Anulare act administrativ . Decizia 606/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 606/
Ședința publică din 09.11. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare introdus de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 318/ca/14.04.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr- având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la al doilea termen de judecată și că s-a acordat termen pentru ca părțile să își exprime opinia în legătură cu împrejurarea de a ști dacă o persoană care nu a fost parte în judecata în primă instanță poate sau nu să declare recurs.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Iac hemat în judecată pe pârâta SC SRL și a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului Local nr. 470/09.11.2004, constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 146/22.12.2004 încheiat în temeiul hotărârii mai sus menționate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului I din noiembrie 2002 fost aprobat concesionarea directă a unei suprafețe de teren de 93,80. din- către SC SRL, iar ca urmare a acestei hotărâri de consiliu a fost încheiat la data de 22.12.2004 un contract de concesiune între Consiliul Local al municipiului I în calitate de concedent și SC SRL în calitate de concesionar având ca obiect terenul menționat în hotărârea de consiliu local.
Reclamantul a considerat că Hotărârea Consiliului Local nr. 470/09.11.2004, cât și contractul nr. 146/2004 sunt nule absolut, întrucât au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
La data adoptării Hotărârii Consiliului Local nr. 470/09.11.2004 și a încheierii contractului de concesiune exista o notificare cu nr. 471/123.10.2001, notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 a numitei cu privire la o suprafață de 212. de teren din-, notificare soluționată favorabil prin reconstituirea dreptului de proprietate așa cum rezultă din Dispoziția nr. 2146/07.07.2006.
Cele două suprafețe de teren, cea concesionată și cea pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate a numitei, se suprapun, chiar dacă numerotarea este diferită ca urmare a unor lucrări de sistematizare a străzilor.
Un alt motiv de nulitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 470/09.11.2004 îl constituie faptul că s-a aprobat concesionarea directă a terenului respectiv, or, conform Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (lege în vigoare la data adoptării Hotărârii Consiliului Local nr. 470/09.11.2004 și a încheierii contractului de concesiune), art. 26 "procedura de negociere directă este aplicabilă în cazul în care licitația publică nu a condus la desemnarea unui câștigător", or din evidențele Primăriei nu rezultă că ar fi fost organizată o asemenea licitație.
Mai mult, situația respectivă nu se încadrează nici în dispozițiile art. 62 al Ordinului nr. 1943/2001 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 în vigoare la acea dată.
La termenul de judecată din 02.03.2007, a formulat cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat admiterea cererii motivat de faptul că i-a fost retrocedată o suprafață de teren, iar Primăria Iae liberat anterior cererii sale de retrocedare, acte unor persoane care nu au nici o legătură cu proprietatea de la adrese din I,-.
Actele emise au adrese diferite, dar ocupă amplasamentul terenului din-, depășind limita de proprietate și astfel ocupând suprafața de 212,20. care îi aparține după cum rezultă din actele depuse.
Proprietatea din- are gardul de delimitare a vecinătății la limita de proprietate cu terenul proprietății din-, schița din 1959 de când s-a constituit proprietatea acestora, schița din 1984 când au fost demolate acele proprietăți, schița care însoțește referatul HCL I, dovedesc că proprietatea din- era un dreptunghi între străzile - și (actuala ), iar în schițele actelor emise de Primărie acestei societăți, apare un pătrat la strada -, pătrat care încalcă limitele proprietății și care atribuie un teren ce nu aparține adresei - nr. 192, ci doar crește valoarea amplasamentului.
La termenul de judecată din 03.02.2009 instanța a dispus admiterea în principiu a cererii de intervenție.
La acest termen de judecată, intervenienta a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 470/2004 și despăgubiri de la cei care au elaborat această hotărâre.
Prin sentința civilă nr. 318/ca/14.04.2009, Tribunalul Iașia respins cererea privind suspendarea cauzei conform art. 244 pct. 1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, a respins cererea privind lipsa timbrajului în cererea reconvențională, precum și excepția inadmisibilității cererii de intervenție.
De asemenea, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului I în contradictoriu cu pârâta SC " SRL, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâta SC SRL
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 470 din 09.11. 2004, Consiliul Local al Municipiului Iaa probat: 1) completarea Hotărârii Consiliului Local nr. 140 din 31.03.2003 cuprinzând inventarul domeniului public al municipiului I cu terenul în suprafață de 93,80 mp situat în-; 2) trecerea din domeniul public local în domeniul privat al Consiliului Local al Municipiului I al terenului în suprafață de 93,80 mp situat în I, - nr. 192; 3) concesionarea directă a terenului în suprafață de 93,80 mp, proprietatea Consiliului Local al Municipiului I -teren situat în I,- și concesionarea directă a terenului respectiv către SC SRL în vederea construirii unui imobil pentru birouri pe teren proprietate și teren concesionat; 4) însușirea raportului de expertiză tehnică de evaluare a terenului astfel încât valoarea terenului este de 74,56 euro/, respectiv 6994 euro pentru suprafața totală de 93,80.; 5) redevența valorică a concesiunii va fi de 466,30 euro/an plătibil în lei la cursul comunicat de Banca Națională a României din ziua plății; 6) durata concesiunii va fi de 25 de ani; 7) încetarea contractului de concesiunea poate avea loc în cazul în care interesul local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului, conform art. 35 lit. b din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, 8) în termen de 30 de zile calendaristice de la întocmirea contractului de concesiune, concesiunea se va înregistra de către concesionar în registrul de publicitate imobiliară, conform art. 39 din Legea nr. 219/1998; și 9) împuternicirea dată Primarului municipiului I să semneze contractul de concesiune.
