Contestație act administrativ fiscal. Decizia 574/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 574/CA

Ședința publică de la 12 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban

JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis

JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma

Grefier - - -

Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1062/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - EXPERT SRL, cu sediul în T,- și intimatul pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în T,-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă, lipsind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e pr. civilă.

În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâtă este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. La data de 7.11.2008, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare.

Pentru recurentul pârât reprezentantul legal solicită să i se comunice un exemplar de pe întâmpinare, iar pentru studiul acesteia solicită lăsarea dosarului la a doua strigare.

După reluarea cauzei la a doua pentru recurentul pârât depune la dosar obiecțiunile ce au fost formulate la fondul cauzei dar nu au mai fost primite de instanță și concluzii scrise.

Nu mai are alte cereri de formulat probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri pe fond.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.

Având cuvântul pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

A criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, dacă instanța ar fi verificat calculul TVA și rezultatul acestuia și în considerentul dispozițiilor punctului 70 din normele de aplicare a Codului Fiscal, ar fi observat ca rezultatul obținut de expert se subscrie acestei norme și nu celei de la punctul 69.

Contestatoarea a comercializat bunuri second-hand cumpărate de la un neplătitor de TVA în scopul revinderii, situație ce are un regim aparte de impunere în ceea ce privește calculul TVA colectată fără de situația cumpărării de la un plătitor de TVA în scopul revinderii și cu atât mai mult față de situația comercializării acestor bunuri în regim de consignație.

Pornind de la regimurile diferite de calcul al TVA, organul fiscal a stabilit fără echivoc faptul că agentul economic controlat a exercitat acte de comerț cu bunuri second-hand cumpărate de la un neplătitor de TVA dovada contractele de vânzare cumpărare depuse la dosarul cauzei. În aplicarea dispozițiilor punctul 69 alin.5 din HG 44/2004 a fost identificată baza de impozitare ca reprezentând diferența dintre cele două prețuri și anume prețul de vânzare obținut de entitatea ce a achiziționat bunul în scop de revânzare și prețul cu care acesta a cumpărat de la neplătitorul de TVA cu specificația că prețul de vânzare trebuie să includă conform textului și taxa pe valoarea adăugată.

Prin motivele de recurs a expus pe larg criticile aduse hotărârii pronunțată de instanța de fond.

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față.

Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 6.09.2007 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamanta - EXPERT SRL Tac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP T și Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF - DGFP T - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în tot a Deciziei nr.59/4 august 2007 emisă de DGFP T în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr.17/16 mai 2007, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția fiscală, și exonerarea de la plata sumei de 55.706 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere în sumă de 37.689 lei și penalități de întârziere pentru impozitele cu reținere la sursă în sumă de 3.357 lei, precum și exonerarea de la plata sumei de 3.562 lei reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor, majorări de întârziere în sumă de 2.416 lei și penalități de întârziere pentru impozit cu reținere la sursă în sumă de 210 lei.

S-a solicitat totodată anularea în parte a deciziei de impunere nr.17/16 mai 2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția fiscală, cu privire la sumele mai sus menționate și a Raportului de inspecție fiscală nr.1865/16 mai 2007 emise de pârâte, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1062/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă contestația formulată de reclamantă, a fost anulată în totalitate decizia nr.59/4 august 2007 DGFP T și în parte decizia nr.17/16.05.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.1865/16.05.2007 emise de DGFP T - Administrația Finanțelor Publice T pentru Contribuabilii Mjlocii ca neteminică și nelegală.

S-a constatat că reclamanta Auto - Expert T datorează bugetului de stat sumele de 2953,65 lei reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor și 37.412,93 lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată, conform expertizei contabile care face parte integrantă din hotărâre.

A fost exonerată reclamanta cu privire la plata diferențelor de impozit pe venitul microîntreprinderilor și taxa pe valoarea adăugată, constatate prin decizia de impunere nr.17/16.05.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.1865, ambele din 16 mai 2007, de către ANAF - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii

Au fost obligați pârâții la plata sumei de 111,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în urma inspecției fiscale generale a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr.1865/16 mai 2007 prin care organele fiscale au stabilit că - " EXPERT" SRL nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății facturile fiscale ridicate de către aceasta de la DGFP T cu factura fiscală nr.-/19 ianuarie 2004, iar un număr de 21 de facturi fiscale nu au fost găsite în stoc. În vederea aprecierii asupra veniturilor rezultate din cele 21 de facturi lipsă, organul fiscal a luat în considerare valoarea medie a celorlalte 29 de facturi emise, rezultând o valoare totală a facturilor lipsă în sumă de 2.825.511.276 lei.

