Anulare act administrativ . Decizia 573/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 573/CA
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, domiciliați în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1361/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-/RJ, în contradictoriu cu intimatul pârât - PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, G, domiciliați în T,-,.8,.B,.3, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenții reclamanți av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 114/2008 depusă la dosar, pentru intimatul pârât a răspuns în baza delegației depusă la dosar, intimatul intervenient G personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamanți este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei conform chitanței nr. -/4.09.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei. De intimatul pârât Primarul Municipiului T s-a depus la dosar întâmpinare.
Intimatul intervenient G depune la dosar întâmpinare în trei exemplare.
Curtea înmânează recurenților prin apărătorul ales câte un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimatul pârât și intimații intervenienți.
Pentru recurenții reclamanți apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului pârât și intimatul intervenient arată că nu au cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Având cuvântul pentru recurenții reclamanți av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii reclamanților și respingerea cererii de intervenție în interes alăturat formulată de intervenienții.
În ce privește soluția de admitere a cererii de intervenție în interes alăturat consideră că intervenienții nu justifică o vătămare a unui interes legitim în sensul prevederilor art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, nu sunt persoane vătămate de actul administrativ atacat, astfel că cererea formulată apare ca fiind inadmisibilă. Intervenienții nu invocă un drept al părții pentru care au intervenit ci un interes personal.
Cu privire la soluția dată cererii principale, arată că motivele în fapt și în drept cuprinse în hotărâre nu vizează obiectul acțiunii, respectiv constatarea nelegalității unui act administrativ, emiterea autorizației de construire pentru imobilul din-, de Primarul Municipiului T și respectiv anularea acestuia, ci instanța a reținut argumente care vizează o posibilă culpă privind edificarea construcției reclamanților.
Solicită să se constate că prin eludarea și nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare s-a emis o autorizație de construire în condiții nelegale, cu consecințe directe care se răsfrâng asupra familiei reclamanților și a casei în care locuiesc, prin tulburarea posesiei, creează un disconfort prin faptul că nu mai există nici un fel de expunere la în tot cursul zilei, fiind lipsiți de lumină naturală, ventilația este necorespunzătoare, există un pericol reale de incendiu, este umezeală, igrasie, mucegai, care în timp conduc la degradarea casei în care locuiesc, cu efecte asupra stabilității și comportării în timp a construcției, aducând prejudicii care cu timpul vor deveni ireparabile.
O analiză corectă, completă și cu respectarea normelor în vigoare a documentației cu amplasamentul imobilului reclamanților și marcarea coordonatelor casei ar fi condus la decizii, condiții și impuneri tehnice cu totul diferite din partea Direcției de Urbanism din primărie, privind retragerile obligatorii față de construcțiile învecinate existente.
Față de motivele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Prin întâmpinarea formulată a înțeles a invoca excepția inadmisibilității acțiunii arătând că reclamanții nu au respectat procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile legii nr. 554/2004.
Cu privire la cererea de intervenție în interes alăturat formulată în cauză, consideră că cererea este întemeiată, intervenienții sunt beneficiarii autorizației, dacă nu ar fi intervenit în cauză, s-ar fi impus citarea lor pentru opozabilitate. Pe fond, solicită să se constate că acțiunea este neîntemeiată, în mod corect s-a reținut că reclamanții sunt cei care nu au respectat autorizația de construire. Construcția a existat în fapt, însă nu în mod legal.
Intimatul intervenient G solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond a fiind legală și temeinică, conform apărărilor din întâmpinarea depusă la dosar.
Avocat, în referire la excepția inadmisibilității invocată de intimatul pârât arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei excepții, alte argumente în afară de cele avute în vedere nu mai are de adăugat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
1.Obiectul litigiului și părțile din proces:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 3960/2005, reclamanții și au solicitat ca, în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, să se dispună anularea autorizației de construire pentru imobilul situat în T,-, emisă în condiții nelegale.
In motivare, reclamanții au arătat că au fost încălcate prevederile art. 48 din Legea nr. 350/2001 și pct. 2 și 3 din Ordinul nr. 37/H/2000 emis de către Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului deoarece proiectantul, în mod intenționat, nu a prezentat în documentație amplasamentul imobilului ce le aparține pentru că este obligatoriu să se respecte o distanță minimă la edificarea construcțiilor noi față de imobilele învecinate, iar planul urbanistic de detaliu pentru imobilul în construcție nu a fost supus consultării populației deși era o condiție obligatorie.
