Anulare act administrativ . Decizia 574/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.574
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I în nume propriu propriu și pentru ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I împotriva sentinței civile nr.897/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ " " ȚĂNDĂREI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ " " ȚĂNDĂREI prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr-, reclamanta Societatea Agricolă," în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERAL Ǎ A FINANȚELOR PUBLICE Iaf ormulat plângere împotriva deciziei nr. 149/24.06.2008, prin care s-a soluționat contestația nr. 52/17.04.2008, formulată împotriva actelor administrativ fiscale (titluri de creanță) - decizia de impunere fiscală suplimentară nr. 245/25.03.2008 și Raportul de inspecție fiscală suplimentară nr. 401.101/25.03.2008.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin cele două titluri de creanță contestate i s-au stabilit drept obligații fiscale suplimentare suma de 23.794 lei, din care 15.939 impozit suplimentar pe dividende i 7.858 lei, accesorii, retroactiv pentru perioada anilor 2003-2007. Apreciază decizia contestată ca nelegală deoarece nu este motivată în niciun fel, evitând a se pronunța împotriva tuturor argumentelor legale formulate în apărare de către aceasta prin contestația formulată. Prin cele două titluri, inspecția fiscală a reținut că în perioada anilor 2003-2007, a acordat proprietarilor de teren membri asociați înscriși în societate, produse care în opinia agentului fiscal, ar constitui dividend și, pe cale de consecință, aceasta ar fi avut obligația să calculeze și să vireze bugetului de stat impozitul pe dividende în suma totală menționată anterior. În aprecierea sa, organul fiscal trebuia să analizeze și să stabilească dacă produsele agricole pe care le obțin membri asociați ai societăților agricole de pe propriile terenuri aduse în exploatare comună a societății, raportat la ceea ce reprezintă entitatea juridică societatea agricolă înființată în baza Legii nr. 36/1991 ca organizare și funcționare constituie dividend. Numai în caz afirmativ s-ar fi pus problema impozitului pe dividende. Noțiunea de dividend este definită expres și limitativ de Legea nr. 31/1990, prin art. 67 alin. 1 ca fiind,cota parte din profit ce se plătește fiecărui asociat." Codul fiscal (Legea nr. 517/2003) definește dividendul în art. 7 alin. 1 pct. 12 ca fiind o distribuire de bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică (părți sociale sau acțiuni ). Din cele două texte de lege rezultă că distribuirea fie și în natură, pentru a fi considerată dividend trebuie să îndeplinească cumulativ două cerințe și anume: distribuirea să se facă în contextul prevederilor art. 67 alin. 1 și 2 din Legea nr. - și distribuirea să se facă conform art. 7 alin. 1 pct. 12 din Codul fiscal în contul deținerii unor titluri de participare ( acțiuni, părți sociale) la persoana juridică respectivă. Ori, în cazul societăților agricole, așa-zisa distribuire de produse s-a făcut și se face pentru terenul agricol adus în exploatare comună în societate, teren care nu face parte din capitalul societății, și nici măcar din patrimoniul social al acestora, deci nu se constituie nici în acțiuni și nici în părți sociale (titluri de valoare). rămânând pur și simplu în proprietatea asociatului. Reclamanta mai arată că în mod greșit pârâta a stabilit în sarcina sa impozitul pe dividende în baza unor norme metodologice și puncte de vedere, deși art. 139 (1) din Constituția României prevede în mod expres faptul că,impozitele și taxele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege". În ceea ce privește clauza cuprinsă în art. 8 din statut referitoare la capitalul social din care rezultă că suprafața de 119,88 ha teren, ar face parte din capitalul societății, precizează că această suprafață de teren este de fapt terenul fondatorilor. Această clauză este speculată de organul fiscal, care a concluzionat că pământul fiind parte a capitalului social, produsele ce se distribuie asociaților constituie dividend.
Prin sentința civilă nr. 897/F/27.10.2008, Tribunalul Ialomițaa respins excepția necompetenței materiale, a admis cererea, a anulat în tot decizia nr. 149/24.06.2008, a anulat parțial decizia nr. 254/25.03.2008 privind stabilirea de obligații suplimentare și raportul de inspe3cție fiscală nr. -/25.03.2008 privind impozitul pe dividende.
În motivare, instanța de fond a arătat că potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 401.100 din 25.03.2008 și a deciziei de impunere nr. 149/24.06.2008, s-au reținut în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de 23.794 lei, din care 15.939 lei impozit suplimentar pe dividende și 7.858 lei, accesorii, retroactiv pentru perioada 2003-2007.
