Anulare act administrativ fiscal. Decizia 5167/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5167
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.389 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit și intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurenta reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 CPC, după care,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. sentința nr. 389 pronunțată la 15 Mai 2009 de Tribunalul O l t, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu ârâtul p. Primarul comunei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că acțiunea nu este întemeiată deoarece reclamanta a avut printre atribuțiunile de serviciu și pe aceea de gestionare a bunurilor materiale ale Primăriei iar cu ocazia inventarului efectuat la data de 7.08.2008 s-a constatat o lipsă în gestiune de 2330,24 lei.
Cât timp s-a făcut dovada recepției bunurilor, în mod firesc reclamanta trebuia să suporte paguba creată pentru faptul că acestea nu au mai fost găsite.
Susținerile sale în sensul că nu a semnat fișa postului și a faptului că bunurile s-au predat, persoanele responsabile de birourile din cadrul primăriei sunt neîntemeiate deoarece, în fapt, reclamanta a gestionat bunurile, pe care le-a recepționat, dar nu a făcut dovada că le-a predat responsabililor de birouri din cadrul Primăriei comunei.
In aceste condiții, reclamanta este persoana responsabilă de paguba creată, aceasta cu atât mai mult cu cât a refuzat administrarea probei cu expertiza contabilă solicitată inițial.
Instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată pentru că reclamanta nu are calitatea de persoană vătămată în sensul art. 2 pct. 1 lit. a din Legea 54/2.12.2004, dispoziția primarului fiind emisă cu respectarea condițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile existente la dosarul cauzei și nu a dispus administrarea altor probe pentru o soluționare justă și corectă a cauzei.
Recurenta a susținut, în esență, că pârâta nu a făcut dovada cu înscrisurile existente la dosar a calității de gestionar a reclamantei, deoarece conform prevederilor Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 22/1969, trebuia să existe o dispoziție scrisă de numire în această calitate, care să conțină temeiul legal al numirii, numele funcționarului, denumirea funcției și data de la care urmează să exercite funcția. De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că fișa postului a fost adusă la cunoștința reclamantei și nici a faptului că aceasta, în calitate de gestionar a produs vreo pagubă, printr-o acțiune sau inacțiune culpabilă, în legătură cu sarcinile de serviciu.
Recurenta a mai susținut că prejudiciul pentru care s-a emis dispoziție a fost stabilit în urma întocmirii unui proces verbal de inventariere pe care îl consideră nelegal întrucât intimata nu a respectat prevederile nr. 173/22.11.2004.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr. 1/07.01.2009 a Primarului cum s-a aprobat imputarea sumei de 2330,24 lei reclamantei, cu procent de reținere de 15% din venitul lunar net începând cu data de 01.01.2009.
La baza acestei dispoziții a stat procesul verbal întocmit de comisia de inventariere și referatul întocmit de compartimentul financiar contabil din cadrul Primăriei prin care s-au constat lipsuri în gestiune - obiecte de inventar.
Reclamanta, îndeplinea atribuții de gestionar în cadrul Primăriei, la data efectuării controlului, conform fișei postului și procesului verbal din 02.02.2006 ( fila 11).
Susținerea recurentei în sensul că nu exista o dispoziție scrisă de numire a sa în calitate de gestionar nu are nici o relevanță în cauză, dat fiind că, în fapt, aceasta îndeplinea calitatea de gestionar, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar. Astfel, la filele 26-39 există depuse o serie de note de recepție semnate de recurentă, în calitate de gestionar, care atestă faptul că aceasta a primit în gestiune o serie de bunuri.
Recurenta susține că în cazul său nu s-a făcut dovada calității de gestionar conform Legii nr. 22/1969.
Ori, deși aceasta nu avut ca atribuție principală de serviciu gestionarea de bunuri, în sensul art. 1 din Legea nr. 22/1969, recurenta a îndeplinit în fapt atribuții de gestionar conform fișei postului, astfel încât poartă răspunderea pentru bunurile primite în gestiune conform art. 31 din lege.
Cât privește necesitatea unei dispoziții scrise de numire, care să conțină temeiul legal al numirii, numele funcționarului, denumirea funcției și data de la care urmează să-și exercite funcția, potrivit art. 62 din Legea nr. 188/1999, aceste prevederi sunt aplicabile în cazul numirii într-o funcție publică a funcționarilor, ci nu cu necesitate în cazul numirii în calitate de gestionar, astfel cum susține recurenta.
Într-adevăr, recurenta funcționează în cadrul Primăriei în calitate de referent cls.III însă are atribuții de gestionar prin fișa postului și deși nu a fost angajată în calitate de gestionar, pentru a fi nevoie de o dispoziție scrisă în acest sens, aceasta a îndeplinit în fapt atribuții de gestionar, fiind răspunzătoare pentru modul în care și-a îndeplinit aceste atribuții.
Prin urmare, constatând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză și a aplicat dispozițiile legale incidente, Curtea va menține soluția pronunțată, ca fiind legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.389 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud. -
Tehn./2 ex/04.01.2010
Jud. fond.
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Gabriela
