Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 655/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 655/
Ședința publică din 23.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Consiliul Local P împotriva sentinței civile nr. 437/ca/09.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimata - SRL, lipsă fiind recurentul Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru intimată, solicită respingerea recursului, în considerarea practicii constante a Curții de APEL IAȘI în materie.
Precizează că nu cere cheltuieli de judecată.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamanta - SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local P, să se dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 81/31.05.2007, adoptată de către pârât, în ceea ce privește dispozițiile art. 17 prin care s-a instituit taxa pentru sport, cultură, artă și știință.
Reclamanta a susținut că această taxă încalcă dispozițiile art. 139 din Constituție, neavând o bază legală, că nu este beneficiar direct al serviciilor de sport, artă, cultură și știință și că se aplică diferențiat în raport de cifra de afaceri a contribuabilului, indiferent de domeniul de activitate și de nivelul la care s-ar fi prestat serviciile respective.
Prin cererea din data de 31.03.2009, reclamanta a completat obiectul acțiunii solicitând obligarea pârâtului la restituirea taxei achitate pentru anul fiscal 2008.
Prin sentința civilă nr. 437/ca/09.06.2009, Tribunalul a respins, ca fiind nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei interesului, a neefectuării procedurii prealabile, a lipsei obiectului cererii și a tardivității invocate de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, a admis cererea formulată de către reclamanta - SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat, în I,-, bloc 575,. A,. 3,. 14, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, cu sediul în P, strada - C M și, nr. 16, județul I, a anulat parțial Hotărârea Consiliului Local al Municipiului P cu numărul 81 din 31.05.2007 în ceea ce privește instituirea taxei pentru sport, cultură, artă și știință la art. 17 și l-a obligat pe pârât să restituie reclamantei suma de 1200 lei reprezentând taxa de cultură și sport, achitată conform chitanței seria 443 din 12.05.2008 și nr. 10738 /22.04.2008 și să îi plătească reclamantei cheltuieli judiciare în cuantum de 308,6 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, că prin înscrisurile depuse la filele 35 - 38 din dosar, reclamanta a demonstrat că a comunicat pârâtului, prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 23.10.2008, cererea sa prin care solicita revocarea în întregime a dispozițiilor art. 17 din hotărârea nr. 81/31.05.2007, iar cu privire la excepția tardivității a constatat că Hotărârea nr. 81/31.05.2007 are caracterele și efectele juridice ale unui act administrativ normativ, astfel încât plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, conform art. 7 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepțiile lipsei interesului și a calității procesuale active, Tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr. 554/2004, reclamant poate fi orice persoană fizică sau juridică dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act administrativ, iar stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.
Cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii, prima instanță a observat că prin acest act administrativ s-a instituit obligația achitării taxei pentru sport, cultură, artă și știință doar pentru anul fiscal 2008, iar expirarea acestui termen nu are semnificația absenței obiectului acțiunii întrucât legalitatea măsurii luate se analizează în raport de prevederile legale aplicabile la momentul adoptării actului, iar efectul acestuia subzistă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta este o persoană juridică ce desfășoară pe teritoriul Municipiului P activități economice profitabile, că prin art. 17 din Hotărârea nr. 81/31.05.2007 pârâtul Consiliul Local Paa probat instituirea unei taxe pentru sport, cultură, artă și știință în sarcina a 4 categorii de contribuabili, persoane juridice, dintre care face parte și reclamanta, că taxa pentru sport, cultură, artă și știință stabilită de pârât la art. 17 al Hotărârii nr. 81/2007 face parte din categoria taxelor speciale, iar instituirea acesteia se poate realiza strict cu respectarea art. 282 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003, în sensul că poate fi încasată doar în scopul asigurării funcționării unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice și exclusiv de la persoanele care au beneficiat de serviciul oferit de instituția publică sau care sunt obligate legal să efectueze prestații în sfera serviciului public respectiv.
A reținut instanța că, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite.
