Anulare act administrativ . Decizia 659/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 659
Ședința publică din data de 9 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Ion
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr.3090/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care învederează că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin.2 proc.civ.
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că recurenta-reclamantă se numește și nu, cum din eroare a fost citată.
Curtea constată că recurenta-pârâtă a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.proc.civ. astfel că reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3000/17.11.2008 a Tribunalului București, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 2, aceasta din urmă fiind obligată să restituie reclamantului suma de 4310 de lei reprezentând taxă specială de înmatriculare, cu dobânda legală de la data de 22.05.2007 și până la data restituirii efective.
Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr. -/2007, întrucât nu constituie un act administrativ fiscal, suspus cenzurii instanței de contencios administrativ.
Pentru a dispune în sensul restituirii taxei, prima instanță a reținut existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în situația în care aceste au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe; astfel, apreciind ca fiind incidente prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE, care "invalidează" reglementarea națională în materie, tribunalul a făcut aplicarea directă a acestui articol și a reținut nelegalitatea taxei, dispunând în consecință restituirea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recurenta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât procedura prealabilă a fost formulată cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 7 din legea nr. 554/2004.
De asemenea, arată că OUG nr. 50/2008 prevede o procedură specială de restituire a taxei de primă înmatriculare, iar tribunalul a făcut referire doar la prevederile art. 2141și următoarele Cod fiscal, fără a face vreo mențiune despre OUG nr. 50/2008.
Se face referire la Decizia nr. 1028/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003.
Cu privire la reținerea de către tribunalul a încălcării prevederilor art. 90 din Tratat, recurenta critică prima instanță că a omis să aibă în vedere prevederile art. III-228 din Legea nr. 157/2005 partea II, taxa specială de înmatriculare fiind stabilită în conformitate cu aceste prevederi.
Admiterea unei astfel de acțiuni ar crea privilegii nejustificate, arată recurenta, pentru o categorie de cetățeni, în raport cu ceilalți care sunt ținuți în continuare de plata taxei speciale, în prezent taxa de poluare.
Fiind o condiție pentru înmatricularea autovehiculelor, practic acestea nu mai sunt înmatriculate, având în vedere că nu sunt respectate prevederile art. 7 alin. 1lit. j din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/2006.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 6 martie 2009, intimata s-a opus admiterii acțiunii, reiterând considerentele cererii introductive de instanță și ale hotărârii tribunalului.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma criticilor aduse sentinței de către recurentă, Curtea apreciază recursul acesteia ca nefondat, pentru următoarele considerente și cu următoarele amendamente în privința argumentării instanței de fond:
1. Abordând mai întâi aspectul inadmisibilității acțiunii, pe motiv că plângerea prealabilă ar fi fost formulată tardiv, Curtea observă că recurenta nu a făcut o atare dovadă; mai mult, contestarea refuzului de restituire se face în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevede în art. 7 alin. 5 teza a II-a, că "în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă", art. 2 alin. 2 vizând tocmai actele administrative asimilate, cum este refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
2. Trecând mai departe, la examinarea fondului litigiului, Curtea punctează mai întâi temeiul juridic al cererii de restituire a reclamantei, anume ca fiind art. 117 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, recte sumele plătite " ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale".
Sub acest aspect, Curtea consideră că trebuie să sublinieze accepțiunea pe care trebuie să o avem în vedere după integrarea României în Uniunea Europeană pentru sintagmaprevederi legale; acestei noțiuni nu i se subsumează doar legislația națională, ci - reținând prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" - și legislația comunitară, astfel cum este aceasta interpretată jurisprudențial de CJCE, legislație cu caracter obligatoriu și care prevalează asupra reglementării din dreptul național.
Referitor la aplicabilitatea necondiționată a prevederilor Codului d e procedură fiscală, Curtea subliniază că obligația de aplicare cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții.
Prin urmare, în aprecierea caracterului legal/nelegal al taxei percepută de pârâta recurentă, trebuie ca ea să se raporteze la legislația comunitară, neputându-se deroba de aceasta prin invocarea respectării reglementării interne, fără a proceda, ca pas imediat următor,lacercetarea conformității acestei reglementări cu reglementările comunitare primare și, finalmente,laa da eficiență efectului direct al acestora din urmă.
Efectul direct al alin. 1 al art. 90 din Tratat a fost recunoscut de CJCE în cauza C-57/65, în care a statuat că textul menționat produce efecte directe și dă naștere unor drepturi individuale pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze.