Contractul de concesiune nr. 146 fost încheiat la data de 22.12.2004 între Consiliul Local al municipiului I - reclamantul din cauza de față în calitate de concedent și SC SRL - pârâta din cauza de față, în calitate de concesionar. Acest contract s-a încheiat în baza dispozițiilor prevăzute de art. 12 alin. b din Legea nr. 50/1991 și a dispozițiilor Hotărârii Consiliului Local nr. 470/09.11.2004.
Potrivit art. 1 din acest contract, obiectul contractului este cedarea și preluarea în concesiune a terenului în suprafață de 93,80. situat în I,-. Durata concesiunii s-a stabilit la art. 2 din contract ca fiind de 25 de ani, începând cu data predării/primirii terenului. Prețul concesiunii este o redevență valorică de 466,30 euro/an plătibilă în lei la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua plății.
Prin Dispoziția nr. 2146 din 07.07.2006 a Primarului municipiului I s-a stabilit restituirea către intervenienta, în natură, a imobilului compus din teren neconstruit în suprafață de 212. situat în I,-.
La momentul emiterii Hotărârii nr. 470/09.11.2004 aceasta îndeplinea condițiile de legalitate.
La 22 ianuarie 2007, prin Hotărârea nr. 37, Consiliul Local al Municipiului Iaa probat revocarea Hotărârii Consiliului Local nr. 470/09.11.2004.
Prin cererea formulată SC SRL a arătat că ulterior, după înregistrarea prezentei cauze, respectiv dosarul nr-, reclamanta a revocat Hotărârea Consiliului Local nr. 470/09.11.2004, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 37/2007.
Cu privire la primul motivul de nulitate, invocat de către reclamant, că cele 2 suprafețe de teren, cea concesionată și cea pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al intervenientei, se suprapun, instanța a apreciat că acestea nu se suprapun. Suprafața de teren de 93,80. pentru care s-a încheiat contractul de concesiune nr. 146 se află la adresa din-, și cea reținută prin dispoziția emisă de primar, prin care se restituie în natură intervenientei imobilul în suprafață de 212 mp, se află la adresa din-.
S-a mai avut în vedere și faptul că, contractul de concesiune nr. 146/22.12.2004 a fost încheiat în baza hotărârii a cărei anulare se solicită, în temeiul Legii nr. 219/1998 și al Normelor metodologice de aplicare a acesteia în vederea concesionării suprafeței de teren în discuție.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs Primarul Municipiului
În motivarea recursului s-a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată învestește instanța cu judecarea pricinii la care se referă, determinând cadrul procesual în care se va desfășura judecata, atât din punctul de vedere al obiectului cererii, cât și din punctul de vedere al persoanelor fizice sau juridice care sunt părți în cauză. Părților între care s-a stabilit inițial raportul juridic procesual li se pot adăuga și alte persoane, din inițiativa lor sau a părților inițiale, dar numai în condițiile prevăzute de art. 49-66 din Codul d e procedură civilă privind intervenția voluntară, chemarea în judecată a altor persoane, chemarea în garanție și arătarea titularului dreptului.
Dreptul de a ataca pe calea recursului o hotărâre judecătorească de fond aparține numai părților litigante și succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei, sau celor ce le reprezintă.
, care nu au fost părți în proces, nu au dreptul de a declara recurs.
În speță, Primarul Municipiului I nu a fost parte în judecata în primă instanță, aceasta desfășurându-se între reclamantul Consiliului Local al Municipiului I, pârâta SC SRL și intervenienta.
Alta ar fi fost, desigur, situația în cazul în care din cuprinsul cererii de recurs ar fi rezultat că Primarul Municipiului Iaa cționat în calitate de reprezentant al pârâtului reclamantului Consiliului Local al Municipiului I, nu în nume propriu, și ar fi fost depusă la dosar dovadă în acest sens.
Cum o astfel de mențiune și dovadă nu există, este evident că, chiar dacă este interesat în prezenta cauză, Primarul Municipiului I, fiind terț în proces, nu are dreptul de a face recurs în nume propriu.
Instanța nu poate primi susținerea Consiliului Local I potrivit căreia "dintr-o regretabilă eroare materială apare Primarul Municipiului I ca persoana care formulează cererea de recurs."
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Având în vedere, deci, că primarul și consiliul local sunt autorități ale administrației publice locale, cu atribuții și competențe diferite, care nu pot fi confundate, fiind subiecte distincte de drept administrativ, Curtea consideră că, pentru a nu a duce atingere principiului disponibilității, are îndatorirea de a analiza recursul declarat de Primarul Municipiului I, ceea ce a și făcut prin prezenta decizie.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 318/ca/14.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 318/ca/14.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o va menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
Președinte judecător judecător
--- - - - - G -
Grefier
și tehnoredactat:; 2 ex.
Judecător la prima instanță:
Prima instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea
