Anulare act administrativ . Decizia 661/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 661
Ședința publică din data de 9 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Ion
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 2572/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât, personal și intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, reprezentat de consilier juridic, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât, în susținerea recursului, solicită încuviințarea probei cu interogatoriu și proba testimonială constând în audierea numitului pentru a dovedi situația de fapt.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea probatoriului solicitat de recurentul-pârât; potrivit art.305 proc.civ. în recurs se administrează numai proba cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, respinge ca inadmisibile probele cu interogatoriu și martori în recurs în conformitate cu art.305 proc.civ.
Recurentul-pârât și intimatul-reclamant, prin consilier juridic, declară că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât arată că recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 8.proc.civ. solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și să se constate că nu a avut calitatea de colaborator al securității, arătând că dovezile invocate împotriva sa sunt vădit neadevărate, urmare a unor confuzii, a unor erori grave, motiv pentru care solicită să fie înlăturate.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2572/08.10.2008 a Tribunalului București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul, constatându-se calitatea acestuia din urmă de colaborator al Securității.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut întrunirea cerințelor impuse de prevederile art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, pârâtul furnizând organelor de securitate, după semnarea unui angajament în acest sens, informații despre o anumită persoană care "are sentimente ostile față de ", solicitând organelor de securitate să efectueze verificări cu privire la actele încheiate de această persoană și sora sa la notariat, indicând date privind locul de identificare a părților și numerele de telefon la care pot fi contactate, aceste informații fiind furnizate sub forma unui "denunț". De asemenea, pârâtului i s-a trasat sarcina de a furniza informații despre viața privată a numitului, referitor la preocupările acestuia, relațiile apropiate ale acestuia atât la locul de muncă cât și în afara lui.
Prin aceste furnizări de informații pârâtul a vizat încălcarea dreptului la viață privată și la opinie ale persoanelor care au făcut obiectul informărilor sale, arată tribunalul în argumentarea soluției sale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii CNSAS.
În motivarea recursului său, arată că, prin confuzii repetate legate de asemănarea parțială a numelui său cu numele altei persoane, anume G, tot avocat, recurentul fiind, s-a ajuns să se susțină că a fost colaborator al securității. La aceasta se adaugă indicarea greșită a domiciliului său în "referate și rapoarte", în condițiile în care vânduse imobilului respectiv cu doi ani în urmă.
Învederează instanței că la dosarul cauzei există un denunț pe care îl recunoaște în totalitate, pe care îl adresase însă miliției, care însă, fiind vorba despre un cetățean american, a ajuns la Securitate. Mai mult, arată recurentul, obiectul denunțului era încercarea persoanei respective de a-l mitui, ca avocat, iar acest denunț nu a avut nici un fel de urmări, securitatea neavând nici o putere asupra cetățenilor americani.
În ședința publică de astăzi, intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței ca temeinică și legală.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor invocate de recurent, Curtea reține următoarele:
1. Prima precizare care se impune, în raport de principalul motiv de recurs invocat de pârât, este aceea că, deși nota de constatare S/DI//491/13.05.2008, întocmită de Direcția de Investigații a CNSAS ( 14 și urm. dosar fond) face referire la mai multe aspecte descoperite de CNSAS urmare a investigării, acțiunea promovată în instanță se fundamentează exclusiv pe informarea privită de pârât ca denunț și recunoscută de acesta prin chiar motivele de recurs.
Prin urmare, aspectele relativ la urmarea de către pârât sau nu a școlii de la sau verificarea de către CNSAS, prin interogarea bazei de date, și în raport de numele G, existența sau nu la dosar a unui angajament la securitate sau menționarea greșită a vechiului său domiciliu nu prezintă absolut nici o relevanță, instanța urmând a se pronunța exclusiv în considerarea celor invocate de CNSAS prin acțiune, acesta constituind actul de sesizare a instanței.
2. Rămâne de apreciat, în cadrul controlului judiciar, dacă "denunțul" făcut de pârâtul împotriva surorii justițiabilei se încadrează în ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008.