S-a mai precizat că, datorită nerespectării dispozițiilor art. 2 din Ordinul nr. 536/1997 emis de către Ministerul Sănătății, în imobilul ce le aparține nu există lumină naturală în tot cursul zilei și nu există deloc expunere la, situație apărută ca urmare a faptului că documentația nu conține vecinătățile în care generează instalarea umezelii permanente și alte potențiale influențe negative asupra infrastructurii ce pot conduce la degradarea imobilului, existând și un pericol real de incendiu, fără posibilități de apărare.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri și au solicitat efectuarea unei expertize tehnice.
In apărare, instituția pârâtă a depus întâmpinare și toate actele ce au stat la baza emiterii autorizației contestate.
Prin Sentința civilă nr. 9057 din 16 2006 a Tribunalului Tulcea, s-a admis acțiunea și a fost anulată autorizația de construcție emisă pentru imobilul situat în T,-, dar în recurs Curtea de APEL CONSTANȚAa casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a se cita în cauză, în calitate de pârât, emitentul actului - Primarul Municipiului
In rejudecare, G și au formulat cerere de intervenție în interes accesoriu, solicitând respingerea acțiunii.
In motivarea cererii de intervenție, s-a menționează că, în cauză, nu se poate dispune anularea autorizației întrucât actul administrativ a fost deja executat material, construcția fiind finalizată conform procesului-verbal de recepție încheiat la terminarea lucrărilor din 29 iunie 2006, în timp ce autorizația de construire eliberată reclamanților nu a avut la bază un eliberat printr-o hotărâre a Consiliului Local, iar proiectul nu corespunde cu ceea ce s-a realizat în fapt, nefiind prevăzute ferestre pe latura comună.
Prin Sentința civilă nr. 1650 din 27 septembrie 2007, Tribunalul Tulceaa admis cererea de intervenție în interes accesoriu și a respins acțiunea principală ca inadmisibilă.
Curtea de APEL CONSTANȚA, prin Decizia civilă nr. 77/CA/4 februarie 2008, admis recursul declarat de reclamanți, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza la prima instanță pe perima instanță pentru continuarea judecății un de, în rejudecare, s-a format dosarul nr. 496/88/7 martie 2008 RJ
La termenul de judecată din 13 iunie 2008, instanța a încuviințat în principiul cererea de intervenție în interes accesoriu.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 1361/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă cererea de intervenție în interes accesoriu formulată de intervenienții G Si.
S-a respins excepția lipsei de interes în promovarea cererii principale ca nefondată.
S-a respins cererea principală având ca obiect anulare act administrativ, formulată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut, în raport de probele administrate, că prin autorizația nr. 419/36513 din 7 decembrie 2004, emisă de Primarul Municipiului T, s-a aprobat executarea lucrărilor de construire pentru locuință P + M cu spațiu comercial la parter și garaj auto, în T,-, solicitanților G și.
Conform procesului verbal de inspecție nr. 803 din 24 octombrie 2005, întocmit de către Inspectoratul de Stat în Construcții T, în urma sesizării formulată de către reclamanți, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că obiectivul de investiții vizat este amplasat la o distanță de 0,64 față de hotarul cu proprietatea vecinilor și, pe această fațadă neexistând ferestre cu vedere, condiții în care se respectă Codul civil, dar și că la baza emiterii autorizației de construire a stat titlu de proprietate, certificat de urbanism, aprobat de către Consiliul Local la 30 august 2004, documentație și întocmite cu respectarea dispozițiilor în materie, proiect tehnic de execuție (fila 87).
In acest context, este de relevat că art. 613 cod civil impune respectarea unei anumite distanțe în raport cu proprietatea vecină, respectiv în raport cu hotarul comun, și nu în funcție de construcția edificată pe terenul învecinat, așa încât, pentru că nu există ferestre cu vedere pe partea în discuție, nu se încalcă prevederile legale.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 350/2001, planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente în corelare cu vecinătățile imediate.
Insă, în documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construcție contestată, se menționează care sunt vecinătățile imobilului, pe toate laturile, construcția edificată pe terenul situat la nr. 290 nefiind evidențiată întrucât, la momentul întocmirii actelor și emiterii înscrisului, nu fusese întocmit procesul verbal de recepție finală, dată de la care există clădirea din punct de vedere juridic și poate fi inclusă în toate planurile urbanistice, situația reținută fiind învederată de către pârât și necontestată de către reclamanți care nu au probat contrariul.
Mai mult, s-a evidențiat de către pârât că, de fapt, cei care nu au respectat autorizația de construire sunt reclamanți, diferențele dintre construcția aprobată și cea realizată fiind următoarele: în planul fațadei laterale sud, învecinată cu imobilul intervenienților, iluminatul a fost prevăzut în principal prin zidărie nevada, fiind prevăzute doar 2 ferestre pe fiecare nivel (fila 102/90), modul defectuos de realizare a învelitorii casei, prevăzută cu jgheaburi și burlane de scurgere a apei orientate spre sus, condiții pentru umezeală și pericol de igrasie existând încă din 2000, relevante în acest sens, și confirmând aceste susțineri fiind planurile existente (dosar nr-) și, mai ales, planșele fotografice anexate.
