Anulare act administrativ . Sentința 582/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 582/2009
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - INSPECȚIA SOCIALĂ și INSPECTORUL GENERAL DE STAT AL INSPECȚIEI SOCIALE, având ca obiect anulare act administrativ - OUG nr. 37/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 16 noiembrie 2009, s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantului, depuse la fila 27, prin care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prev. art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că la termenul de judecată din data de 6 octombrie 2009, s-a procedat la suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 9 al. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece alăturat acțiunii introductive s-a invocat excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009, act normativ, incident în speța dedusă judecații, ulterior Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009, declarând acest act normativ ca fiind neconstituțional, reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, pe considerentul mai sus amintit.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea, după deliberare, apreciază că, prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților INSPECTORATUL GENERAL DE STAT AL INSPECȚIEI SOCIALE și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI și PROTECȚIEI SOCIALE solicită anularea deciziei nr. 80 din 23 aprilie 2009 emisă de Inspectoratul General de Stat al Inspecției Sociale, cu consecința reîncadrării reclamantului în funcția publică de inspector social șef în cadrul Inspectoratului Social Regional Nord-Vest și obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor salariale lunare aferente funcției publice, începând cu data de 25 mai 2009 până la reîncadrarea efectivă.
În dezvoltarea motivelor acțiunii reclamantul arată că, în conformitate cu art. 99 alin 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 republicată, persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Actul administrativ la care se face referire în norma legală invocată are natura juridică a deciziei de concediere, așa cum aceasta este reglementată de legislația muncii.
În această situație, condițiile obligatorii de formă prevăzute de art. 74 alin 1 coroborat cu art. 62 alin 2 din Legea nr. 53/2003 trebuie respectate riguros.
Legea impune ca decizia de concediere să cuprinsă motivele care au determinat desființarea postului, termenul în care poate fi contestată, procedura necesară precum și instanța competentă.
Decizia atacată nu cuprinde elementele obligatorii cerute de lege și care au fost enumerate mai sus, fapt care atrage sancțiunea nulității absolute.
În cadrul condițiilor de formă, alin 2 al art. 62 din Codul muncii dispune ca decizia de concediere să fie emisă în scris, să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se poate contesta.
Lipsa acestor elemente de motivare și precizări atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Decizia de concediere reprezintă un act unilateral, manifestarea de voință a angajatorului, care nu trebuie să se adreseze justiției ori altor organe pentru a solicita încetarea raporturilor juridice de muncă cu un anumit salariat.
În schimb, salariatul are tot interesul să conteste în justiție măsura de concediere, dacă o consideră ca fiind luată fără motive legale și de fapt întemeiate.
Simpla mențiune de la art. 4 din decizie, unde se face trimitere la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr 554/2004, nu acoperă cerința legală imperativă în acest sens.
Conform art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute la alin (1).
În temeiul art. 9 din Legea 554/2004 invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art III acest act normative, sesizarea prin încheiere motivată a Curții Constituționale și suspendarea soluționării cauzei pe fond.
Prin art III din OUG nr. 37/2009 s-au încălcat următoarele dispoziții constituționale: art. 41 alin 1 dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă; art. 1 alin 3: România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate; art. 115 alin 1 și 4 Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, este inclusă în categoria legilor organice, conform art. 73 alin 3 lit j din Constituție, situație în care nu poate fi modificată prin ordonanțe simple sau de urgență.
În OUG nr. 37/2009 se arată că:în considerarea opiniilor și recomandărilor Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, este necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice. În considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
Pârâta INSPECȚIA SOCIALĂ prin întâmpinarea depusă la data de 28 iulie 2009 solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată (8-10).
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Curtea reține că actul administrativ atacat în prezenta cauză a fost emis pentru executarea dispozițiilor art. III alin. 1 și alin. 11 din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Că este așa rezultă din mențiunile operate în formula introductivă a actului administrativ individual examinat unde se menționează, între altele, și acest temei legal.
Curtea mai reține că reclamantul a învestit instanța în temeiul și aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel fiind, deși s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale pe calea excepției de neconstituționalitate, Curtea în examinarea dispozițiilor art. 9 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 cu trimitere la art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 a constatat că o atare procedură nu mai este necesară deoarece asupra constituționalității OUG nr. 37/2009, în întregul ei, s-a pronunțat jurisdicția de contencios constituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că egea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
Deși dispozitivul deciziei se referă exclusiv la Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, în cuprinsul considerentelor deciziei Curtea Constituțională face o analiză exhaustivă și a constituționalității Ordonanței de urgență constatând că nu există nici un motiv care să o împiedice să-și extindă controlul cu privire la constituționalitatea acesteia.
Așa fiind, instanța de contencios constituțional a constatat că prin reglementările sale ordonanța de urgență a Guvernului afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, reținându-se în plus că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Instanța de contencios constituțional a mai reținut că ținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesară.
De asemenea, Curtea Constituțională observat că,prin dispozițiile sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Din cele ce preced, rezultă că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat deopotrivă și asupra neconstituționalității OUG nr. 37/2009 chiar dacă din dispozitiv nu rezultă în mod explicit. Curtea are în vedere că jurisdicția constituțională este, în regulă generală, o instanță de precedent și ca orice astfel de instanță și considerentele unei hotărâri judecătorești ale unei asemenea jurisdicții au aceeași valoare ca și soluția dată chestiunii analizate.
Din această perspectivă, Curtea nu a mai considerat necesar să sesizeze instanța constituțională ci s-a mărginit să rețină că din cuprinsul deciziei pronunțate de aceasta din urmă reiese că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională în întregime.
În acest sens, Curtea urmează a analiza cauza de față prin prisma dispozițiilor art. 9 alin. 3 și 4 din Legea nr. 554/2004.
Din această perspectivă, Curtea reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal.
Astfel, în temeiul art. 109 rap. la art. 106 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 9 alin. 5 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea reclamantului și ca o consecință se va dispune anularea deciziei nr. 80 din 23 aprilie 2009, emisă de pârât INSPECTORATUL GENERAL DE STAT AL INSPECȚIEI SOCIALE.
În temeiul acelorași dispoziții legale, în special al art. 106 din Legea nr. 188/1999, art. 18 alin. 3 și art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta dacă nu ar fi fost emis actul anulat, începând cu data de 25.05.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în B-M,- în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL DE STAT AL INSPECȚIEI SOCIALE B cu sediul în B sector 2- și în consecință:
Anulează Decizia nr. 80/23.04.2009 emisă de pârât.
Dispune reîncadrarea reclamantului în funcția publică de inspector scolar șef în cadrul INSPECTORATULUI GENERAL DE STAT AL INSPECȚIEI SOCIALE.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale lunare funcției publice, începând cu data de 25.05.2009 și până la reîncadrarea efectivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./10.12.2009
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