Valoarea TVA a fost calculată prin aplicarea procedeului mărite obținându-se o valoare a TVA colectată suplimentar de 451.132.052 lei.

Venitul impozabil suplimentar a fost calculat prin scăderea valorii TVA colectate suplimentar, rezultând că în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, din activitatea de comerț cu bunuri second-hand (mașini uzate), agentul economic a colectat TVA numai pentru comisionul practicat, fără a respecta prevederile legale și a determina în mod corect baza de impozitare, ca diferență între prețul de vânzare obținut, inclusiv TVA și prețul de cumpărare al bunului.

În consecință, inspectorii DGFP T au stabilit o diferență de TVA de plătit bugetului consolidat de stat, față de evidența contabilă a societății verificate, în sumă de 55.706 lei, compusă din 10.593 lei reprezentând TVA colectată, urmare activității de comerț cu bunuri secand-hand desfășurată de societate în perioada 1 ian 2004 - 31 decembrie 2006 și suma de 45.130 lei reprezentând TVA colectată, urmare estimărilor făcute de reprezentanții DGFP pentru un carnet de formulare cu regim special care nu au fost găsite în evidența societății.

Referitor la suma de 10.593 lei, expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că deși au fost avute în vedere și invocate în mod corect disp. legale cu privire la modul de stabilire a bazei de calcul a TVA, respectiv art.161 al.4 din Legea nr.57/2003 privind codul fiscal și HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a codului fiscal, astfel că reprezentanții DGFP au calculat în mod greșit diferența de TVA, aplicând încă o dată această taxă la prețul obținut de societate prin vânzarea autovehiculelor, preț format din suma înscrisă în factură la rubrica total de plată, din care coloana 5 reprezintă valoarea iar coloana 6 reprezintă valoarea taxei pe valoarea adăugată.

Această explicație și detaliere a modului de calcul al TVA este evidențiat în anexa 1 raportului de expertiză contabilă (fila 182) din dosar.

În consecință, în baza prevederilor Codului fiscal, contestatoarea trebuia să determine TVA colectată pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006 în sumă de 1.970,66 lei datorată de societate pentru perioada mai sus menționată.

Datorită acestei diferențe de taxe rezultată din calculul diferit al valorii TVA, rezultă că în mod greșit au fost calculate și accesoriile la TVA.

Referitor la modul de calcul a valorii TVA colectate, corespunzătoare formularelor cu regim special care nu au fost găsite în stocul societății, respectiv calculul sumei de 45.113 lei, se reține că potrivit preved. HG 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "când organele de inspecție fiscală sunt îndreptățite potrivit legii să estimeze baza de impunere, se vor menționa în actul de inspecție motivele de fapt și temeiul legal care au determinat folosirea estimării, precum și criteriile de estimare.

Aceste dispoziții au fost avute în vedere de către inspectorii DGFP T, atunci când au folosit metoda estimării asupra bazei de impunere pentru calculul valorii TVA.

Cu toate acestea, în evidențele contabile ale contestatoarei a fost regăsită factura nr.- din 17 mai 2004 cu o valoare de 405.277.311 lei și TVA în sumă de 77.002.689 lei, situație în care valoarea TVA estimată de inspectorii DGFP în Raportul de inspecție fiscală la suma de 451.132.052 ROL, se reduce la valoarea corectă de 374.129.363 ROL.

Potrivit Raportului de inspecție fiscală, impozitul pe microîntreprinderi calculat suplimentar a fost stabilit la o valoare de 35.615.688 ROL, aferente perioadei 1 aprilie 2004 - 31 decembrie 2004.

Luând în considerare însă, în vederea estimării valorii impozitului factura nr.-/17 mai 2004 regăsită în evidențele contabile ale societății, dintre actele cu regim special pe care inspectorii DGFP nu le-au regăsit în stoc, expertul contabil a calculat valoarea impozitului pe microîntreprinderi de 29.536.528,69 ROL mai mică decât cea evidențiată de către organele de control al DGFP

Față de considerentele mai sus menționate, constatându-se prin expertiză tehnică de specialitate că datoriile contestatoarei la bugetul consolidat de stat sunt diferite decât cele stabilite prin raportul de inspecție fiscală din 16 mai 2007, instanța a anulat în totalitate decizia nr.59/4 august 2007 prin care a fost soluționată contestația formulată de petentă împotriva deciziei nr.17 din 16 mai 2007 și în parte această din urmă decizie, precum și raportul de inspecție fiscală nr.1865 din aceeași dată, ca fiind netemeinice și nelegale.

