Anulare act administrativ . Decizia 683/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 683/R-CONT
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul V,în nume propriu și în numeleADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței nr. 421 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ- Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în D, str. - -, -.A,.5, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant personal.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant depune la dosar concluzii scrise și dovada primei de înmatricularea autovehiculului în discuție în speță, comunicând un exemplar de pe concluzii și părții adverse.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședință.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrat la Tribunalul Vâlcea la data de 1.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice D solicitând instanței de contencios administrativ să dispună anularea actului administrativ fiscal prin care pârâta Das tabilit taxa de primă înmatriculare, obligarea acesteia la restituirea taxei de primă înmatriculare de 5.732 lei achitată cu chitanța seria - nr. - din 28 septembrie 2007 pentru autoturismul achiziționat în 2004, second hand, marca WV PASSAT, actualizată cu dobânda legală din momentul plății și până la restituirea efectivă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în anul 2004, achiziționat un autoturism marca WV PASSAT, fabricat în anul 2002, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa specială de primă înmatriculare în cuantum de 5.732 lei.
Taxa respectivă are caracter ilegal și discriminatoriu, încălcând prevederile art.148 alin.2 din Constituția României precum și prevederile art. 25, 28 coroborate cu art.3 alin.3 din Directiva CE 922/12. Dreptul comunitar, prin art. 90 din Directiva 92/12, garantează neutralitatea deplină a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele de import și, ca atare, prevederile art. 2141cap. din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, taxa de primă înmatriculare fiind o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 din.
La data de 7 octombrie 2008 reclamantul și-a precizat cererea în sensul că a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a DGFP. Totodată, a precizat că actul administrativ a cărui anulare o solicită este adresa nr. 5187/24.03.2008 emisă de pârâta DGFP V, în privința căreia a solicitat a se constata refuzul nejustificat de a-i răspunde la contestația administrativă formulată la data de 18.04.2008 împotriva adresei respective.
La termenul din data de 03.03.2008 reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind anularea actului administrativ fiscal.
Prin sentința nr.421/17.03.2009 Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ- Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului și le-a obligat pe pârâte să restituie acestuia suma de 5.732 lei, achitată cu chitanța nr. - din 28 septembrie 2007, reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală din momentul încasării acesteia și până la restituirea efectivă, precum și să plătească 39,30 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost obligat să plătească suma de 5.732 lei taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat în anul 2004, taxă care are efect echivalent în înțelesul art. 25 din și, ca atare, contravine dreptului comunitar.
Totodată, taxa contravine dispoz. art. 90 paragraf 1 din și jurisprudenței constante a CJCE.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile legale din legile interne, motiv pentru care instanța urmează să respingă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinarea de la filele 9-13 dosar.
Într-o atare situație apărarea pârâtei în sensul că acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă pe considerent că nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată este neîntemeiată și speculativă. Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilită de Ministerul Economiei și Finanțelor. În consecință, obligația de plată a taxei, condiționează înmatricularea unui autoturism de dovada plății acesteia, nu echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum am arătat o bază legală de reglementare în dreptul intern, dar care este contrară dreptului comunitar.
În cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile prevederile art.11 din OUG nr. 50/2008 întrucât acestea încalcă principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin.2 din Constituția României, așa cum a fost revizuită în anul 2003. Încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu încălcarea dreptului comunitar și ca atare statul român nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal, iar prevederile art.11 din OUG nr.50/2008 sunt neconstituționale, legea neputându-se aplica unor situații juridice născute anterior intrării în vigoare. Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal, în sensul că s-ar valida, prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ, o normă juridică inactivă la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat atât de dreptul comunitar cât și de art. 15 alin.2 din Constituție. În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79,I/S Ministere danois des import set accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05și,par.61-70).
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP V, atât în nume propriu, cât și în numele pârâtei
În motivarea recursului au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 6-9 și 3041.proc.civ. și s-a arătat că in mod greșit a înlăturat prima instanță excepțiile tardivității si inadmisibilității cererii de chemare in judecata.
Astfel, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 si nu a motivat înlăturarea ei. Potrivit legii, reclamantul trebuia sa solicite anularea actului administrativ prin care a plătit taxa de prima înmatriculare - chitanța nr. -/28.09.2007 - in termen de 30 de zile de la emiterea lui. Acesta, insa, a solicitat anularea actului la data de 10.03.2008, ceea ce îl decade din dreptul de a formula contestație administrativă și atrage tardivitatea cererii de chemare in judecată.
In ce privește excepția inadmisibilității actiunii întrucât reclamantul nu se înscrie in niciuna dintre situațiile de excepție de la plata taxei de prima înmatriculare prev. de art. 2143.fiscal, prima instanța a respins-o fără vreo motivare.
In privința fondului cauzei, recurenta a arătat că in mod greșit a apreciat prima instanță ca taxa trebuie restituita in solidar de cele doua pârâte, deși, in fapt, doar pârâta Daî ncasat taxa respectivă.
Sub aspectul contradicției Codului fiscal cu Tratatul privind instituirea Comunității Europene, recurenta a arătat ca instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Intr-adevăr, taxa de prima înmatriculare a fost plătita de către reclamant pârâtei D, astfel încât aceasta este cea căreia îi revine în mod exclusiv obligația de aor estitui, iar nu si pârâtei DGFP
Pentru acest motiv, in temeiul art. 312 alin. 1-3 Cproc.civ. Curtea va admite recursul si va modifica sentința in sensul ca va respinge acțiunea față de pârâta DGFP V, având in vedere si faptul ca reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind anularea actului administrativ emis de acesta pârâtă. Prin urmare, singura pretenție rămasă în discuție in privința pârâtei DGFP este restituirea taxei, pretenție care, așa cum s-a arătat, este nefondată.
In ce privește "tardivitatea" cererii de chemare in judecata pentru neparcurgerea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Curtea constata ca acesta nu este întemeiată. Formularea contestației administrative împotriva actelor administrative fiscale este guvernata de dispoz. art. 207 Cod procedura fiscala. Chitanța care atesta plata de către reclamant a taxei de prima înmatriculare nu este un act administrativ fiscal in interesul art. 41 Cod procedura fiscala
Actul cu valoare de act administrativ fiscal care dreptul reclamantului privind scutirea de plata a taxei de prima înmatriculare si, ca atare, dreptul la restituirea sumei plătite cu acest titlu, este adresa nr. 5187/24.03.2008 emisă de către DGFP V, împotriva căreia reclamantul a formulat contestație la data de 18.04.2008, deci in termenul legal de 30 de zile prev. de art. 207 alin. 1.proc.fisc.
Ulterior, in termenul legal potrivit art. 218.proc.fisc. rap. la art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a formulat acțiunea in contencios administrativ din speță.
Ca atare, nu se poate retine nicio excepție de "tardivitate" ori de neparcurgere a procedurii prealabile.
In ce privește excepția de inadmisibilitate, mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale. Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamanta a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
In ce privește fondul cauzei, in mod corect a reținut prima instanță că se impune restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state. În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata taxei de primă înmatriculare la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentul reținut de instanță în paragraful anterior.
Reclamantul a introdus în România un autoturism care fusese deja înmatriculat o dată în Germania, la data de 16.02.2002, potrivit dovezilor prezentate în fața instanței de recurs, astfel că impunerea unei taxe de "primă înmatriculare" în 2007 în România, stat membru UE ca și Germania, contravine art. 90. Faptul că reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere privind anularea actului administrativ fiscal prin care i-a fost refuzată restituirea taxei, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs în absența investirii sale în acest sens de către recurentă.
Pentru cele expuse, reținând doar primul motiv de recurs ce vizează fondul cauzei, așa cum s-a arătat, Curtea va admite recursul și va modifica sentința cu consecința înlăturării obligației DGFP V de a restitui taxa de primă înmatriculare. Va menține restul dispozițiilor sentinței în privința pârâtei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ecursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul V,în nume propriu și în numeleAdministrației Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 421 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ- Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în D, str. - -, -.A,.5, județul
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de chemare în judecată față de DGFP V, în privința obligării acesteia la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
4ex/19.06.2009
Jud.fond Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Dumitru
