut nici o referire la acestea, instanța de fond luând drept adevărate numai "insinuările" făcute de către Direcția Inspecție și Control General din cadrul, și "minciunile" din așa zisul dosar administrativ și din nota cu rezultatul verificărilor făcute de susnumita direcție (filele 30;52 și 58 din dosar).
În înscrisurile mincinoase ce au stat la baza emiterii dispoziției Nr. 1212/2006 de către Primarul general reclamanții "fabulează" și nu spun nimic concret și adevărat ci fac numai afirmații calomnioase, cum ar fi:
- Contractele de închiriere ale persoanelor care au făcut sesizări și aveau pretenții de a parca mașinile în fața clădirii societății recurentei, erau cu valabilitatea expirată la data emiterii dispoziției Nr. 1212/2006;
- Persoanele care au făcut sesizări și au solicitat aprobări pentru parcarea autoturismelor în fața societății recurentei, locuiesc în alt imobil, la două numere distanță, în blocul 19 de la Nr. 325 și nu la Nr. 4. unde își are sediul recurenta-reclamantă;
- -, nu a fost și nu este reprezentantul -. " așa cum se afirmă în reclamațiile depuse la dosarul cauzei și nu a avut nici un rol în închirierea spațiului fostei societăți.
- Pe strada - - nu au existat și nici nu se afla în prezent vreun garaj, această străduță fiind circulată numai pietonal.
Așadar, afirmațiile făcute cu rea credință în sesizările prezentate de pârâtă în copie la dosarul cauzei care au stat la baza emiterii Dispoziției Nr. 1212/2006, sunt nereale, făcute dintr-un spirit de răutate și răzbunare și pe care instanța de fond și le-a însușit în loc să anuleze dispoziția primarului, care a fost emisă pe baza unor sesizări cu scop șicanator, de către unele persoane nemulțumite că nu își mai pot parca mașinile în fața societății recurentei reclamante, iar organele administrației locale au încercat să rezolve reclamațiile acestora nu în spiritul legii ci în mod birocratic, acordând satisfacție reclamagiilor.
Așadar, apare evident faptul că motivarea instanței de fond se sprijină pe afirmațiile mincinoase ale unor locatari care locuiesc în alte blocuri (Nr. 325) și nu își mai pot parca mașinile în fața clădirii recurentei de la nr. 4. astfel că motivarea instanței este nefondată.
II. Instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată și a făcut o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor legale, motiv de modificare a sentinței prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod. procedură civilă.
Greșeala instanței este aceia că nu a analizat cu suficientă atenție aspectul esențial al speței și anume, faptul dacă pentru o simplă barieră este necesară o autorizație de construcție.
Or, instanța a îmbrățișat cu mare ușurință ideea superficială că pentru montarea unei simple bariere este necesară o autorizație de construcție, fără a ține cont de dispozițiile exprese ale legii care arată că se pot executa, fără autorizație de construcție unele lucrări, printre care, prin asimilare și o barieră.
Deși recurenta a precizat în cererea sa că interpretarea dată de pârâta art. 11 lit. i din Legea construcțiilor Nr. 50/1991, este eronată și făcută în interes propriu, abuzivă și cu scopul de a șicana cetățenii, pretinzându-le fel de fel de hârtii și aprobări care nu sunt cerute de lege, instanța de fond și-a însușit ideea pârâtei privind obligativitatea obținerii autorizației de construire.
Or, bariera, nu este o construcție, deoarece nu necesită proiect și deviz, este fără fundații și platforme, nu modifică structura de rezistență a vreunei clădiri sau aspectul arhitectural al acesteia. De aceia legiuitorul a prevăzut la art. 11(1) lit. i din Legea construcțiilor nr. 50/1991 că: "Se pot executa fără autorizație de construcție lucrările care nu modifică structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcției sau aspectul arhitectural al acesteia"
Executarea fără autorizație de construcție respectiv o barieră se poate încadra și în prevederile art. 11(2) din Legea nr. -, în care se precizează că: Se pot executa fără autorizație de construcție și lucrări pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării și comercializării presei, cărților și care sunt amplasate direct pe sol.
Or, dacă legea îngăduie că se pot executa asemenea lucrări care sunt mai complicate decât o simplă barieră nu înțelegem de ce instanța a dat o altă interpretare textului legal în sensul că este necesară autorizație de construcție deoarece, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.
Așadar, Dispoziția Primarului General, nr. 1212/2006, este abuzivă și ilegală deoarece a fost emisă pe baza unui referat mincinos al Direcției Inspecție și Control din M, în care nu s-a arătat, situația reală a locului de parcare, respectiv, în sensul că înainte de montarea barierei acesta se transformase într-o parcare publică, cu implicații și consecințe deosebite privind măsurile de securitate și sănătate ale salariaților societății noastre.