Urmare anulării actelor menționate s-a constatat că petenta - " EXPERT" SRL T datorează bugetului de stat consolidat sumele de 2.953,65 lei reprezentând impozit pe venitul micro întreprinderilor și 37.412,93 lei reprezentând TVA conform expertizei contabile efectuate în cauză care face parte integrantă din prezenta hotărâre, urmând a fi exonerată reclamanta cu privire la plata diferențelor de impozit pe venitul microîntreprinderilor și TVA, constatate prin decizia de impunere nr.17 și Raportul de inspecție fiscală nr.1865, ambele din 16 mai 2007, de către ABNAF - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii

Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.

A susținut recurenta, în esență, că motivarea hotărârii se limitează la susținerile reclamantei și la concluziile expertului, fără a se avea în vedere și apărările făcute de organul fiscal. În acest sens, nu s-a ținut seama de eroarea materială strecurată cu privire la numărul facturii găsite lipsă de către inspecția fiscală, respectiv factura nr.- care în mod greșit a fost trecută cu nr.-, astfel încât expertul, fără a realiza un inventar complet al facturilor, a constatat existența facturii cu nr.- și a procedat la reducerea TVA de la 451.132.052 lei la 374.129.363 lei.

A mai arătat recurenta că societatea reclamantă a comercializat bunuri second-hand cumpărate de la un neplătitor de TVA în scopul revinderii, situație ce are un regim aparte de impunere în ceea ce privește calculul TVA colectată față de situația cumpărării de la un plătitor de TVA în scopul revinderii și, cu atât mai mult, față de situația comercializării acestor bunuri în regim de consignație.

Confuzia ce o face atât intimata reclamantă cât și expertul care a efectuat expertiza contabilă drept probă și pe care instanța a preluat-o fără a analiza și susținerile pârâtei este evidentă și rezultă inclusiv din trimiterile la comisionul practicat, trimitere care dovedește că cele două entități, intimata reclamantă și expertul, inclusiv instanța fondului, subscriu calcularea TVA colectat prevederii punctului 70 și nu punctului 69 din normele de aplicare a Codului fiscal.

Recurenta explică regimul diferit de calcul al TVA colectată pentru cele două situații, după cum urmează:

a) în cazul cumpărării bunului de la un neplătitor de TVA în scop de revindere - cum este situația de față - TVA pentru suma cu care s-a cumpărat bunul nu a fost calculată și astfel nu a intrat în preț, urmând ca agentul economic revânzător să o calculeze după regulile stabilite prin punctul 69 din HG nr.44/2004, să o includă în prețul bunului, să o colecteze cu prilejul revinderii și să o vireze bugetului de stat.

b) în cazul comercializării unui bun în regim de consignație (situația în care intimata reclamantă afirmă că nu se află) calculele următoarele nuanțări:

- pentru situația în care bunul este depus în vederea vânzării de către un neplătitor de TVA, entitatea comercială vânzătoare exercită un act de mandat, nu devine proprietara bunului, dar stabilește baza de impozitare și calculează TVA după regulile punctului 70 alin.2 lit."b" cu incidența alin.3 lit."b" din HG 44/2004, după care include această valoare în preț, o colectează cu prilejul vinderii și o virează bugetului de stat.

- pentru situația în care bunul este depus în vederea vânzării de către un plătitor de TVA, entitatea vânzătoare exercită un act de mandat, nu devine proprietara bunului, dar stabilește baza de impozitare și calculează TVA după regulile punctului 70 alin.2 lit."a" cu incidența alin.3 lit."a" comunicând valoarea în cauză celui ce a depus bunul în consignație, imediat efectuării vânzării, pentru a emite factura fiscală.

Pornind de la regimurile diferite de calcul al TVA, organul fiscal a stabilit că agentul economic controlat a exercitat acte de comerț cu bunuri second - hand cumpărate de la un neplătitor de TVA, iar în aplicarea disp. pct.69 alin.5 din HG nr.44/2004 a fost identificată baza de impozitare ca fiind diferența dintre cele două prețuri și anume prețul de vânzare obținut de entitatea care aaa chiziționat bunul în scop de revânzare și prețul cu care aceasta a cumpărat de la neplătitorul de TVA, cu specificația că prețul de vânzare trebuie să includă și taxa pe valoarea adăugată.

