Anulare act administrativ . Decizia 5/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.5
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în B, B-dul -,. 28, Parter,. 2, Județul B, împotriva sentinței nr.917 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI cu sediul în B,-, Județul
Recursul este scutit de plata timbrajului.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă personal și intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului B reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației de reprezentare pe care o depusă la fila 65 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă depune la dosar înscrisuri în susținerea cererii, respectiv precizări la motivele de recurs, adresa nr.5/26.11.2008 emisă de Judecătoria P, adresa nr.11/IP/14.11.2008 emisă de Judecătoria Buzău, adresa nr.2/14.11.2008 emisă de Judecătoria Pogoanele, precum și ordinul nr.197 din 21.03.2006, ordinul nr.614 din 14.09.2007, ordinul nr.535 din 29.07.2008 și Hotărârea nr.1000/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, înscrisuri comunicate și părții adverse.
La cererea reprezentantului intimatei, Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea acestuia să ia cunoștință de înscrisurile depuse la acest termen.
După reluarea dosarului, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă personal și intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului B reprezentată de consilier juridic.
Recurenta-reclamantă și reprezentantul intimatei-pârâte arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea și respectiv, combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile părților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă expune pe larg motivele care au fundamentat prezentul recurs, susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că documentele prezentate nu sunt relevante, în special Raportul de activitate al instituției, întrucât acest raport a fost transmis în mod oficial către MIRA, pentru a analiza cât mai corect activitatea Instituției Prefectului Județului
În continuare arată că cererile de revendicare de drepturi în baza legilor menționate, au fost depuse în termen legal, termen care s-a împlinit și la momentul desființării direcției se rezolvau dosarele întocmite în baza acestor cereri.
De asemenea, instanța de fond în mod eronat a reținut că, deși a fost numită în postul de director executiv în luna martie 2006, nu s-a ocupat personal de rezolvarea contestațiilor pe fond funciar în instanța de judecată, întrucât a fost în concediu de maternitate și că de acestea s-au ocupat consilierii juridici, însă acești consilieri juridici se aflau în subordinea sa, iar activitatea acestora era coordonată de recurentă. Mai mult, arată că nu a beneficiat de concediu de maternitate sau pentru creșterea copilului, ci a fost în concediu medical, astfel că, în luna aprilie 2007 și-a reluat activitatea.
Totodată, soluția instanței s-a bazat pe un înscris în care sunt contabilizate acte cu privire la activitatea desfășurată, însă acest act nu este susținut de nici un document.
recurenta că ordinele contestate s-au emis cu nerespectarea prevederilor art. 100 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, întrucât în urma reorganizării nu s-au redus atribuțiile aferente acestei structuri în proporție de 50%.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii, în sensul anulării ordinelor menționate. Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Temeiul emiterii ordinelor a căror anulare se solicită l-au constituit prevederile art. 4 alin.2 din HG 460/2006 pentru aplicarea Legii 340/2004, dar și adresa MIRA prin care a fost emis avizul favorabil cu privire la reorganizarea activității, fapt ce contrazice afirmația recurentei cu privire la absența avizului privind schimbarea sa din funcție. Prefectul a apreciat corect volumul de muncă, activitatea, atribuțiile directorului, având în vedere și raportul subprefectului de resort, în sensul că aceste atribuții au fost reduse considerabil, de asemenea, și dosarele de pe rolul instanțelor au fost reduse.
