Anulare act administrativ . Decizia 5168/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5168
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâții, împotriva sentinței nr.475 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant prin avocat și recurenții pârâți, prin avocat și avocat lipsind intimații pârâți PRIMARUL ORAȘULUI B și PRIMĂRIA B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru recurenții pârâți, și avocat pentru recurentul reclamant depun câte un set de acte care au fost deja comunicate reciproc, nesolicitându-se termen pentru observare, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenții pârâți, invocă excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Lg.554/2004 și excepția lipsei de interes.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită respingerea excepțiilor arătând că acestea au fost invocate și în cadrul primei instanțe care s-a pronunțat deja asupra lor.
Pe fond, solicită admiterea recursului declarat de reclamant, modificarea sentinței atacate și admiterea în totalitate a acțiunii în sensul anulării celor două acte administrative cu cheltuieli de judecată.
Privind recursul pârâților, solicită respingerea acestuia
Avocat pentru recurenții pârâți, solicită admiterea recursului declarat de pârâți, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă într-o primă teză, ca lipsită de interes într-o a doua teză și ca nefondată într-o a treia teză cu cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise.
Privind recursul reclamantului solicită respingerea acestuia.
CURTEA:
Tribunalul O l t, prin sentința nr.475 din 12 iunie 2009 admis în parte acțiunea reclamantului a în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului B reprezentant al Primăriei Orașului B, și.
Au fost obligați pe pârâții și să modifice coama locuinței edificată în orașul B str. - nr. 86, conform autorizației de construire, astfel încât aceasta să aibă înălțimea de 6.
Au fost obligați pârâții și să acopere ferestrele și golurile la " fațada de est " cu cărămidă tip "Nevada".
Lucrările se vor executa in termen de l5 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței sub sancțiunea unei penalități de 500 lei pe zi de întârziere.
S-au respins capetele de cerere privind anularea certificatului de urbanism nr. 2l347/l3.03.2008, autorizației de construire nr. 2l348/l3.03.2008 eliberate de Primăria orașului B, precum și de sistare a lucrărilor de construire, ca fiind neîntemeiate,au fost obligați pârâții și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 25l2 lei către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că nu se impune anularea certificatului de urbanism nr. 2l347/l3.03.2008 eliberat de Primăria oraș B, având in vedere că acesta a fost eliberat cu respectarea condițiilor legale și potrivit art. 6 din legea 50/l99l/R reprezintă un act de informare prin care se aduc la cunoștință solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite prin documentația tehnică în funcție de specificul amplasamentului, lista cuprinzând cauzele și acordurile necesare in vederea executării lucrărilor de construcții potrivit prevederilor art 5 alin l, inclusiv obligația de a contacta autorizația competentă pentru protecția mediului cu privire la evaluarea inițială a investiției și stabilirea necesității evaluării efectelor acesteia asupra mediului în vederea obținerii actului administrativ pentru protecția mediului.
Referitor la capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr. 2l348/l3.03. 2008 emisă de Primăria orașului B, s-a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru că la data eliberării acestui act administrativ, care a fost emis la aceeași dată cu certificatul de urbanism, existau documentele necesare pentru eliberare, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 37 - 9l dosar.
În consecință, s-au respins capetele de cerere având ca obiect anularea celor două acte administrative întrucât prin emiterea lor reclamantul nu se poate considera persoană vătămată în sensul legii 554/2004, nefiind produsă vreo pagubă.
De asemenea nu s-a justificat demolarea in totalitate a construcției ridicată de către pârâți, însă s-a impus ca aceștia să fie obligați potrivit art.l073 cod civil să modifice coama locuinței conform autorizației de construire și proiectului realizat, astfel încât aceasta să aibă înălțimea de 6. și să acopere ferestrele și golurile la " fața de est cu cărămidă tip " Nevada " deoarece cele existente încălcă dispoz. art 6l2, ferestrele de vedere fiind sub limita de l9 decimetri între zidul pe care se deschis și proprietatea vecină, lucrările urmând a se executa in l5 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței sub sancțiunea unei penalități de 500 lei pe zi de întârziere, potrivit art.l08l cod civil.