După cum se poate observa, motivează recurenta, atât intimata reclamantă cât și expertul afirmă aplicarea dispozițiilor punctului 69 din HG nr.44/2004 în stabilirea bazei impozitare, dar în realitate prin operațiunea de scădere din prețul de vânzare fără adăugarea TVA, a prețului de cumpărare realizează ceea ce reglementează punctul 70 din normele respective cu privire la vinderea în regim de consignație.

Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut intimata că instanța de fond a motivat în mod corect sentința pronunțată având la bază raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, tinând seama de caracterul special al legislației fiscale aplicabile în sepță.

De asemenea, a arătat intimata că inspectorii DGFP T au calculat în mod greșit și nepermis de lege baza de impozitare pentru TVA colectată, prin adăugarea de TVA la prețul de vânzare a unui bun achiziționat de o persoană fizică, care cuprindea deja TVA.

Modul de calcul al recurentei pârâte nu poate fi reținut ca fiind corect în condițiile în care legea prevede în mod clar că baza de impozitare se determină ca diferența dintre prețul de vânzare, inclusiv TVA și nu plus TVA, și prețul de cumpărare. Prin urmare, la stabilirea bazei de impozitare trebuie avut în vedere prețul de vânzare, care să includă valoarea TVA și nu mai trebuie adăugată încă o dată valoarea de 10% TVA, întrucât legea nu folosește sintagma "plus TVA". Mai mult decât atat, acest mod de calcul greșit nu poate fi reținut, deoarece în acest caz valoarea TVA colectată ar fi cu mult mai mare decât profitul obținut de revânzător.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, reclamanta - SRL Tac ontestat Decizia de impunere nr.17/16.05.2007 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin raportul de inspecție fiscală nr.1865/16.05.2007. organele fiscale au stabilit că - " EXPERT" SRL nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății facturile fiscale ridicate de către aceasta de la DGFP T cu factura fiscală nr.-/19 ianuarie 2004, iar un număr de 21 de facturi fiscale nu au fost găsite în stoc. În vederea aprecierii asupra veniturilor rezultate din cele 21 de facturi lipsă, organul fiscal a luat în considerare valoarea medie a celorlalte 29 de facturi emise, rezultând o valoare totală a facturilor lipsă în sumă de 2.825.511.276 lei. Valoarea TVA a fost calculată prin aplicarea procedeului mărite obținându-se o valoare a TVA colectată suplimentar de 451.132.052 lei.

Venitul impozabil suplimentar a fost calculat prin scăderea din totalul veniturilor estimate aferente celor 21 de facturi lipsă a valorii TVA colectate suplimentar estimate.

De asemenea, din verificările efectuate, organele fiscale au stabilit că în perioada 1.01.2004 - 31.12.2006, din activitatea de comerț cu bunuri second-hand (mașini uzate), agentul economic a colectat TVA numai pentru comisionul practicat, fără a respecta prevederile legale și a determina în mod corect baza de impozitare, ca diferență între prețul de vânzare obținut, inclusiv TVA și prețul de cumpărare al bunului.

În consecință, inspectorii DGFP T au stabilit o diferență de TVA de plătit bugetului consolidat de stat, față de evidența contabilă a societății verificate, în sumă de 55.706 lei, compusă din 10.593 lei reprezentând TVA colectată, urmare activității de comerț cu bunuri second-hand desfășurată de societate în perioada 1 ian 2004 - 31 decembrie 2006 și suma de 45.130 lei reprezentând TVA colectată, urmare estimărilor făcute de reprezentanții DGFP pentru un carnet de formulare cu regim special care nu au fost găsite în evidența societății.

Prin Decizia nr.59/4.08.2007 DGFP Tar espins contestația ca nefondată.

Curtea apreciază că soluția adoptată de organul fiscal este corectă.

Referitor la modul de determinare a sumei de 10.593 lei RON reprezentând TVA colectată stabilită suplimentar pentru perioada 1.01.2004 - 31.12.2004 rezultată din activitatea de comerț cu bunuri second-hand, expertul a stabilit că metoda aplicată de societate este corectă, calculul efectuat de organul fiscal fiind incorect.