Potrivit disp. art. 2 lit. b din actul normativ pomenit, colaborator al Securității este "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".
2.1. În data de 5 mai 1987, așa cum rezultă din însăși conținutul scriptului ( 56-57 dosar fond), pârâtul a adresat " comandant al Inspectoratului Județean G al Ministerului d e Interne" o scrisoare prin care a informat despre sora unei cliente (), cetățean american, mai exact despre o discuție avută cu aceasta, în care ea s-a exprimat astfel: "mi-e scârbă să mănânc mâncarea de pe aici", "shopul este gol, dar și acolo sunt destule mizerii", că în SUA un furt identic cu cel comis de sora sa "nu se pedepsește".
Acestor informări despre discuțiile purtate li se adaugă propriile aprecieri ale pârâtului, care a "înțeles că susnumita are sentimente ostile față de ", convingere reiterată în scriptul menționat, precum și solicitarea expresă de către pârât ca organele de securitate "să facă unele aprecieri și în legătură cu interesele deosebite care au determinat-o pe această femeie, cetățeancă SUA, să vină în ", precum și ca să fie verificate actele notariale pe care le-ar fi semnat aceasta la notariat, menționând că unele dintre ele sunt interzise prin Decretul 210/1960; totodată, a furnizat organelor de securitate numerele de telefon folosite de cele două persoane (clienta sa, F:, precum și sora acesteia), sugerând chiar ascultarea telefoanelor acestora "urmează să se facă aprecieri de către dumneavoastră și în legătură cu discuțiile care pot fi purtate telefonic".
Toate aceste aspecte, de care pârâtul a luat cunoștință în considerarea calității sale de avocat al numitei, în virtutea confidențialității prezumate a relației client-avocat, nu se referă la nici un fel de chestiuni care să pună în pericol siguranța națională a țării decât în optica organele de securitate, ca organe de supraveghere și represie ale unui regim totalitar, regim în care însăși exercitarea, în limitele propriilor reglementări naționale, a unor drepturi și libertăți fundamentale constituia un "atentat la siguranța națională".
2.2. Din analiza acestui document reiese, așa cum în mod just a reținut instanța de fond, întrunirea și a celei de-a doua condiții.
Astfel, furnizarea acestor informații către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ele, supravegherea acestora, eventuala interdicție de a intra în țară pentru cetățeanul străin, pentru simpla exprimare a opiniilor și convingerilor lor, constituind activități care au vizat îngrădireaDreptului la libertatea de exprimare, libertatea opiniilorși de conștiință, consacrat legislativ în epocă în
- art. 28 din Constituția România din 1965, în vigoare în perioada de referință, potrivit căruia " România li se garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor și a demonstrațiilor"
- art. 30 alin. 1 din Constituția România din 1965, în vigoare în perioada de referință, potrivit căruia "Libertatea conștiinței este garantată tuturor cetățenilor România".
- art. 19 pct. 1 și 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, texte potrivit cărora " (1) Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. (2) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa".
Dreptului la viața privată, consacrat în art. 17 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit căruia "Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în familia, domiciliul sau corespondența sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei și reputației sale".
3. Recurentul susține că este vorba despre un denunț penal pe care l-a adresat miliției, neștiind că va ajunge la organele de securitate.
Susținerile sale sunt contrazise atât de adresarea așa zisului denunț " comandant al Inspectoratului Județean G al Ministerului d e Interne" ( 57 dosar fond), cât și de mențiunea din conținutul acestuia "Organele de securitate ar putea să facă unele aprecieri și în legătură cu interesele deosebite care au determinat-o pe această femeie ".
Prin urmare, pârâtul nu doar că și-ar fi asumat, în mod indirect, riscul ca "denunțul" său să fie adresat organelor de securitate, ci chiar a urmărit această finalitate.
În lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciază sentința tribunalului ca întru totul legală și temeinică, astfel că - în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. - va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2572/08.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex. MN/MN
Jud. fond
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Eugenia Ion
