Anulare act administrativ . Decizia 654/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 654/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de, în nume personal și în calitate de unic asociat al Asociației Familiale și ulterior al PF, împotriva sentinței civile nr. 145/CA din 29.05.2008 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenta, lipsă fiind intimatul Consiliul Local al comunei -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, consideră, față de chestiunea prealabilă care s-a invocat din oficiu la termenul anterior, respectiv nepronunțarea de către Tribunalul Vaslui în contradictoriu și cu persoanele juridice din prezenta cauză, că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța în contradictoriu și cu aceste persoane juridice.
Dacă se respinge acest aspect, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate și, pe fond, admiterea acțiunii.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 145/CA din 29.05.2009, Tribunalul Vasluia respins contestația formulată de petenta împotriva Hotărârii nr. 30/25.09.2008 și a procesului-verbal din data de 24.11.2008, ambele ale Consiliului local al comunei -.
A reținut instanța de fond că reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului Consiliul local al comunei -, solicitând anularea parțială a Hotărârii nr. 30/25.09.2008 și anularea în totalitate a prevederilor procesului-verbal încheiat la data de 24.11.2008, ambele emise de pârât. A motivat petenta ca pârâtul a emis Hotărârea nr. 30 prin care se instituie o taxă locală de 20 de lei pe zi pentru persoanele care practică pescuitul recreativ în bazinele piscicole aparținând domeniului public al comunei dar nu s-a ținut seama de contractele de concesiune care au fost încheiate în condiții de legalitate și care sunt și în prezent în vigoare. iar prin procesul verbal atacat, care are valoarea unei decizii, s-a interzis in mod nelegal petentei sa pescuiască in iazul pentru care are contract de concesiune.
Acțiunea de fata nu este fondată.
Referitor la legalitatea hotărârii 30/25 09 2008:
La data de 25 09 2008, Consiliul Local al comunei - a adoptat hotărârea suscitata privind instituirea unei taxe locale pentru practicarea pescuitului recreativ sportiv in bazinele piscicole aparținând domeniului public al comunei, aflate in administrarea Consiliului local si stabilirea condițiilor de exercitare a acestui drept.
piscicole pentru care s-a stabilit aceasta taxa sunt cele menționate în HG 1361/2001 privind atestarea domeniului public al județului V, precum si al municipiilor, orașelor și comunelor din județul V, anexa 19, pct.134- 136.
Petenta a solicitat anularea parțiala a acestei hotărâri deoarece pentru iazul, trecut în hotărâre, are contract de concesionare și, pe cale de consecință, și dreptul exclusiv de a-l exploata.
Din actele depuse la dosar rezulta faptul ca asupra valabilității acestui contract au existat litigii atât de natura civila cât și penală, dar aspectele care primează în examinarea legalității hotărârii 30/2008 sunt următoarele:
- faptul că iazul aparține domeniului public si este in administrarea Consiliului
Local ( Anexa 19, pct.134- 136 din HG 1361/2001 -fila 16 dosar )
- contractul de concesionare invocat de petenta nu este recunoscut de intimat si a primit
aviz nefavorabil de principiu pentru concesionare( fila 21 dosar - hotărârea 25/2006 a
CL).
Față de aceste două aspecte, Tribunalul urmează să constate că hotărârea 30/25 09 2008 Consiliului Local este legala si temeinica.
Referitor la legalitatea procesului verbal al Consiliului Local din 25 11 2008:
Din probele cauzei rezulta ca petenta, cu acordul tacit al Consiliului local a desfășurat activitate de piscicultură în iazul și la solicitarea acesteia, i s-a permis ca până la 31.12. 2008 să recolteze peștele din iaz.
În ziua de 24 11 2008 s-a constatat că au fost distruse vanele de la iaz și toată apa s-a scurs din această acumulare. Pentru remedierea situației s-a hotărât refacerea vanelor și s-a interzis petentei accesul la iaz.
Sub aspect formal, această hotărâre este legala. Dispozițiile art.39 al.4 din lg.215/2001permite ca în caz de maximă urgență să se poată convoca de îndată consiliul. Pe fondul hotărârii luate, soluția consiliului nu are aspecte de nelegalitate. Măsura dispusă, in contextul situației create, a vizat conservarea unui bun aflat în administrarea consiliului și înlăturarea consecințelor produse.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta, în nume personal și în calitate de unic asociat al, respectiv, în motivarea căreia arată că la 12,02,2002, în calitate de asociat unic al, a încheiat contractul de arendă nr. 4/2002 cu Societatea Agricolă pe Acțiuni "", pentru suprafața de 22 ha teren, din care 20,67 ha reprezentând de apă, pe o perioadă de 30 ani, prețul arendării fiind de 1 % din producția de realizată.
Contractul a fost înregistrat la Registratura Consiliului Local - sub nr. 110/13.02.2002, iar în baza lui, împreună cu membrii familiei sale, a efectuat lucrări de curățare a terenului, reparații ale lucrărilor hidrotehnice, și populare a cu, conform facturii nr. -/2003, asigurând paza obiectivului în intervalul 2003 - 2008.