Deși din raportul de expertiză rezultă că este mai lungă clădirea cu 0,725 față de proiect, instanța nu a procedat la obligarea pârâților să aducă modificările ce se impun pentru a ajunge la limita stabilită prin proiect, deoarece clădirea construită în acest fel nu aduce atingere intereselor reclamantului, care este prejudiciat datorită înălțimii construcției pentru că reduce gradul de pătrundere a naturale spre proprietatea sa, urmând a fi respins și capătul de cerere având ca obiect sistarea lucrărilor de construcție până la rămânerea definitivă și irevocabilă a soluției, având in vedere că este în faza de finisaj și prin executarea acestor lucrări nu se pot crea noi prejudicii reclamantului.
Pe de altă parte, este necesar a se continua construcția pentru ca aceasta să fie adusă în stadiul de respectare a proiectului ce a stat la baza emiterii autorizației de construire.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul și pârâții,.
În recursul său reclamantul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că instanța de fond în mod deliberat redă dispozițiile art.6 din Lg.50/1991, omițând acel text care face referire la obligația autorității administrative de a preciza în certificatul de urbanism lista avizelor și acordurilor necesare în vederea autorizării, listă care prin observarea certificatului de urbanism, se poată constata că lipsește cu desăvârșire.
Apreciază recurentul că atâta timp cât certificatul de urbanism emis pârâților nu cuprinde acea listă cu avizele și acordurile pe care ar trebui să le prezinte în vederea obținerii autorizației de construcție, ceea ce înseamnă că acel certificat nu respectă condițiile legale și se impune anularea lui.
Recurentul reclamant a arătat că anularea certificatului de urbanism se impune și pentru faptul că acesta a fost eliberat fără respectarea prevederilor planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente ale planurilor de amenajare a teritoriului și că totodată nu există nici acordul notarial al vecinilor cerut în cazul derogării de la dispozițiile art.611-614 Cod Civil.
Precizează recurentul că se impune anularea autorizației de construire eliberată pârâților deoarece aceasta a fost emisă cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, aprobate potrivit legii( cu încălcarea Regulamentului Local de Urbanism care reglementează că frontul de stradă să fie obligatoriu de 12 și nu de 7,53, cum au pârâții) a fost emisă în baza unei documentații incomplete(în neconcordanță cu prevederile pe care ar fi trebuit să le conțină certificatul de urbanism, ale Codului Civil, ale conținutului cadru al proiectului pentru autorizarea lucrărilor de construcții).
Se mai arată că documentația depusă de pârâți nu cuprinde certificatul de urbanism emis conform legii(nu prevedea avizele și acordurile pe care pârâții trebuiau să le obțină în vederea eliberării autorizației de construire), că proiectul prezentat de pârâți pentru eliberarea autorizației nu era întocmit, semnat și verificat conform art.7, pct.2 din Lg.50/1991.
Pârâții în recursul formulat critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că față de petitul cererii de chemare în judecată, instanța de fond soluționează cauza pe considerente străine de natura pricinii cu rezolvarea căreia a fost sesizată.
Arată că deși instanța de contencios a fost sesizată cu o cerere privind verificarea legalității unor acte administrative, menține valabilitatea acestora dar dispune obligarea la efectuarea unor lucrări de natură a modifica imobilul pentru edificarea căruia au fost emise certificatul de urbanism și autorizația de construcție a căror valabilitate a menținut-
Precizează recurenții că soluția a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, în baza căruia instanța de judecată este ținută să soluționeze cauza în limitele cererii introductive prin luarea unor măsuri în ciuda faptului că acestea nu se găsesc în petitul cererii.
Astfel, instanța de contencios era competentă material să soluționeze doar capătul de cerere privind anularea certificatului de urbanism, a autorizației de construcție și a documentelor eliberate în vederea edificării imobilului.
Printr-un alt motiv de recurs, recurenții au arătat că instanța de fond, în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios ca urmare a neefectuării procedurii prealabile în termenele și condițiile reținute de art.7 din Lg.554/2004.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că procedura prealabilă nu îndeplinește cerințele de conținut ale unui asemenea demers, fiind doar o simplă cerere prin care se solicită informații privind existența unei asemenea autorizații iar demersul s-a realizat după termenul procedural de 6 luni de la emiterea actului, astfel că nelegal a fost respinsă această excepție.