O astfel de concluzie nu poate fi însușită de către instanța de recurs având în vedere disp. 161 alin.4 din Codul fiscal și disp. pct.69 alin.5 și 7 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 reținute, de altfel, și de către expertul contabil.

Astfel, potrivit pct.69 alin.5 din HG nr.44/2004 "Baza de impozitare pentru livrarea de către persoanele impozabile revânzătoare a bunurilor second-hand se determină la livrarea bunurilor și esteconstituită din suma reprezentând diferența dintre prețul de vânzare obținut, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, și prețul de cumpărare al bunurilor,însă numai dacă persoana impozabilă revânzătoare a cumpărat bunurile respective de la:

a) persoane care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;

b) alte persoane impozabile revânzătoare, în măsura în care livrarea de bunuri realizată de acestea a fost supusă prezentului regim special.", iar alin.7 stabilește că "Taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă livrării de către persoanele impozabile revânzătoare de bunuri second-hand, se determină prin aplicarea procedeului mărite asupra bazei de impozitare determinate conform alin.(5). Cota de taxă pe valoarea adăugată este cota standard de 19%. -"

Din verificarea calcului făcut de către expert în concordanță cu metoda folosită de către societatea reclamantă, rezultă că, astfel cum a reținut și organul fiscal, nu au fost aplicate dispozițiile suscitate, ci disp. pct.70 din Norme care reglementează modalitatea de calculare a bazei de impozitare pentru bunurile second-hand vândute în sistem de consignație, situație în care TVA se colectează la comisionul practicat.

Nu se poate reține ca fiind corect calculul reclamantei deoarece aceasta, cumpărând bunul de la un neplătitor de TVA, trebuia să calculeze TVA, să o includă în prețul bunului cu ocazia revânzării și să o colecteze în scopul virării ei la bugetul de stat. Ori, reclamanta nu a procedat de maniera arătată, ci a calculat TVA la diferența dintre prețul efectiv de vânzare și prețul de cumpărare, mod de calcul ce nu corespunde dispozițiilor legale.

În ceea ce privește modul de estimare și de calcul a valorii TVA colectate, corespunzătoare formularelor cu regim special care nu au fost găsite în stoc, organul fiscal a constatat lipsa facturilor fiscale cu nr.-, -, -, -, -, -, -1, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -.

Din situația privind formularele cu regim special achiziționate, utilizate în perioada 1.01.2004 - 31.12.2006 și aflate în stoc la data de 31.12.2006, anexa nr.1 la raportul de inspecție, rezultă că nu au fost găsite înregistrate și nici la facturile cu nr.-, -, -, -, -, -, -1, -, -, -, -, -, - - -, factura cu nr.- fiind trecută la "facturi utilizate".

Mai mult, din nota explicativă dată de administratorul societății rezultă că au fost avute în vedere ca fiind lipsă un număr de 22 de facturi, incluzând, pe lângă facturile menționate în raportul de inspecție fiscală, și factura cu nr.-. Ori, este cert că indicarea în raportul de inspecție a facturii nr.-, găsită în contabilitatea societății de către expert și anexată la raportul de expertiză, s-a datorat unei erori materiale, nefiind avută în vedere această factură la calcularea estimativă a TVA, ci factura cu nr.- care lipsește în realitate.

Față de cele reținute, Curtea apreciază că în mod greșit expertul contabil a procedat la diminuarea sumei de 451.132.052 lei reprezentând TVA calculată prin estimare de organul fiscal cu suma de 77.002.689 lei reprezentând TVA aferentă facturii fiscale nr.-.

De asemenea, potrivit aceluiași raționament, recalcularea impozitului pe venitul microîntreprinderilor pentru perioada 1.04.2004-31.12.2004 la suma de 2.953.528 lei vechi este nelegală.

În concluzie, Curtea constată că actele administrativ fiscale contestate sunt legale, criticile invocate de reclamantă prin contestație și susținute de concluziile raportului de expertiză fiind nefondate.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt întemeiate, urmează a admite recursul în baza art.312 alin.1 și 304/1 Cod de procedură civilă și a modifica în tot hotărârea în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1062/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - EXPERT SRL, cu sediul în T,- și intimatul pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în T,-.

Modifică în tot hotărârea în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 12 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

jud.fond

red.dec.jud.

4 ex./11.12.2008

Președinte:Mihaela Davidencu Șerban
Judecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 574/2008. Curtea de Apel Constanta