S-a avut în vedere că din expunerea de motive, din raportul de specialitate la proiectul de hotărâre, cât și din conținutul hotărârii atacate nu reiese sub nici o formă identitatea serviciilor publice pentru a căror funcționare este oportună încasarea taxei pentru sport, cultură, artă și știință și că modul de desemnare a contribuabililor prin art. 17 din Hotărârea nr. 81/2007 nu ține cont de respectarea criteriului imperativ al prestării către aceștia a serviciilor realizate în domeniul sportului, culturii, artei și științei, fiind doar particularizate categoriile de contribuabili după criterii străine de domeniile respective, criterii ce au legătură cu veniturile contribuabililor, cu activitățile efectuate de către aceștia ori cu simplul fapt al deținerii unor bunuri impozabile sau al deschiderii unor puncte de lucru sau filiale pe raza Municipiului
Tribunalul a tras concluzia că pârâtul a stabilit o taxă cu caracter general, datorată nediferențiat, fără a avea o bază legală în acest sens, iar pârâtul nu a dovedit că reclamanta a beneficiat în mod direct de un serviciu realizat de către o instituție publică din Municipiul P în materia sportului, culturii, artei sau științei, sau că reclamanta ar fi prestat chiar ea activități în sfera acestor servicii.
Referitor la pretenția reclamantei de restituire a taxei achitate, instanța a reținut că prin chitanțele nr. 443 /12.05.2008 și nr. 10738 /22.04.2008 reclamanta a dovedit că a plătit în cursul anului 2008 suma totală de 1200 lei, reprezentând taxă cultură și sport, iar achitarea de către societatea reclamantă a unei sume de bani în temeiul unui act administrativ nelegal i-a produs acesteia o evidentă vătămare pecuniară ce nu poate fi reparată decât prin obligarea pârâtului la restituirea taxei încasate.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs pârâtul Consiliul Local
În motivarea recursului s-a susținut că taxa pentru sport, cultură, artă și știință are ca izvor Hotărârea Consiliului Local P nr. 57/27.06.2002, act administrativ cu caracter normativ, fiind asimilat legii și producând efecte erga omnes pe teritoriul Municipiului P deoarece consiliul local este un organ al administrației publice locale ce funcționează ca autoritate deliberativă.
S-a mai susținut că posibilitatea de a stabili impozite și taxe locale în funcție de necesitățile specifice unității administrativ teritoriale se acordă consiliilor locale sau județene de Constituția României.
S-a mai invocat faptul că dispozițiile Legii nr. 273/2006 și ale Codului fiscal nu sunt aplicabile în cauză deoarece taxa pentru sport, cultură, artă și știință a fost instituită încă din anul 2002, prin hotărâre a Consiliului Local P având, în aceste condiții, caracter preexistent Codului fiscal, ce nu retroactivează.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003, pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale însă acestea se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Având în vedere că din aceste texte de lege reiese clar că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective, Curtea consideră că în prezenta cauză judicios a reținut prima instanță că dispozițiile art. 17 din Hotărârea nr. 81/31.05.2007, emisă de pârât, sunt contrare legii și că reclamanta nu poate fi obligată la plata taxei de sport, cultură, artă și știință deoarece nu beneficiază de serviciile pentru care s-a instituit taxa.
În speță nu poate fi primită opinia, sugerată de recurenți, potrivit căreia se încalcă principiul autonomiei locale, prevăzut de art. 120 alin. 1 din Constituția României, care îi permite Consiliului Local P să adopte acte cu caracter normativ ce produc efecte pe teritoriul Municipiului
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 215/2001, republicată, stabilesc în mod explicit și imperativ că autonomia locală se realizează în numele și interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, darîn condițiile legii.
În lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 și ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice.
Principiul autonomiei locale, prevăzut și de art. 120 alin. 1 din Constituția României, nu se referă la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Așa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude, ci impune obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, în interesul comunităților locale, interese care, în acest domeniu, al impozitelor și taxelor locale, nu pot fi în contradicție cu interesele naționale. De altfel, în art. 139 alin. 2 din Constituție se prevede în mod clar că impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene,în limitele și în condițiile legii.
Prin urmare, actele autorităților publice locale nu pot nesocoti cadrul normativ stabilit la nivel național, acțiunile Consiliului Local P trebuind să se circumscrie, în ceea ce privește taxele și impozitele locale, condiției stabilite de art. 282 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 și art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 potrivit căreia taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
În consecință, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local P împotriva sentinței civile nr. 437/ca/09.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Judecător de primă instanță: -
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