Rezultă, de asemenea că, întrucât construcția este prevăzută cu ferestre ce au vedere directă spre imobilul vecin, reclamanți sunt cei ce nu respectă limita minimă față de hotarul comun, pe lângă faptul că au adăugat și balcoanele.
Cu privire la dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. - ce stipulează că amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minim 1 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit, iar distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc, instanța a apreciat că sunt norme de recomandare ce nu atrag nelegalitatea actului, cu atât mai mult cu cât în cazul dat, însorirea imobilului aparținând reclamanților nu a fost prevăzut a se realiza pe latura dinspre proprietatea intervenienților, întrucât potrivit proiectului, aici iluminatul se realiza, în principal, prin zidărie nevada.
Și apoi, nici înșiși reclamanții nu au respectat dispozițiile de care s-au prevalat, amplasând construcția la o distanță de 1 față de hotarul comun, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la situația în care în avantaj este cel ce-și edifică primul construcția, iar cei ce construiesc ulterior pot fi blocați a valorifica terenul în ipoteza în care acesta nu ar avea o latură ce ar atinge dimensiunea recomandată de norme.
Relativ la excepția invocată, este de subliniat că, dat fiind motivele invocate, reclamanții justifică un interes în promovarea acțiunii, reținând și că cererea a fost promovată la 28 2005.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs reclamanții și care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenții au arătat relativ la admiterea cererii de intervenție în interes alăturat, că intervenienții în cauză nu justifică o vătămare a unui interes legitim în sensul prevederilor art. 1 alin.1 și 2 din legea nr. 554/2004, nu sunt persoane vătămate prin actul administrativ atacat. Mai mult, ei invocă un interes propriu și nu sprijină interesele intimatului.
Pe fond, recurenții au arătat că instanța nu a analizat sub nici un aspect prevederile legal și constituționale încălcate la eliberarea autorizației de construire pentru imobilul din T,- ce au fost invocate în cauză. Autorizația de construire a fost emisă în mod nelegal, aspect dovedit de reclamanți prin materialul probator administrat în cauză. O analiză corectă, completă și cu respectarea normelor în vigoare, a documentației cu amplasamentul imobilului reclamanților și marcarea coordonatelor imobilului acestora ar fi condus la decizii, condiții de impuneri tehnice cu totul diferite din partea Direcției de Urbanism din Primărie privind retragerile obligatorii față de construcțiile învecinate existente.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 26 alin.1 din Constituția României, art. 1 alin.1 și 2, art. 17 alin.1 din legea nr. 554/2004, art. 48 din Legea nr. 350/2001, punctele 2,3 și 4 din Ordinul nr. 37/N/2000, pct.2 și art.2 din Ordinul nr.536/1997.
Intimatul pârât Primarul Municipiului T, în apărare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.De asemenea a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei plângerii prealabile însă cum această excepție a fost respinsă de instanța de fond iar intimatul nu a formulat recurs pe acest motiv nu poate face obiectul examinării instanței de recurs.
Intimații intervenienți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenți și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.4 și 7 din Codul d e procedură civilă care prevăd:
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;"
Din examinarea criticilor aduse hotărârii curtea reține că motivul prevăzut de art.304 pc.4 din Codul d e procedură civilă nu este incident în cauză, litigiul fiind de competența instanțelor judecătorești și nu atributul unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, nefiind deci încălcat principiul separației puterilor în stat.
În ceea ce privește motivul încadrat în art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă curtea reține că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Principiul general consacrat de Codul d e procedură civilă impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, ca o garanție împotriva arbitrariului judecătoresc și pentru a da instanțelor superioare posibilitatea de a exercita controlul judiciar al judecății primei instanțe.
Pentru a satisface obligația pe care o are, de a motiva hotărârea pronunțată, instanța judecătorească nu este ținută să examineze și să discute în mod special toate argumentele invocate de părți, ci este suficient ca să arate motivele de fapt și de drept ce au determinat hotărârea, enunțând probele care au condus la convingerea instanței și exprimând considerentele care au impus aplicarea dispozițiilor legale pe care și-a întemeiat hotărârea pronunțată.
Din acest punct de vedere hotărârea tribunalului satisface cerințele legale deoarece este motivată în fapt și în drept, instanța expunând argumentat care au fost argumentele pentru care a înlăturat criticile reclamanților.
În litigiile de contencios administrativ, Codul d e procedură civilă reprezintă dreptul comun în materie procedurală, dispozițiile art.28 al.1 din Legea nr.554/2004 permițând completarea legii contenciosului administrativ cu prevederile acestui cod.