De asemenea, în cauza Amministrazione delle Finanze dello Stato v C-106/77, CJCE a statuat că o instanță națională chemată să aplice, în limitele jurisdicției sale, prevederile comunitare, este obligată să confere efect deplin acestora, chiar refuzând aplicarea legislației naționale în măsura în care aceasta vine în conflict cu reglementarea comunitară, chiar adoptată ulterior, fără să fie nevoie să solicite sau să aștepte abrogarea prevederii neconforme fie pe cale legislativă, fie pe calea controlului de constituționalitate.
Prin urmare, critica recurentei vizând nedeclararea reglementării fiscale naționale ca neconstituțională nu poate fi considerată una validă, în raport de invocata jurisprudență a CJCE.
Mai mult decât atât, prin invocata Decizie nr. 1082/2008 a Curții Constituționale, nu s-a făcut o analiză a temeiniciei excepției de neconstituționalitate, aceasta fiind respinsă ca devenită inadmisibilă, urmare a abrogării art. art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003.
3. Instanța de fond și-a fundamentat constatarea nelegalității perceperii taxei speciale de înmatriculare pe încălcarea prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratat, text potrivit căruia " Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare".
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei speciale de înmatriculare, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea analizează mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93, cauza C-393/98, cauza C-101/00 și, cauza C-313/05 și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 90 din Tratat trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuție,dacăaceastă taxă:
Este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand,
Valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) și de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încâtexcede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Astfel, atunci când o taxă asupra unui autovehicul nou reprezintă o anumită proporție din prețul său (x%), taxa reziduală cuprinsă în prețul său de revânzare ulterioară, după depreciere, va reprezenta aceeași proporție (x%) din acest din urmă preț.
, cu alte cuvinte, taxa de înmatriculare pentru un autovehicul de x ani importat într-un stat membru nu poate depăși valoarea taxei inclusă în valoarea reziduală a unui autovehicul uzat similar, înmatriculat în urmă cu x ani în acel stat membru.
Principiul care se desprinde din jurisprudența invocată a CJCE este acela că art. 90 alin. 1 este încălcat atunci când taxa percepută pentru bunurile importate și cea percepută pentru produse similare deja existente pe piața națională a statului membru în discuție, sunt calculate de o manieră diferită pe baza unor criterii diferite, care conduc,fie și doar în anumite cazuri, la o impunere mai împovărătoare asupra bunurilor importate.
4. Revenind la taxa specială de înmatriculare reglementată de legislația națională, Curtea reține că aceasta a fost calculată, în speță, potrivit art. 2141alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la momentul de referință), în raport de capacitatea cilindrică a vehiculului, de norma de poluare și de vechimea autovehiculului, adică în raport de criterii obiective, similare, spre pildă, celor prevăzute de legislația ungară examinată de CJCE în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și.
Pentru a verifica compatibilitatea reglementării naționale în materie cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratat, prin prisma mai sus citatei jurisprudențe a CJCE, trebuie, în concret, să se compare valoarea întreagă a taxei cu valoarea reziduală a aceleiași taxe după trecerea unei perioade de depreciere a autovehiculului. Iar pentru aceasta este necesar să presupunem că o astfel de perioadă de timp a trecut. Totodată, trebuie observat că în momentul în care se instituie o nouă taxă, o astfel de perioadă de timp încă nu a trecut, astfel că ne lipsește unul din termenii de comparație.
Prin urmare, trebuie evaluată taxa specială de înmatriculare instituită de legea română, astfel cum era ea reglementată la momentul impunerii ei în speță. Neavând însă reperul mai sus pomenit, este necesar pentru aceasta să facem o proiecție teoretică în timp și să determinăm dacă din această perspectivă există o impunere discriminatorie a autovehiculelor second hand importate din alte state membre.
O comparație între autovehiculele second hand importate și cele înmatriculate în România anterior introducerii taxei nu este relevantă. Mai degrabă, efectul taxei de înmatriculare asupra autovehiculelor second hand importate din alt stat membru trebuie comparat cu efectul taxei de înmatriculare reziduale asupra autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în România, însă după adoptarea reglementării, cu privire la care s-a născut obligația de plată a taxei la un stadiu anterior.
Modul de calcul al taxei de primă înmatriculare, astfel cum a fost aplicat reclamantului intimat, este detaliat în art. 2141alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel:
(100 - D)
Taxa specială = Ax Bx Cx ---------,
100
unde:
A = capacitatea cilindrică;
B = taxa prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 4 sau, după caz, în coloana 2 din anexa nr. 4.1;
C = coeficientul de corelare a taxei prevăzut în coloana 2 din anexa nr. 5;
de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului, prevăzut în coloana 3 din anexa nr. 5.
La prima lectură a acestui mod de calcul, ar părea că aplicarea coeficientului D, intitulat "de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului", duce la calcularea unei taxe care ține cont de deprecierea vehiculului, reducându-se proporțional.
La o analiză mai atentă se observă însă că, prin aplicarea coeficientului C, intitulat "de corelare a taxei", nu doar că este anulat efectul de micșorare al coeficientului D, dar, mai mult, se observă că taxa de primă înmatriculare crește pe măsura deprecierii continue a autovehiculului.
Procedând la proiecția teoretică în timp, în vederea verificării dacă taxa specială de înmatriculare din legislația românească respectă cerințele de compatibilitate cu dreptul comunitar enunțate de CJCE, să luăm exemplul unui autovehicul nou, cu capacitate cilindrica de 1734 mc, euro 3, fabricat în 2007.
Aplicând formula de calcul prevăzută mai sus pentru ipoteza importării și înmatriculării lui în 2007, care presupune
(100 - D)
Taxa specială = Ax Bx Cx ---------,
100
unde A = 1734 cmc; B = 0,6 euro/1 cmc (pentru euro 3 și capacitate cilindrică între 1601 și 2000); C = 0,9 (până la 6 luni inclusiv), iar D = 15% (pentru vechime până la 6 luni inclusiv),
rezultă o taxă specială de 795,9 euro.
Calculând aceeași taxă pentru un vehicul second hand similar, singura diferență fiind deci aceea de vechime, luând spre exemplu o vechime de un an a autovehiculului, pentru ipoteza teoretică a importării acestuia în anul imediat următor, 2008, aplicând aceeași formulă de mai sus,
unde A = 1734 cmc; B = 0,6 euro/1 cmc (pentru euro 3 și capacitate cilindrică între 1601 și 2000); C = 1,8 (pentru vechime între 6 luni și doi ani inclusiv), iar D = 25% (pentru o vechime între 6 luni și doi ani inclusiv),
rezultă o taxă specială de 1404,54 de euro,
deci mai mare, aproape dublă.
Se poate observa astfel cu ușurință că taxa de primă înmatriculare, astfel cum este stabilită potrivit legislației române, nu doar că nu descrește odată cu deprecierea ei în timp, ci ea crește direct proporțional cu aceasta, ceea ce o face nevalabilă în toate situațiile ipotetice posibile.
5. Chestiunea imediat următoare care trebuie clarificată este aceea a măsurii acestei nevalidități și a modului în care ea poate fi determinată.
Așa cum am arătat, motivul de nevaliditate este nerespectarea art. 90 alin. 1 din tratat, iar jurisprudența CJCE arată că taxa este invalidă doar în măsura în care excede taxa reziduală încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Spre pildă, în exemplul mai sus oferit, partea de taxă care excede taxa de primă înmatriculare la importul autovehiculului nou, în 2007, adică 1404,54 - 795,9 = 608,64, este în mod cert nelegală; ar rămâne de determinat, pe baza unor criterii previzibile, cât din taxa rămasă, de 795,9, care este taxa întreagă, depășește taxa reziduală încorporată în valoarea de piață la momentul perceperii ei, în raport de deprecierea vehiculului.
Or, în lipsa unor repere oferite de legiuitorul român, în lipsa unor criterii sau modalități legale,previzibile, de determinare a măsurii deprecierii reale a autovehiculelor în perioada de timp ce constituie vechimea sa, Curtea apreciază că instanța de fond în mod cu totul întemeiat a procedat la anularea întregii taxe percepută reclamantului.
6. Pretențiile recurentei privind restituirea doar a diferenței raportat la noua taxă de poluare nu pot fi luate în considerare în prezenta cauză, în care instanța a fost investită cu cercetarea doar legalității taxei speciale în forma care s-a aplicat reclamantului, iar din această perspectivă Curtea a redat mai sus de ce nu se poate determina măsura nelegalității taxei percepute reclamantei intimate.
Eventualelor modificări legislative succesive nu are decât să le dea eficiență pârâta recurentă, dacă apreciază că este cazul, instanța neputându-se substitui organului fiscal și să aprecieze asupra aplicabilității sau nu a unor taxe (precum taxa de poluare) decât în eventuala contestare judiciară a impunerii.
De altfel, pârâta recurentă nici nu a indicat cât ar constitui, la speță, taxa de poluare, nici nu a solicitat administrarea de probe în acest sens, în condițiile în care, pentru calcularea ei, ar trebui determinată valoarea combinată a emisiilor de, exprimată în grame/km.
7. Referitor la critica recurentei în sensul că tribunalul ar fi omis să aibă în vedere prevederile art. III-228 din Legea nr. 157/2005 partea II, taxa specială de înmatriculare fiind stabilită în conformitate cu aceste prevederi, instanța de recurs nu vede relevanța și incidența acestui text în economia prezentei cauze.
Astfel, potrivit textul susmenționat "(1) Importurile originare din țări și teritorii beneficiază, la intrarea în statele membre, de interzicerea taxelor vamale între statele membre prevăzute de Constituție.
(2) La intrarea în fiecare țară sau teritoriu, taxele vamale aplicate importurilor din statele membre și din celelalte țări și teritorii se interzic în conformitate cu dispozițiile articolului III-151 alineatul (4).
(3)Cu toate acestea, țările și teritoriile pot percepe taxe vamale care răspund necesităților dezvoltării și industrializării lor sau taxe vamale cu caracter fiscal care constituie venituri bugetare. vamale menționate la primul paragraf nu pot fi mai mari decât cele aplicate importurilor de produse originare din statul membru cu care fiecare țară sau teritoriu întreține relații speciale".
Invocarea acestui text dezvăluie confuzia recurentei, care apreciază că taxa specială de înmatriculare ar constitui o taxă vamală.
Or, CJCE a stabilit în nenumărate rânduri, în toate hotărârile sale privind astfel de taxe, că ele nu constituie taxe vamale la import sau taxe cu efect echivalent acestora, pentru a putea discuta de eventuala incidență și efecte ale textului susmenționat.
Tocmai de aceea s-a reținut că nu este incident art. 25 din Tratatul CE, care interzice între Statele Membre taxele vamale la import și taxele având efect echivalent, reținând în acest sens jurisprudența constantă a CJCE, invocată mai sus, care a clarificat, printre altele, și această chestiune, statuând că taxa de primă înmatriculare "nu constituie o taxă vamală la import i nici o taxă cu efect echivalent în sensul articolului 25 CE".
Este real că art. 90 reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a celor cu efect echivalent, având drept obiectiv asigurarea liberei circulații a bunurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de taxe interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Însă, întrucât faptul generator al acestei taxe nu este trecerea frontierei, ci înmatricularea autovehiculului, ea trebuie considerată ca apar inând regimului general intern de impozitare a mărfurilor și, în consecin ă, trebuie analizată în lumina articolului 90 CE, cele două dispoziții neputând pot fi aplicate împreună: o taxă nu poate apar ine simultan celor două categorii (a se vedea CJCE, cauza C-387/01 ).
8. Problema discriminării între persoanele care au solicitat în justiție restituirea taxei și cei care nu au făcut-o, pusă de maniera în care a făcut-o reclamanta, apare ca deosebit de surprinzătoare.
Problema discriminării nejustificate și, prin urmare, sancționabile, vizează persoane aflate în situații obiectiv comparabile; or, persoanele care nu au formulat cereri de restituire își asumă consecințele acestei pasivități, în condițiile în care nimic nu îi împiedică să o facă.
A admite o susținere precum cea a reclamantei ar însemna a nu se mai admite acțiuni de nici un fel decât dacă toate persoanele aflate în situații similare ar solicita.
9. Ultimul motiv de recurs al pârâtei vizează imposibilitatea, în aceste condiții, ale neplății taxei, de înmatriculare a autovehiculelor, având în vedere că nu ar mai fi respectate prevederile art. 7 alin. 1lit. j din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/2006.
Curtea apreciază acest argument o falsă problemă; trecând peste faptul că recurenta nu are nici un interes în a deplânge o eventuală imposibilitate a reclamantei de a-și înmatricula autovehiculul, instanța de recurs apreciază ca nefondată susținerea în acest sens a pârâtei.
Astfel, nu există nici un impediment din această perspectivă, la înmatricularea autovehiculului (ea a și fost realizată deja) sau vreun efect asupra acesteia, cât timp instanța a stabilit că, urmare a nelegalității taxei pentru neconformitate cu reglementările comunitare, aceasta nu era datorată de reclamantă.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază sentința tribunalului ca legală și temeinică, astfel că - în temeiul disp. art. 312 alin. 1.pr.civ. - va respinge ca nefondat recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 2
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B împotriva sentinței civile nr. 3090/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.MN/MN
2 ex. 27.04.2009
Jud. fond
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Eugenia Ion
