Anulare act administrativ fiscal. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.6
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul G,-, Județul G, în nume propriu și în numele și pentru persoana juridicăAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILORcu sediul în B, sector 1,-, șiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în B,-, Județul B, împotriva sentinței nr.9 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- EURO NORD SRLcu sediul în B, str. -,. 4B,. 7, Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentele -pârâte Autoritatea Națională a Vămilor B, Agenția Națională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimata-reclamantă - Nord SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recurentele-pârâte au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanta - EURO NORD a solicitat, în contradictoriu cu DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, anularea actului administrativ respectiv a deciziei nr.25/18.07.2007 emisă de B și 71/23.05.2007 și a înștiințării de plată nr.3919/25.05.2007 emisă de
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a importat din Italia diferite mărfuri pentru care a prezentat documentele pentru care a dovedit că mărfurile respective sunt fabricate în acea țară, și că în conformitate cu acordul România-UE beneficiază de un regim preferențial la importul acestora.
A mai arătat reclamanta că mărfurile importate au fost însoțite de certificatul de circulație a mărfurilor tip EUR 1 J -/26.11.2005, act a cărui autenticitate a fost confirmată de organele de control, financiare și vamale și prezentând o dovadă de origine valabilă sau validată conform cu legislația internațională.
Prin întâmpinările depuse, pârâtele DGFP B și a G au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamanta să beneficieze de un regim vamal preferențial cu consecința scutirii de plată a datoriilor vamale.
Prin sentința nr. 9 din 11 ianuarie 2008, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta - EURO NORD SRL, dispunând anularea deciziei nr.25/18.07.2007 emisă de B și nr.71/23.05.2007 și a înștiințării de plată nr.3919/25.05.2007 emisă de pârâta
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că importurile de mărfuri efectuate de reclamantă au fost însoțite de dovezi care atestă caracterul comunitar al acestora cu consecința beneficierii de un regim vamal preferențial, acest fapt rezultând din chiar dispozițiile art.32 din Protocolul 4 dintre România și UE, conform cărora dovada de origine poate fi invalidată, dacă răspunsul vămii din țara exportatoare " nu conține suficiente elemente pentru determinarea autenticității documentului în cauză".
S-a mai reținut că, din răspunsul dat de vama italiană rezultă că actul, respectiv certificatul EUR 1 este autentic, distincția, în înțelesul normelor comunitare, referindu-se exclusiv la "autenticitatea documentului", corectitudinea sau necorectitudinea eliberării nefiind imputabilă reclamantului. De altfel, niciuna dintre pârâte nu a demonstrat în ce constă, în mod concret, expresia " incorect ".
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele.
Pârâta DGFP B criticat sentința pentru nelegalitate susținând, în esență, că motivația instanței, potrivit căreia "importurile de mărfuri efectuate de reclamantă au fost însoțite de dovezi care atestă caracterul comunitar al acestora cu consecința beneficierii de un regim vamal preferențial" este incorectă, inexactă și nu poate fi reținută de instanța de recurs, întrucât reclamanta a introdus în țară mai multe bunuri uzate din Italia și a beneficiat de facilități vamale în baza certificatului EUR 1 care avea aparența de a fi corect, deoarece, în urma verificărilor efectuate de biroul vamal, administrația vamală italiană emitentă a infirmat valabilitatea acestuia, prin efectuarea mențiunilor corespunzătoare în căsuța 14 din formular.
Mai arată recurenta că bunurile importate nu sunt originare în sensul Protocolului 4 și în aceste condiții nu se poate acorda regimul vamal preferențial, autoritatea vamală română procedând legal în spiritul prevederilor art. 107 din HG nr.1114/2001 și art. 660 din HG nr.707/2006.
De asemenea, art.33 din protocolul cu privire la definirea noțiunii de "produse originare" ratificat prin OG nr.192/2001 arată că reglementarea diferendelor dintre importator și autoritatea vamală a țării importatoare se face conform legislației din țara respectivă.
Motivează recurenta că, în cauză au devenit incidente prevederile dispozițiilor art. 32 aliniat ultim al Protocolului 4, deoarece originea mărfurilor nu a putut fi confirmată de vama italiană. Astfel, în cazul unor suspiciuni întemeiate, dacă în termen de 10 luni de la data cererii de control posteriori nu se primește răspuns sau răspunsul nu conține date suficiente pentru determinarea autenticității documentului în cauză sau a originii reale a produsului, autoritățile vamale care solicită verificarea pot refuza acordarea preferințelor, cu excepția împrejurărilor excepționale.