III. Instanța de fond a omis în mod intenționat să se pronunțe și asupra faptului că pârâtul - Primarul General al Primăriei Mun. B - nu mai este în funcție și în consecință calitatea lui procesuală a încetat.
Menționăm acest aspect întrucât la termenul din 16.04.2008, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Mun. B, dispunând scoaterea acesteia din cauză și în baza art. 161din Legea Nr. 554/2004, a dispus introducerea în cauză ca și pârât a emitentului actului - Dispoziția Nr. 1212/10.08.2006,.
Or, Instanța de fond a pierdut din vedere că pretenția dedusă judecății de către recurentă la instanța de fond, interesează părțile și la judecata în fața instanței de recurs.
Prin urmare, recurenta prin precizarea de acțiune înregistrată la în ziua de 13.05.2008 a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a fostului Primar General al Mun. B, cel care a emis și a semnat dispoziția Nr. 1212/10.08.2006.
Or, prin încetarea calității acestuia, de a participa în calitate de intimat - pârât și în această fază de judecată (recurs), recurenta-reclamantă a ratat șansa invocării excepției de nelegalitate a actului administrativ ( dispoziția Nr. 1212/10.08.2006) de către însăși partea care a produs actul administrativ unilateral, deoarece această excepție este de ordine publică și poate fi invocată de oricine.
Din probele administrate, Curtea reține că prin dispoziția nr.1212/10.08.2006 a Primarului General al Municipiului B depusă la filele 6 și 38, rezultă că în baza art.33 din legea 50/19991 s-a dispus desființarea construcției cu caracter provizoriu sub forma unei bariere acționate electromagnetic cu telecomandă, executată fără autorizație de construcție pe domeniul public al Municipiului B, în- sector 1 de către reclamanta - de Construcții Montaj nr. 1 SA.
Din adresa nr. 1584/31.03.2006, reiese că această barieră a fost avizată de Comisia Tehnică de Circulație din cadrul Primăriai Municipiului
Art. 1 din legea 50/1991 prevede că,Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi" iar art.2 prev. că,Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. (2) Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii. (3) Autorizațiile de construire pentru rețele magistrale, căi de comunicație, amenajări pentru îmbunătățiri funciare, rețele de telecomunicații ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităților, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate potrivit legii". Astfel și realizarea unei bariere, reprezintă tot o realizare de construcție deoarece această barieră are fundație - stâlpi laterali fiind astfel imobile prin natura lor așa cum se arată în art.462-469 cod civil. În mod indubitabil, bariera are cei doi stâlpi laterali au caracterul unui imobil prin natura sa definit de art.496 Cod civil" Proprietarul se presupune că a așezat către fond in perpetuu efecte mobiliare, când acestea sunt întărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriora partea fondului către care sunt așezate".
Motivul invocat de către reclamantă, că această barieră s-ar încadra în excepțiile prev. de art.11 lit. I din legea 50/1991 în sensul că ar fi incluse în,lucrări de întreținere la căile de comunicație și la instalațiile aferente" nu este întemeiat, deoarece realizarea unei bariere nu este o lucrare de întreținere, ci de modificare a unei căi de comunicație iar în anexa 2 a Legii 50/1991 se definește lucrări specifice la căile de comunicație, care nu necesită autorizație de construire ca fiind, Lucrările de întreținere care nu necesită proiect și deviz general, constând dintr-un complex de lucrări care se execută în mod permanent, în vederea menținerii construcțiilor - instalațiilor în condiții tehnice corespunzătoare desfășurării continue, confortabile și în deplină siguranță a circulației, la nivelul traficului maxim". Ori, lucrarea executată de reclamantă nu s-a realizat pentru menținerea în permanență a condițiilor tehnice ale caii de comunicații la nivel maxim iar, pe de altă parte, această menținere se realizează de administratorul căii de comunicații și nu de către reclamantă care nu este nici proprietarul și nici administratorul acestei străduțe - parcaj.
Avizul Direcției Transporturi, Drumuri, Circulației din Primăria Municipiului B nu suplinește autorizația de construire cerută de lege. Acest aviz este doar unul din avizele premergătoare și obligatorii pentru obținerea autorizației de construcție anterior edificării unei bariere, dar avizul nu dă dreptul la construirea unei bariere.
În speță nu contează dacă contractele de închiriere ale persoanelor care au făcut sesizările își mai produceau efectele sau dacă locuiesc în apropiere, câtă vreme reclamanta nu a respectat legea, obținând autorizație de construire.
De asemenea, nu are importanță că nu mai este Primar General, căci pârât în speța este instituția Primarului General și nu un anumit primar.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va respinge rxcursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă - DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR. 1 SA împotriva sentinței civile nr.1845/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 3941//3/CA/2008 în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
- - - - - -
GREFIER
Tribunalul București
Secția a IX-a Contencios
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./06.03.2009
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Bîcu