S-a reținut de către pârâta I că reclamanta, în calitate de societate agricolă, avea obligația să vireze impozitul pe dividende aferent contravalorii produselor acordate în natură membrilor asociați.
Soluționând contestația formulată pe cale administrativă, pârâta I, prin decizia nr. 149/24.06.2008, a respins-o, păstrând actele administrative fiscale atacate, considerând că argumentele de fapt și cele juridice reținute de organele fiscale de control sunt corecte și că în cauză, pentru operațiunile efectuate, reclamanta datora impozit pe dividende.
Potrivit art. 67 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, dividendul este cota parte din profit ce se plătește fiecărui asociat, iar art. 7 alin. 1, pct. 12 din Legea nr. 571/2003 ( codul fiscal ) îl definește ca o distribuire de bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică. unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de valoare la acea persoană juridică.
Din coroborarea acestor două texte de lege rezultă că pentru a fi considerată dividend trebuie să fie făcută în contextul art. 67 alin. 1 și 2 și în contul deținerii unor titluri de participare. În cazul societății agricole, distribuirea de produse se face în contul terenului adus în exploatare comună.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 36/1991, societatea agricolă este o formă asociativă de tip privată, având ca obiect exploatarea pământului, uneltelor, animalelor și a altor mijloace aduse de acestea în societate și obținerea de profit care se împarte între membri asociați, în condițiile reglementate în actul constitutiv, potrivit art. 11 lit.,k" din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, rezultă că în cauza de față, produsele în natură acordate membrilor asociați reprezintă profitul obținut de aceștia de pe urma exploatării în asociere a terenurilor lor, operațiunea de acordare a acestor drepturi neputând fi încadrată în noțiunea de livrare de bunuri sau prestări de servicii, așa cum este reglementată de codul fiscal și, prin urmare, această operațiune nu poate fi purtătoare de impozit pe dividende.
Sub acest aspect, perceperea sumei de 23.794 lei, cu titlu de impozit pe dividendele aferentă produselor acordate membrilor asociați și accesoriile calculate la aceasta este nelegală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele pârâte arătând că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond a motivat soluția de respingere aae xcepției de necompetență materială a Tribunalului Ialomița invocată de pârâtă cu privire la capătul de cerere privind anularea formelor de executare efectuate în temeiul deciziei de impunere ce formează obiectul prezentei contestații, în temeiul art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Or, aceste dispoziții legale se referă la competența de a soluționa contestațiile împotriva actelor administrative fiscale, cum este cazul deciziei de impunere și nu la competența de a soluționa contestațiile împotriva actelor de executare.
Cu privire la anularea tuturor actelor de executare silită efectuate până în prezent de către organul fiscal, se impunea ca instanța de fond să admită excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Ialomița de a soluționa acest capăt de cerere, față de prevederile art. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 172 din Codul d e procedură fiscală. Potrivit acestor dispoziții legale, avea competența de a soluționa capătul de cerere menționat Judecătoria Fetești.
Totodată, formele de executare silită au fost efectuate de către Administrația Finanțelor Publice Țăndărei, conform art. 33 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât, avea calitate procesuală pasivă referitor la acest capăt de cerere organul fiscal menționat anterior.
Totodată, consideră nelegală și netemeinică soluția instanței de fond de admitere a capătului de cerere privind impozitul pe dividende deoarece:
Societatea agricolă este o societate de tip privat, cu capital variabil.
Conform art. 8 din Legea nr. 36/1991, prin statut se determină condițiile pentru admiterea asociaților în societate, numărul de părți sociale pe care le poate avea un asociat, modul de evaluare a părților sociale în cazul aportului în natură, inclusiv a folosinței pământului.
În consecință, folosința terenurilor agricole este evaluată, iar pe baza acestei evaluări se stabilesc părțile sociale ce revin fiecărui asociat în contul acestei folosințe.
Potrivit art. 12 din legea nr. 36/1991, statutul societății cuprinde modul de împărțire a profitului sau pierderilor.
În acest sens, conform art. 15 din Statut membrii societății au dreptul să primească partea din profitul realizat de societate corespunzător cu suprafața de teren adusă în societate și nu cu părțile sociale.
Conform art. 8 din Statutul societății, capitalul social al societății este format din 119, 88 ha teren agricol.