O regulă de bază a procesului civil instituită de Codul d e procedură civilă este reprezentată de rolul activ al judecătorului consacrat de art.129 și transpus în legea contenciosului în art.161potrivit cărui "instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept."
Și în litigiile de contencios administrativ este incident principiul disponibilității părților, însă față de împrejurarea că actul administrativ contestat poate produce vătămarea drepturilor anumitor categorii de cetățeni sau poate afecta buna funcționare a serviciilor publice, uneori este utilă și necesară chemarea în judecată a unor organisme interesate sau a altor subiecte de drept, utilizându-se în acest sens cererea de intervenție în interes propriu sau cererea de intervenție accesorie.
cadrului procesual în sensul art.161din Legea contenciosului administrativ poate determina o lămurire a situației de fapt și a împrejurărilor de drept, datorită apărărilor realizate, absolut necesare pentru controlul de legalitate al actului administrativ dedus judecății.
În conformitate cu art.49 al.3 din Codul d e procedură civilă " are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane." Interesul intervenienților G și este justificat de faptul că sunt beneficiarii autorizației de construire nr.419/7.12.2004 pentru imobilul T,- cu privire la care recurenții au solicitat anularea actului administrativ individual, iar drepturile lor ar putea fi afectate fără a fi în măsură să-și facă apărări.
Tribunalul a analizat întregul material probator administrat în cauză reținînd că deși se solicită de către reclamanți anularea autorizației de construire nr.419/7.12.2004 pentru imobilul T,- considerându-se vătămați în drepturile lor prin emiterea acesteia, cererea lor nu poate fi examinată decât în strânsă legătură cu analiza legalității autorizației emise pentru construcția proprie.
Potrivit planului fațadei laterale sud a imobilului recurenților de la nr.288, învecinat cu imobilul inervenienților, iluminatul a fost prevăzut în principal prin zidăria nevada, fiind prevăzute doar 2 ferestre pe fiecare nivel, iar în raport de acest plan pentru imobilul de la nr.290 fațada invecinată în mod direct nu prevede nici o fereastră tocmai pentru a nu afecta intimitatea imobilului vecin.
Chiar și în aceste condiții recurenții au reclamat inconveniențe deoarece au realizat în fapt mai multe ferestre și balcoane decât cele prevăzute în proiectul autorizat.
Potrivit planului de invelitoare pentru imobilul recurenților jgheaburile și burlanele de scurgere a apei sunt orientate spre sud, spre imobilul intervenienților ceea ce face ca umezeala și igrasia să se datoreze modului de realizarea a construcției.
Criticile referitoare la exced cadrului procesual sunt cât timp nu a fost contestată hotărârea prin care a fost aprobat.
Curtea reține că în mod eronat recurenții susțin că prin emiterea autorizației s-au încălcat dispozițiile art.48 din Legea nr. 350/2001 deoarece în planul cadastral din documentație nu avea cum să fie identificat imobilul recurenților cât timp nu fusese întocmit procesul verbal de recepție finală, dată de la care există clădirea din punct de vedere juridic și poate fi inclusă în toate planurile urbanistice, situația reținută fiind învederată de către pârât și necontestată de către reclamanți care nu au probat contrariul.
Curtea reține de asemenea că tribunalul a răspuns tuturor argumentelor invocate de recurenți ca motiv de nelegalitate a autorizației de construire emisă pentru imobilul proprietatea intervenienților, imobilul fiind amplasat la o distanță de 0,64 față de hotarul cu proprietatea recurenților, fiind respectate prevederile art.612 din Codul civil, neexistând ferestre cu vedere pe această latură.
Instanța de fond a examinat dispozițiile art.2 din nr.536/1997 reținând că aceste norme sunt de recomandare ce nu atrag nelegalitatea actului, cu atât mai mult cu cât în cazul dat, însorirea imobilului aparținând reclamanților nu a fost prevăzut a se realiza pe latura dinspre proprietatea intervenienților, întrucât potrivit proiectului iluminatul se realiza, în principal, prin zidărie nevada.
Curtea apreciază că în speță hotărîrea este rezultatul analizei tuturor probelor administrate, reținându-se în mod corect că nu s-a dovedit vreo cauză de nesocotire a unor norme imperative din Legea nr.50/1991 la momentul emiterii actului, care să atragă nelegalitatea autorizației nr. 419/36513 din 7 decembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului T, toate inconveniențele invocate de recurenți nefiind consecința directă a emiterii actului administrativ individual ci a nesocotirii chiar de recurenți a propriei lor autorizații de construire.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, domiciliați în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1361/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-/RJ, în contradictoriu cu intimatul pârât - PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, G, domiciliați în T,-,.8,.B,.3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
jud.fond
red.dec.jud.
2 ex./22.12.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
