Anulare act administrativ . Sentința 68/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 68
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții - domiciliată în C, str. - -, -.1,.3,.12, județul D și - domiciliat în C, str. -, -.1,.19 în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, SERVICIUL DE AMBULANȚĂ D cu sediul în C,-, județul D și SINDICATUL LIBER AMBULANȚA D ÎN CALITATE DE MEMBRU AL FEDERAȚIEI NAȚIONALE SINDICALE AMBULANȚA cu sediul în C,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții - și -, reprezentați de avocat și avocat pentru pârâtul SERVICIUL DE AMBULANȚĂ D, lipsind pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și SINDICATUL LIBER AMBULANȚA D ÎN CALITATE DE MEMBRU AL FEDERAȚIEI NAȚIONALE SINDICALE AMBULANȚA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Avocat pentru reclamanți solicită admiterea plângerii, anularea Hotărârii nr.447 a Consiliului Național de pentru Combaterea Discriminării, constatându-se că aspectele sesizate intră sub incidența prevederilor nr.OG137/2000 și trimiterea cauzei la.
Apreciază că hotărârea contestată este nulă pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute de dispozițiile art.28-32 din Ordinul nr.144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, întrucât nu s-a pus în discuție competența, conform art.63 și nu s-a pus în vedere părților să-și exprime punctul de vedere cu privire la competența Colegiului Director al CNCD.
În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii, arată că din actele dosarului nu rezultă că s-au făcut acte de investigare, lipsind raportul de investigare. Susține că petenții au considerat că sunt discriminați întrucât au primit un spor mai mic decât cei din stația Ambulanța.
Referitor la hotărârea pronunțată de arată că nu sunt incidente deciziile nr.818,819,820 și 821 ale Curții Constituționale, întrucât, în speță, nu legea creează o situația de discriminare, ci s-a aplicat discriminatoriu legea de către
Avocat pentru pârâtul SERVICIUL DE AMBULANȚĂ D solicită respingerea plângerii și a excepției invocată de reclamanți, susținând că au fost respectate formele de procedură, competența aparținând Consiliului Național de pentru Combaterea Discriminării.
Susține că există dosare în care s-au solicitat astfel de sporuri, Curtea de Apel Craiova pronunțându-se, prin hotărâri definitive, în sensul respingerii acestora, cu atât mai mult cu cât sporurile au fost date cu acordul Sindicatelor.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul reclamanților arată că hotărârile Curții de Apel Craiova, la care a făcut referire apărătorul pârâtului Serviciul de Ambulanță, nu au relevanță în cauză.
CURTEA:
Asupra cauzei de față:
Prin cererea formulată la data de 27.10.2009 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanții - și - au chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, SERVICIUL DE AMBULANȚĂ și SINDICATUL LIBER AMBULANȚA D ÎN CALITATE DE MEMBRU AL FEDERAȚIEI NAȚIONALE SINDICALE AMBULANȚA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr.447 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate că aspectele sesizate în petiția formulată către intră sub incidența prevederilor nr.OG137/2000 și să se dispună retrimiterea cauzei la. obligând ca acesta să se pronunțe printr-o nouă hotărâre.
Reclamanții au mai solicitat ca, în vederea clarificării pct.6.11-6.14 (fila 8 și 9) din hotărârea atacată, privind lămurirea incidenței prevederilor nr.OG137/2000 să se constate că angajatorul Serviciul de Ambulanță Daa cordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase în mod netemeinic și nelegal, reținând criterii care nu sunt prevăzute de lege pentru stabilirea acestui spor, nefiind legat acest aspect de modalitatea de interpretare a dispozițiilor normative de către părți.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin petiția pe care au formulat-o și înregistrată sub nr.3332/23.03.2008 dosar nr.129/2009 au sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând să efectueze investigații, să se constate și să se sancționeze faptele de discriminare la care au fost și sunt supuși de către angajatorul Serviciul de Ambulanță D în ceea ce privește tratamentul diferențiat în aplicarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în raport cu salariații ce muncesc simultan în aceeași unitate. Au mai solicitat reținerea agravantei prevăzute de art.2 alin.6 raportat la art.2 alin.5 și 7 din nr.OG137/200, întrucât în urma demersurilor efectuate pentru înlăturarea tratamentului diferențiat, au fost supuși unor hărțuiri, creându-se un cadru intimidant, ostil și chiar ofensiv.
Reclamanții au mai arătat că în calitate de asistenți medicali principali, în cadrul D substația C (grupa I de spor) aveau dreptul la un spor între 50%-100% din salariul de bază, în funcție de hotărârea luată de Comitetul Director împreună cu sindicatul reprezentativ și în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli de personal aprobat.
Au precizat că începând cu data de 01.04.2008 tot personalul angajat în cadrul Dab eneficiat de mărirea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, dar în mod diferențiat și implicit discriminatoriu, în sensul acordării unui spor de 90% întregului personal de execuție din C, iar pentru personalul din substații s-a acordat un spor în cuantum de 60%.
Prin hotărârea atacată Colegiul Director al a clasat dosarul, stabilind că aspectele sesizate de reclamanți nu intră sub incidența prevederilor nr.OG137/2000.
Reclamanții consideră că Hotărârea nr.447/20.08.2009 emisă de Colegiul Director al este netemeinică și nelegală, întrucât autoritatea era competentă să se pronunțe asupra discriminării invocate, având în vedere că aspectele sesizate fac obiectul unor situații similare și comparabile, între angajați cu contract de muncă cu aceleași prevederi în fișa postului.
Au mai arătat reclamanții că în mod eronat pârâtul a reținut că susținerile lor sunt sine qua non legate de modalitatea de interpretare a dispozițiilor normative privind stabilirea și acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase și că ar presupune din partea Colegiului să exercite un control de legalitate.
Apreciază reclamanții că în cauză nu sunt incidente deciziile Curții Constituționale nr.818,819,820 și 821/03.07.2008 ale Curții Constituționale, deoarece acestea privesc situația în care ar anula sau ar refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Au mai susținut că soluția CNCD este nelegală, având în vedere că a fost soluționată pe baza unei excepții de necompetență, care nu a fost invocată la termenul din 30.06.2009, când părțile au fost prezente și nici pe tot parcursul soluționării petiției, pentru a putea formula un punct de vedere de către părți, potrivit art.28-32 din Ordinul nr.144/2008 privind aprobarea procedurii de soluționare a petițiilor și sesizărilor.
Consideră reclamanții că hotărârea contestată este contradictorie deoarece pe de o parte se face trimitere la necompetența Colegiului Director de a se pronunța asupra petiției, iar în dispozitivul hotărârii se hotărăște că aspectele menționate nu intră sub incidența prevederilor nr.OG137/2000.
Referitor la actele de hărțuire și victimizare, cu privire la care s-a reținut că nu intră sub incidența art.2 alin.5 și 7 din OG137/2000, reclamanții au arătat că au avut loc mai multe testări doar în substațiile de salvare din județ, după formularea petițiilor colective.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.20 alin.9 din nr.OG137/2000 raportat la art.82 alin.1 din ordinul nr.144/2008.
La data de 25.11.2009 pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, susținând că obiectul petiției cu care fusese investit CNCD este circumscris modalității în care partea s-a stabilit acordarea sporurilor, în raport de prevederile legale incidente care reglementează criteriile de acordare, categoriile de personal beneficiare ale sporului în cauză și mecanismului concret de stabilire a acestor sporuri. Astfel, CNCD era chemat să se pronunțe asupra unei situații de fapt sub aspectul justificării drepturilor subiective ale petenților.
Pârâta consideră că împrejurările invocate de reclamanți exced atribuțiilor CNCD, deoarece acestea vizează interpretarea și aplicarea legii, respectiv modalitatea în care partea acuzată de discriminare a pus în aplicare prevederile incidente stabilirii și acordării cuantumului sporului în cauză. Or, în exercitarea competențelor sale determinate de nr.OG137/2000 CNCD nu se poate pronunța asupra unor aspecte de legalitate din care poate decurge un eventual tratament diferențiat.
La data de 26.11.2009 pârâtul Serviciul de Ambulanță Județean Daf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, considerând că în mod temeinic și legal Colegiul Director al CNCD, în temeiul art.20 alin.2 din nr.OG137/2000, a hotărât clasarea dosarului.
Pârâtul Sindicatul Liber Ambulanța Dad epus întâmpinare la data de 11.01.2010, prin care a arătat că s-a opus la acordarea diferențiată a sporului, considerând că aceasta este discriminatorie, membrii de sindicat fiind informați în scris și verbal despre discuțiile purtate și a solicitat renegocierea sporurilor pentru salariații ce își desfășoară activitatea în punctele de ambulanță din județ, însă conducerea administrativă nu a fost de acord cu acest lucru, motivându-și decizia prin bilanțul de venituri și cheltuieli lunare, la nivelul întregii unități.
A mai arătat că a organizat ședințe cu membrii de sindicat, la care a participat și conducerea D, prezența membrilor din punctele de ambulanță afectate de această decizie fiind foarte mică, aceștia prezentând un dezinteres total vis-a-vis de această problemă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin Hotărârea nr.447/20.08.2009 emisă de Colegiul Director al D s-a clasat dosarul și s-a stabilit că aspectele sesizate cu privire la modalitatea în care partea reclamată a pus în aplicare prevederile incidente stabilirii și acordării cuantumului sporului pentru condiții deosebit de periculoase, periculoase sau vătămătoare, în strânsă legătură cu aplicarea unor indicativi calitativi și cantitativi nu intră sub incidența prevederilor OG nr. 137/2000, că actele sesizate privind acte de hărțuire și victimizare nu intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. 5 privind hărțuirea și art. 2 alin. 7 privind victimizarea, din OG 137/2000.
Pentru a se pronunța astfel, CNCD a reținut, în esență, că împrejurările invocate de petenți ce ar presupune analiza obiectului dedus soluționării, sub aspectul art. 2 din OG nr. 137/2000, exced atribuțiilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, deoarece acestea vizează în mod indisolubil interpretarea și aplicarea legii, respectiv modalitatea în care partea reclamată a pus în aplicare prevederile incidente stabilirii și acordării cuantumului sporului pentru condiții deosebit de periculoase, periculoase sau vătămătoare, în strânsă legătură cu aplicarea unor indicatori calitativi și cantitativi, în opinia petenților, neprevăzuți de ordinul ministrului sănătății și incluși în mod artificial în aplicarea cuantumurilor diferite pentru sporul în cauză.
S-a mai reținut că se invocă nerespectarea prevederilor legale cu privire la stabilirea și acordarea sporurilor de comun acord cu sindicatul reprezentativ din care fac parte petenții, însă acest aspect subsecvent al plângerii, în mod similar excede competenței colegiului de vreme ce presupune un control de legalitate a aplicării prevederilor art. 13 din OUG nr. 115/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Consiliul a mai reținut că susținerile petenților și cele ale părții reclamate sunt legate de modalitatea de interpretare a dispozițiilor normative privind stabilirea și acordarea sporului în cauză, ceea ce ar presupune din partea colegiului să exercite un control de legalitate asupra aspectelor deduse soluționării,iar interpretarea legii nu poate atrage după sine o eventuală răspundere contravențională.
În exercitarea competențelor sale determinate de OG nr.137/2000 CNCD nu se poate pronunța asupra unor aspecte de legalitate din care poate decurge un eventual tratament diferit, neputându-se substitui instanței judecătorești pentru a analiza justificarea aplicabilității prevederilor legale la situația particulară a petenților în ceea ce privește consecințele juridice, sub aspectul acordării sporului într-un anumit cuantum deosebit de cel stabilit de partea reclamată, în esență motivat de netemeinicia și nelegalitatea acestuia.
CNCD nu se poate substitui instanțelor de judecată pentru a face aprecieri în legătură cu aspectele de fond ale petiției care decurg din modalitatea de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale privind acordarea sporurilor prevăzute în art.13 din OUG nr. 125/2005, respectiv Ordinul ministrului sănătății 721/07.07.2005.
Cu privire la existența unor acte de hărțuire și victimizare prev. de art. 2 alin. 5 din OG 137/2000 Colegiul Director a reținut că din punctul de vedere al petentei, faptele imputate (crearea unui mediu degradant jignitor, ofensator) au ca izvor petițiile și acțiunile promovate în fața instanțelor de judecată, iar raportat la elementele constitutive prevăzute de textul legal de mai sus, mobilul sau cauza comportamentului este determinat de un criteriu inerent care este prevăzut în mod expres de legiuitor, iar în speță, împrejurările imputate de petentă nu pot fi considerate în raport de cauzalitate cu unul din criteriile enunțate de art. 2 alin. 5 și cu atât mai mult cu cât motivul invocat, petițiile și acțiunile promovate în fața instanțelor de judecată, ca element declanșator al acțiunilor ulterioare, cu atât mai mult cu cât acest aspect este corelativ prevederilor art. 2 alin. 7 din OG nr. 137/2000 republicată.
Petenta invocă hărțuirea și victimizarea fără a face o delimitare între cele două forme de discriminare, care s-au materializat în privința sa, forme de discriminare care sunt reglementate în mod distinct de legiuitor și presupun îndeplinirea cumulativă a unor elemente constitutive.
S-a mai reținut că pentru a exista o faptă de discriminare este necesară îndeplinirea condiției ca tratamentul advers să fi venit ca o reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal sau al nediscriminării, iar în speță Consiliul a reținut că întreg personalul a fost supus unor testări de evaluare, iar pe de altă parte, nota explicativă a fost solicitată ca urmare a faptului că nu s-a prezentat la unul dintre testele de evaluare, iar motivele invocate de petentă au ca justificare faptul că nu s-a respectat legislația în vigoare, că deținea o scutire medicală, aspecte ce nu au fost luate în considerare de partea reclamată.
S-a concluzionat că nu există un raport de cauzalitate între faptele imputate deduse soluționării și cererile, respectiv acțiunile adresate instanței de judecată inclusiv sub aspectul încălcării principiului nediscriminării.
Analizând motivele de fapt și de drept formulate de reclamante în cuprinsul cererii de chemare în judecată se rețin următoarele aspecte:
Hotărârea CNCD se întemeiază pe dispozițiile art. 2 alin. (1)-(2) din nr.OG 137/2002, potrivit cărora:
"(1)În prezenta ordonanță, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități, atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale".
Așadar, alineatul 1 definește "discriminarea", mai exact, conținutul comportamentului discriminatoriu, în timp ce alineatul 2 instituie răspunderea contravențională pentru un asemenea comportament, dar niciunul dintre texte nu se referă explicit la subiectul acestui comportament.
În economia Ordonanței nr. 137/2000, însă, dispozițiile articolului 2 sunt consecutive celor din articolul 1 alin.(3), care prevăd cine este subiectul obligației de a respecta principiul egalității între cetățeni - garantat de art. 1 alin.(2) în exercitarea drepturilor constituționale ale cetățenilor: "Orice persoană juridică sau fizică are obligația să respecte principiile egalității și nediscriminării".
În fine, din coroborarea acelorași texte (art. 1-2) rezultă obiectul discriminării: titularii drepturilor constituționale enumerate în special în art. 1 alin. (2), îngrădiți ori împiedicați în exercițiul lor.
Așadar, în limitele atribuțiilor sale legale, CNCD este obligat să soluționeze orice plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 prin stabilirea existenței celor trei elemente susmenționate.
În speță, petiționarii - și au invocat vătămarea dreptului lor la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de către Serviciul de Ambulanță D care a stabilit acest spor în mod discriminatoriu prin aplicarea unor criterii care nu sunt prevăzute de lege, respectiv art. 13 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare, modificată și completată prin OG nr. 17/30.01.2008, precum și lit.1pct. 3 și art. I,II din Anexa 2, art. 5 și 6 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariul de bază.
În raport cu această situație, Curtea constată că niciunul dintre elemente necesare constatării existenței unei situații discriminatorii nu este îndeplinit în speță.
Nu există o încălcare de către o autoritate a unui drept prevăzut de lege în favoarea petiționarilor, ci o lege care, în forma în care este edictată, dă posibilitatea conducerii Serviciului de Ambulanță D de a stabili și acorda sporul pentru condiții deosebit de periculoase, periculoase și vătămătoare în strânsă legătură cu aplicarea unor indicatori calitativi și cantitativi.
Ca urmare, stabilind locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții periculoase, Serviciului de Ambulanță D nu a făcut decât să aplice legea astfel cum era în vigoare.
Susținerea reclamantelor în sensul că acest spor a fost stabilit în mod discriminatoriu prin aplicarea unor criterii care nu sunt prevăzute de lege nu poate face obiectul analizei Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării având în vedere că aspectele sesizate vizează modalitatea de interpretarea și aplicare a legii care este atributul exclusiv al instanțelor de judecată.
Așa fiind, CNCD a făcut o corectă aplicare a legii, reținând că modalitatea de aplicare și interpretare a legii, modalitate reclamată ca având efect discriminatoriu, nu poate face, prin ea însăși, obiectul unei sesizări întemeiate pe nr.OG 137/2000, ci doar al unei acțiuni în justiție a cărei soluționare revine în competența exclusivă a instanțelor judecătorești potrivit art. 124 din Constituția României, criticile formulate de reclamanți în acest sens fiind nefondate.
CNCD nu și-a depășit limitele competenței stabilite de nr.OG 137/2000, nerealizând atât un control de constituționalitate a art. 13 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 115/2004, cât și o analiză a legalității aplicării și interpretării dispozițiilor acesteia în raport cu starea de fapt expusă de petenți.
În ceea ce privește critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 28-32 din ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor ca urmare a neinvocării excepției de necompetență la termenul din data de 30.06.2009 când părțile au fost prezente pentru a se putea formula un punct de vedere, nu poate fi reținută având în vedere că prin hotărârea atacată a supus analizei condițiile de admisibilitate a sesizării petenților în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1)-(2) din nr.OG 137/2002, aspecte asupra cărora toate părțile au avut posibilitatea de a-și expune punctele de vedere prin citarea acestora în fața consiliului și formularea cererilor adresate acestuia.
Susținerile reclamanților în sensul că, în mod greșit, actele de hărțuire și victimizare, intră sub incidența art.2 alin.5 și 7 din OG137/2000, întrucât au avut loc mai multe testări doar în substațiile de salvare din județ, după formularea petițiilor colective, nu poate fi reținută având în vedere că testarea stației de salvare de la C nu poate fi consecința formulării acțiunilor și petițiilor formulate în condițiile în care s-a efectuat testarea tuturor stațiilor de salvare din județ.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată nefondată acțiunea reclamantelor, urmând aor espinge, menținând ca legală și temeinică Hotărârea nr.447/20.08.2009 emisă de Colegiul Director al
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții - domiciliată în C, str. - -, -.1,.3,.12, județul D și - domiciliat în C, str. -, -.1,.19 în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, SERVICIUL DE AMBULANȚĂ cu sediul în C,-, județul D și SINDICATUL LIBER AMBULANȚA D ÎN CALITATE DE MEMBRU AL FEDERAȚIEI NAȚIONALE SINDICALE AMBULANȚA cu sediul în C,-, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Costinel Moțîrlichie