Art. 41 din Legea nr. 571/2003 arată care sunt categoriile de venituri supuse impozitului pe venit: d) venituri din investiții, definite conform art. 65.
Conform art. 65 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003, "veniturile din investiții cuprind: a) dividende."
Orice distribuire în bani sau în natură, efectuată de către o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică este supusă impozitului pe dividende. Dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui acționar sau asociat al persoanei juridice este efectuată în scopul personal al acestuia, atunci suma respectivă este tratată ca dividend.
În accepțiunea Codului fiscal, conform art.7 pct. 12 din Legea nr. 571/2003, dividendul reprezintă o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.
Conform art. 33 din Legea nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, dividendul este orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani și/sau în natură, în favoarea acționarilor sau asociaților, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi.
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 254/25.03.2008 și prin Raportul de inspecție fiscală nr. 40 1100/25.03.2008 s-au stabilit în sarcina societății obligații de plată în sumă de 23.794 lei reprezentând:
Impozit pe venit din dividende 15.939 lei
aferente 7.855 lei
Potrivit art. 67 din Codul fiscal, obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
În consecință, în cazul în care dreptul de folosință asupra terenului agricol se evaluează și se înregistrează în capitalul social al societății agricole sub forma de părți sociale, venitul realizat în calitate de asociat constituie venit din dividend și se impozitează în conformitate cu prevederile Capitolului V - Venituri din investiții din Titlul III - Impozit pe venit al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Din probele administrate, Curtea reține că potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 401.100 din 25.03.2008 și a deciziei de impunere nr. 149/24.06.2008, s-au reținut în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de 23.794 lei, din care 15.939 lei impozit suplimentar pe dividende și 7.858 lei, accesorii, retroactiv pentru perioada 2003-2007.
S-a reținut de către pârâta I că reclamanta, în calitate de societate agricolă, avea obligația să vireze impozitul pe dividende aferent contravalorii produselor acordate în natură membrilor asociați.
Soluționând contestația formulată pe cale administrativă, pârâta I, prin decizia nr. 149/24.06.2008, a respins-o, păstrând actele administrative fiscale atacate, considerând că argumentele de fapt și cele juridice reținute de organele fiscale de control sunt corecte și că în cauză, pentru operațiunile efectuate, reclamanta datora impozit pe dividende.
În privința competenței materiale, în mod legal, instanța de fond a stabilit că este competentă să soluționeze cauza, deoarece capătul de cerere privind anularea tuturor actelor de executare silită este un capăt de cerere incidental care, potrivit art. 17 proc. civ. este de competența instanței care soluționează capătul de cerere principal, respectiv tribunalului.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 67 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, dividendul este cota parte din profit ce se plătește fiecărui asociat, iar art. 7 alin. 1, pct. 12 din Legea nr. 571/2003 ( codul fiscal ) îl definește ca o distribuire de bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică. unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de valoare la acea persoană juridică.
Din coroborarea acestor două texte de lege rezultă că pentru a fi considerată dividend trebuie să fie făcută în contextul art. 67 alin. 1 și 2 și în contul deținerii unor titluri de participare. În cazul societății agricole, distribuirea de produse se face în contul terenului adus în exploatare comună.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 36/1991, societatea agricolă este o formă asociativă de tip privată, având ca obiect exploatarea pământului, uneltelor, animalelor și a altor mijloace aduse de acestea în societate și obținerea de profit care se împarte între membri asociați, în condițiile reglementate în actul constitutiv, potrivit art. 11 lit.,k" din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, rezultă că în cauza de față, produsele în natură acordate membrilor asociați reprezintă profitul obținut de aceștia de pe urma exploatării în asociere a terenurilor lor, operațiunea de acordare a acestor drepturi neputând fi încadrată în noțiunea de livrare de bunuri sau prestări de servicii, așa cum este reglementată de codul fiscal și, prin urmare, această operațiune nu poate fi purtătoare de impozit pe dividende.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
De asemenea, in baza art. 274 proc. civ. Curtea va obliga pe recurente la plata sumei de 5000 lei reprezentând onorariu de avocat către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I în nume propriu propriu și pentru ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I împotriva sentinței civile nr. 897/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ " " ȚĂNDĂREI.
Obligă pe recurentele pârâte la plata sumei de 5000 lei reprezentând onorariu de avocat către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2009.
PREȘEDINTE JUDEC Ǎ TOR JUDEC ǍTOR
- - - - - -
Tribunalul Ialomița GREFIER
Secția civilă
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./17.03.2009
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Bîcu