Datorită actului administrativ în cauză însă, se află în imposibilitate de recuperare a întregii investiții, prin ridicarea întregii cantități de până la 31.12.2008, cu atât mai mult cu cât, la 24.11.2008, fără vreo motivare și contrar ordinii de zi a ședinței Consiliului Local, în exces de putere, pârâtul a încheiat procesul verbal cu valoare de decizie, prin care i se interzice accesul la iazul în litigiu.
Arată recurenta că prin nr. 30/25.09.2008 ar fi fost necesar a se specifica împrejurarea că taxa locală de pescuit recreativ să nu fie aplicată bazinelor piscicole din domeniul public pentru care se află în derulare contracte de arendare, situație în care și actul prin care familiei sale i se interzicea accesul la acest obiectiv trebuie anulat în totalitate.
Așa fiind, prima instanță deși reține avizul nefavorabil al intimatei dat SC SRL
privind contractul de concesiune, conform nr. 25/2006, cu toate acestea menționează "acordul tacit" al intimatei pentru activitatea de piscicultură desfășurată de recurentă, în condițiile în care avizul nefavorabil acordat SC SRL, se explica prin faptul că iazul era deja concesionat la data respectivă.
Referitor la respingerea de prima instanță a capătului de cerere privind anularea procesului verbal din 24.11.2008, deși se reține lipsa cazului de "maximă urgență", nu este însă justificată legătura de cauzalitate dintre interdicția făcută familiei sale de a se apropia de iaz, și măsurile de conservare a bunului, astfel că solicită admiterea recursului, cu modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata, prin întâmpinare, consideră recursul ca fiind nefondat, la data adoptării nr. 30/2008 neexistând vreo altă hotărâre privind concesionarea/închirierea proprietate publică a comunei, în realitate recurenta profitând de faptul că soțul său a ocupat funcția de primar în intervalul 2004 - 2008, stăpânit și exploatat acest bun, deși nu deținea autorizație de mediu iar cheltuielile aferente se suportau de Consiliul local.
Începând cu anul 2008 recurenta a dobândit de consilier local alo comunei al comunei -, familia ocupând în continuare iazul în litigiu, pentru ca în ziua de 24.11.2008 paznicul bunului să anunțe scurgerea apei din iazul, urmare distrugerii vaneților, peștele fiind însușit de recurentă.
Acest fapt a condus de altfel la adoptarea nr. 30/2008 de instituire a taxei de pescuit sportiv, respectiv a procesului verbal din 25.11.2008, deși și ulterior recurenta nu a fost împiedicată să își ia peștele, nici o persoană nefiind interesată de practicarea pescuitului sportiv, așa încât susținerea acesteia, potrivit căreia nu ar fi fost în măsură să-și recupereze investiția este nefondată.
Considerând că în cauză corect instanța de fond a reținut netemeinicia acțiunii promovate în cauză, solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul formulat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, este de necontestat în cauză dreptul de proprietate publică deținut de intimată asupra, atestat de anexa 19 la HG nr. 1361/2001 privind atestarea domeniului public al județului V, drept ce-i conferea puterea de dispoziție privind folosința lui, în condițiile legii.
Or, reclamanta-recurentă se prevalează în acțiunea de față de un drept de arendă, acordat de un pretins titular al unui drept de concesiune asupra, (SC SRL) drept care însă nu a fost probat, în mod opozabil pârâtei-intimate, în prezenta cauză.
Mai mult, chiar dacă un astfel de contract de concesiune ar fi fost legal în ființă la data încheierii contractului de arendă nr. 4/12.02.2002, reclamanta nu a fost în măsură a demonstra legalitatea exploatării piscicole a bunului, sub aspectul obținerii autorizațiilor prealabile de mediu, respectiv a executării lucrărilor obligatorii obținerii acestei autorizații.
Așa fiind, în condițiile în care reclamanta nu a probat "dreptul său" asupra, care să fi putut fi vătămat de conduita autorității locale, constând în exercitarea dreptului său de administrare a bunului, (instituirea unei taxe de pescuit, interzicerea accesului terților, urmare distrugerii vanelor de evacuare de persoane necunoscute în data de 24.11.2008, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, corect prima instanță a procedat la menținerea actelor administrative atacate, respingându-i acțiunea.
Cât privește situația de fapt, potrivit căreia bunul ar fi fost stăpânit efectiv de familia reclamantei, pe durata mandatului de primar al soțului, ceea ce ar îndreptăți-o la recoltarea peștelui cu care a populat bazinul piscicol, Curtea constată că aceste aspecte exced jurisdicției contenciosului administrativ, - ce are ca obiect doar cenzura unor acte administrative emise de Consiliul Local - -, verificarea lor revenind instanței de drept comun, în măsura în care recurenta nu și-a valorificat deja cantitatea de aflat în iaz, la momentul golirii acestuia.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 145/CA/2009 a Tribunalului Vaslui, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de recurs promovate în cauză de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de. În nume propriu și pentru, împotriva sentinței nr. 145/CA/9.05.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - G - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.11.2009
Tribunalul Vaslui - jud.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