Față de aplicarea Legii fondului funciar, arată că în mare parte cererile au fost soluționate, activitatea la nivelul direcției desființate constând în a analiza contestațiile formulate împotriva hotărârilor comisiilor locale și de a întocmi referate privind propunerile de validare a unor anexe, atribuțiile direcției fiind reduse cu 50%, situație față de care Agenția Națională a Funcționarilor Publici a dorit să eficientizeze activitatea instituției.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat. Depune concluzii scrise, totodată, precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- la data de 12.04.2008, reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului B, să se anuleze Ordinele nr. 612 din 14 septembrie 2007, nr.613 din 14 septembrie 2007 și nr. 614 din 14 septembrie 2007 și să fie repusă în situația anterioară emiterii acestor acte, întrucât prin ordinele precizate a fost desființată Direcția Urmăririi Aplicării Actelor cu Caracter, Informare, Relații Publici și Secretariat, s-a înființat Serviciul, Relații cu Publicul și Secretariat, fără a se respecta dispozițiile imperative a art. 100 din Legea nr.188/1999.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 916 din 24 septembrie 2008 prin care a respins acțiunea reclamantei, cu consecința menținerii celor trei ordine, ca legale și temeinice.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că pârâta a dispus prin ordinele atacate, reorganizarea activității prin desființarea unei direcții, urmare diminuării atribuțiilor în condițiile reducerii drastice a volumului de lucrări și a finalizării aplicării legilor cu caracter special reparatoriu, măsura unilaterală a reorganizării activității și stabilirea structurilor instituției au fost dispuse din inițiativa și în interesul instituției publice, nefiind necesar acordul funcționarului public. De asemenea, s-a reținut că a fost numită director al direcției desființate în urmă cu aproximativ un an și cinci luni, perioadă în care s-a aflat și în concediu de maternitate, nu poate susține că s-a ocupat personal de soluționarea contestațiilor în fond funciar, de verificarea și aplicarea sentințelor judecătorești, ori reprezentarea în instanță a Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar, până la înființarea direcției contestațiile de fond funciar erau rezolvate de consilierii juridici ai instituției, documentele anexate acțiunii sunt nerelevante, întrucât, rapoartele de activitate erau întocmite pe un schelet cadru cu caracter general, iar raportul de informare pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 iulie 2008 dovedește indubitabil că activitatea direcției desființate a scăzut în mod constant de la 4947 cauze în anul 2006, la 1525 în anul 2008. S-a concluzionat de Tribunalul Buzău că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/1999, contestatoarei i s-a oferit în mod legal postul de șef serviciu al noii structuri înființate, cu un număr mai mic de personal, decât cel necesar înființării unei direcții, numire pentru care s-a solicitat avizul MIRA nr.18332 din 7 septembrie 2007.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, solicitându-se admiterea căii de atac, casarea sentinței nr. 917/2008, anularea ordinelor Prefectului nr. 612, 613 și 614 din 14 septembrie 2007, cu consecința repunerii sale în situația anterioară emiterii acestora.
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit actelor existente în dosarul de fond și a celor depuse în recurs, legile cu caracter reparatoriu nu au fost finalizate, încă se lucrează la aplicarea prevederilor lor, instanța de fond nereținând corect că, prin compensare, volumul de activități în ceea ce privește aplicarea legilor respective a rămas același, art.100 din Legea nr.188/1999 nu se referă la volumul de activitate, ci la atribuții, care sunt aceleași, iar prefectul, prin reorganizare, nu a făcut decât să taie J din denumirea direcției, să o numească serviciu, a lăsat aceleași atribuții, iar reorganizare nu înseamnă o simplă redenumire a unei structuri organizatorice, ci modificarea în proporție de peste 50% din atribuții.
S-a mai susținut de recurentă că în perioada în care a fost director executiv al Direcției desființate a avut în subordine consilierii juridici, activitatea acestora era coordonată de, aceasta nu s-a aflat în concediu de maternitate, sau pentru creșterea copilului, ci în concediu medical pentru sarcină și lehuzie de 126 de zile, în luna aprilie 2007 a reluat activitatea, iar niciun act normativ nu prevede că datorită unui astfel de concediu îți pierzi drepturile legal câștigate.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că numirea sa în funcția de director executiv a fost făcută cu avizul ANFP, aviz fără de care nu era legală încadrarea sa ca funcționar public, schimbarea din funcția de director executiv din septembrie 2007 s-a făcut fără un astfel de aviz, iar schimbarea sa din funcția de șef serviciu în cea de consilier juridic principal, efectuată tot în baza art. 100 din Legea nr.188/1999 s-a realizat cu avizul ANFP, întrucât era obligatoriu, în cadrul aceleiași instituții s-au efectuat două reorganizări, în interval de nici un an de zile, pentru o reorganizare a fost necesar avizul Agenției, iar pentru alta nu s-a avut în vedere acest aspect, toate modificările raportului de serviciu trebuia avizate de ANFP.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În baza prevederilor Legii nr.340/2004 și a HG nr.460/2006, Prefectul Județului Baa probat structura organizatorică și statul de personal corespunzător acesteia, începând cu data de 14 septembrie 2007, emițând Ordinul nr.612/2007, anexa 2 la acest ordin cuprinzând detaliat statul de personal corespunzător noii structuri organizatorice, la punctul F fiind prevăzut Serviciul, Relații cu Publicul și Secretariat, iar reclamanta recurentă menționată cu funcția de șef serviciu.
Urmare reorganizării activității Instituției Prefectului Județului B s-a dispus desființarea Direcției Urmăririi Aplicării Actelor cu Caracter, Informare, Relații Publice și Secretariat, începând cu data de 17 septembrie 2007, funcția de director executiv al acestei direcții transformându-se în funcția de șef serviciu petiții, conform Ordinului nr.613 din 14 septembrie 2007, iar reclamanta-recurentă a fost numită în funcția de șef serviciu petiții prin Ordinul nr. 614/2007.
Desființarea Direcției Urmăririi Aplicării Actelor cu Caracter, Informare, Relații Publice și Secretariat și înființarea Serviciului, Relații cu Publicul și Secretariat din cadrul Instituției Prefectului Județului B dispusă în temeiul art. 100 din Legea nr.188/1999 s-a efectuat în baza referatului întocmit de subprefectul județului B, potrivit căruia, principalele probleme de fond funciar la nivelul județului au fost soluționate, solicitându-se ca această transformare să fie aprobată de către MIRA, prin adresele nr. 15768 din 25 iulie 2007 și nr. 16844 din 13 august 2007, această instituție avizând favorabil solicitarea Instituției Prefectului de transformare a unei funcții publice de conducere de director executiv, într-o funcție publică de conducere de șef serviciu prin adresa nr.10658/2007.
Astfel, în mod corect instanța de fond a concluzionat că reorganizarea activității, prin desființarea unei direcții în urma diminuării atribuțiilor în condițiile reducerii drastice a volumului de lucrări, este legală, reorganizarea activității și stabilirea structurilor instituției sunt prerogative ale conducătorului instituției, contestatoarei i s-a oferit în mod legal postul de șef serviciu al noii structuri înființate, solicitându-se avizul MIRA, în cadrul căruia este organizată și funcționează Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, conform art. 1 din HG nr.1000/2006, aviz prevăzut și de Legea nr.188/1999, ordinele contestate nefiind afectate de netemeinicie sau nelegalitate.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia din înscrisurile depuse la dosar rezultă că legile cu caracter reparatoriu nu au fost finalizate, lucrându-se la aplicarea prevederilor acestora, volumul de activitate rămânând același, Curtea constată că nu este întemeiat, din referatul întocmit de subprefectul județului B, inginer, rezultă o situație contrară ce este confirmată și de constatările din raportul de activitate al Instituției Prefectului pe anul 2007, astfel că, în condițiile reducerii volumului de lucrări aferente direcției desființate, constatate în septembrie 2007 se impunea reorganizarea acesteia în serviciu, cum de altfel s-a și procedat.
Nici motivul de recurs potrivit căruia, prin reorganizare, Prefectul nu a făcut decât să taie J din denumirea direcției, să o numească serviciu cu aceleași atribuții, nu este întemeiat, întrucât măsura reorganizării activității și stabilirea structurilor Instituției Prefectului este prerogativa prefectului, a fost dispusă din inițiativa și în interesul instituției publice, fiind respectate întrutotul, dispozițiile art. 100 din Legea nr.188/1999.
Motivul de recurs potrivit căruia de la data numirii sale s-a aflat în concediu pentru sarcină și lehuzie și nu în concediu de maternitate sau pentru creșterea copilului, iar drepturile legal câștigate la locul de muncă nu pot fi pierdute datorită concediului pentru nașterea copilului, nu este întemeiat, întrucât măsura luată de Instituția Prefectului privind eliberarea recurentei din funcția de director executiv al Direcției Urmăririi Aplicării Actelor cu Caracter, Informare, Relații Publice și Secretariat - direcție desființată și numirea acesteia în funcția de șef Serviciu, Relații cu Publicul și Secretariat, s-a efectuat datorită aprobării noii structuri organizatorice a Instituției Prefectului județului B, deci din motive obiective și nu din motive ce țin de persoana recurentei, ambele funcții fiind funcții publice de conducere.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs potrivit căruia schimbarea din funcția de director executiv din septembrie 2007 s-a efectuat fără avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, întrucât această schimbare din funcție a fost urmare a reorganizării activității și stabilirii structurilor Instituției Prefectului județului B, măsuri ce au fost avizate favorabil de către MIRA prin adresa nr.18332 din 7 septembrie 2007, în cadrul căruia funcționează ANFP s-au respectat întrutotul dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, recurenta fiind numită în noua funcție publică de șef Serviciu, Relații cu Publicul și Secretariat, cu avizul Agenției prevăzut de art. 4 lit. i și k din HG nr. 1000/2006.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod corect Tribunalul Buzăua concluzionat că reorganizarea activității și stabilirea structurilor Instituției Prefectului județului B s-a dispus din inițiativa și în interesul instituției publice, iar schimbarea recurentei din funcția de director executiv al unei direcții înființate, în funcția de șef Serviciu al noii structuri înființate s-a realizat cu respectarea dispozițiile Legii nr.188/1999, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art.312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta domiciliată în B, B-dul -,. 28, Parter,. 2, Județul B, împotriva sentinței nr.917 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI cu sediul în B,-, Județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.01.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