În final, recurenta menționează că rubrica 14 din certificatul de circulație a mărfurilor cuprinde două opțiuni, iar opțiunea de la punctul doi, vorbește despre condițiile de autenticitate și legalitate transmițându-se că certificatul Eur 1 este autentic dar incorect, în sensul că, atât declarațiile cât și documentele exportatorului nu au demonstrat originea preferențială a mărfii acoperită de certificat, în sensul acordului România-UE, situație în care devine evident că în mod corect a procedat organul vamal.
În final, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței nr.9/11.01.2008, menținerea deciziilor nr.25/18.07.2007 și nr.71/23.05.2007 și a înștiințării de plată nr.3919/25.05.2007 emisă de
Împotriva sentinței nr.9/11.01.2008 a Tribunalului Buzăua formulat recurs și intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, atât în nume propriu, cât și în numele și pentru persoana juridică Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând modificarea hotărârii criticate, respingerea contestației formulată de - Nord SRL și menținerea actelor emise de către organele de control.
În motivarea recursului, se învederează că reclamanta a introdus în România mai multe bunuri uzate din Italia și a beneficiat de facilități vamale în baza unui certificat de origine care avea aparența de a fi corect, însă administrația italiană a infirmat valabilitatea prin bifarea rubricii 14 din formular, constatând că certificatul EUR 1 este autentic dar incorect.
În particular, declarația exportatorului și documentele nu probează originea preferențială comunitară a bunurilor acoperite de certificat în concordanță cu Protocolul 4 UE-România.
În condițiile date, recurenta motivează că, potrivit art. 107, în toate cazurile în care, în urma verificării dovezilor de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare.
Concluzionează recurenta că certificatul EUR 1 trimis spre verificare a fost eliberat incorect, exportatorul nu a putut demonstra originea comunitară a mărfurilor exportate în România, mărfurile acoperite de certificatul EUR 1 verificat, nu beneficiază de regim tarifar preferențial, în sensul prevederilor din Protocolul 4 România-UE.
Al doilea motiv de recurs este acela că, nu este necesară o vinovăție sau o culpă pentru ca o persoană să-și plătească impozitele legal datorate, iar în noile condiții se cere să acordăm o mai mare atenție acestui tip de impozite, întrucât, taxele vamale se trimit la și sunt supuse auditului comunitar care verifică și respectarea legii.
Un ultim motiv de recurs se referă la eliberarea incorectă a unei dovezi de origine, singura în măsură a se pronunța asupra corectitudinii unei dovezi de origine, fiind autoritatea vamală emitentă a acesteia.
Astfel, autoritatea vamală din țara importatoare nu poate efectua verificări cu încălcarea competențelor ce-i revin autorității vamale din țara exportatoare, așa încât devine evident faptul că autoritatea română vamală, nu avea dreptul de a verifica în ce constă incorectitudinea eliberării certificatului EUR 1 trimis la control autorității emitente.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează să admită ambele recursuri pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recurentele au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate, iar criticile formulate sunt fondate.
Astfel, reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative prin care s-a stabilit în sarcina sa plata unor obligații fiscale la bugetul de stat, ca urmare a importării de către aceasta a unor mărfuri din Italia, care nu beneficiază de facilități vamale, conform protocoalelor de origine.
Deși marfa este comunitară și certificatul EUR 1 este autentic, acesta este incorect.
Că este așa, rezultă din documentul de la fila 89 dosar fond, în care autoritățile vamale italiene au precizat expres cele de mai sus, adăugând că din declarațiile exportatorului și din documente nu s-a dovedit originea preferențială EC a bunurilor din certificat, în conformitate cu Protocolul Român -.
În atare situație, autoritățile vamale au aplicat corect prevederile art.107 din HG nr.1114/2001 și art. 660 din HG nr.707/2006, în sensul că au procedat la recuperarea datoriei vamale, pe motiv că, în urma verificării dovezilor de origine, a rezultat că acordarea regimului preferențial este neîntemeiat.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursurile, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâteleDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALEcu sediul G,-, Județul G, în nume propriu și în numele și pentru persoana juridicăAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILORcu sediul în B, sector 1,-, șiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în B,-, Județul B, împotriva sentinței nr.9 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- EURO NORD SRLcu sediul în B, str. -,. 4B,. 7, Județul
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
3 ex./19.01.2009
f- - Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