Recurenții arată că împrejurarea că autorizația de construcție a fost emisă fără avizele menționate de reclamant nu sunt de natură a justifica un interes legitim personal, născut și actual al acestuia în a solicita anularea respectivelor acte administrative și că în lipsa unei vătămări a drepturilor reclamantului ori a intereselor sale legitime generate de raporturile de vecinătate ori de securitate, nu ar fi subzistat lipsirea de efecte juridice a actelor emise de autoritatea publică abilitată ce ar fi permis edificarea imobilului.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de părți dar și potrivit art.3041CPC, Curtea reține:
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat anularea certificatului de urbanism, a autorizației de construcție și a tuturor documentelor eliberate pârâților, în vederea edificării unui imobil, precum și obligarea acestor pârâți să demoleze imobilul în termen de 15 zile de la data când hotărârea va deveni irevocabilă, sub sancțiunea unei penalități de 500 lei pe zi de întârziere, și sistarea lucrărilor de construcție la imobil până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâții să modifice coama locuinței edificată conform autorizației de construire, astfel încât aceasta să aibă înălțimea de 6. să acopere ferestrele și golurile la fațada de est cu cărămidă tip "Nevada", în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea unei penalități de 500 lei pe zi de întârziere și a respins capetele de cerere privind anularea certificatului de urbanism și autorizației de construire, precum și sistarea lucrărilor de construire, ce neîntemeiate.
Potrivit art.1 coroborat cu art.8 din Lg.554/2004, care definește obiectul acțiunii în contencios administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente în anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se reține astfel că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea, în termenul legal, a unei cereri.
Aceeași concluzie se desprinde și din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.8 din Lg.554/2004, care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, cu dispozițiile art.18 din același act normativ, care prevede soluțiile ce se pot pronunța în soluționarea acestor acțiuni.
Raportat la textele legale mai sus enunțate, Curtea reține că nu toate capetele de cerere formulate de reclamant se circumscriu obiectului acțiunilor formulate în temeiul contenciosului administrativ.
Astfel, capetele de cerere privind obligarea pârâților să-și demoleze imobilul, precum și sistarea lucrărilor de construcție de către părți, sunt de competența instanței de drept comun, respectiv a Judecătoriei Balș, și nu a instanței de contencios administrativ, situație în care tribunalul ar fi trebuit să disjungă aceste cereri și să le decline către instanța competentă cu soluționarea lor.
Mai mult, obiectul acțiunii nu a fost modificat sau precizat pe parcursul desfășurării litigiului de catre reclamant, dar cu toate acestea, instanța de fond, prin soluția pronunțată acordă ceea ce nu s-a cerut niciodată.
Astfel, desi reclamantul a solicitat demolarea imobilului instanta de fond a obligat paratii sa modifice coama imobilului si sa acopere ferestrele si golurile la fatada cu tip,Nevada, fara ca aceste lucruri sa fi fost solicitate.
Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual sub aspectul obiectului și al persoanelor chemate în judecată, însă acest principiu trebuie interpretat prin corelație cu alte principii care guvernează procesul civil, în principal cu ce3l al rolului activ al instanței.
Potrivit art.129 pr.civ. instanța trebuie să pună în discuție orice împrejurări de fapt sau de drept care să ducă la soluționarea pricinii, trebuie să stăruie pentru a preveni orice greșeală, privind aflarea adevărului și să lămurească părțile asupra drepturilor și îndatoririlor ce le revin, potrivit poziției lor procesuale.
Ca urmare, judecătorul nu poate, din oficiu, să modifice cadrul procesual stabilit de reclamant și să se pronunțe asupra altor lucruri decât s-au cerut, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin concluziile depuse la pronunțarea sentinței.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, Curtea constatând întemeiate recursurile, în temeiul art.312 alin.5 pr.civ. urmează a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâții, împotriva sentinței nr.475 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
Casează sentința, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored.
21 ianuarrie 2010
jud.fond.MC
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Gabriela
