Anulare act administrativ . Decizia 684/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 684/R-CONT
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
: - -, președinte secție
: -, JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
:, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul V, în nume propriu și în numele subunității ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva încheierii din 27 martie 2009, precum și împotriva sentinței nr. 385 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în D, str. - -, -.A,.12, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă și avocat pentru intimatul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant depune la dosar concluzii scrise, dovada primei de înmatriculare și două hotărâri pronunțate de această instanță, ca practică judiciară.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentanta recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în concluziile scrise, susținute oral în ședință. Solicită obligarea recurentei-pârâte și la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 1 iulie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D și Direcția Generală a Finanțelor Publice V (fila 22), pentru a se dispune anularea actului fiscal nr.14555/24.03.2008, și de a constata refuzul nejustificat al celei de a doua pârâte de a răspunde la contestația formulată, cu obligarea acestora la restituirea taxei, respectiv a sumei de 5.389 lei, actualizată cu rata dobânzii legale, până la data achitării.
În motivare s-a arătat că reclamantul a cumpărat în anul 2007 un autoturism marca RENAULT, fabricat în anul 2002, la înmatricularea căruia a fost nevoit să achite suma de 5.389 lei, cu titlu de taxă specială, obligație nelegală în raport cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, raport la dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României și la jurisprudența CEDO.
Prin sentința nr.385/2009, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 5.389 lei, actualizată cu rata dobânzii începând de la data încasării sumei, până la data plății, și să plătească suma de 39,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal cuprindeau reglementări legale, contrare celor stipulate în art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv CE. Aceste din urmă dispoziții legale fac parte din ordinea de drept a României ca efect al Tratatului de Aderare ratificat prin Legea nr.157/2005, prin care s-a asumat obligația respectării prevederilor legale din tratatele originare ale comunității adoptate și înainte de aderare.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP V, atât în nume propriu cât și în numele subunității sale Rm.V, și, invocând dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041Cod pr.civilă, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Acțiune este inadmisibilă pentru faptul că reclamanta nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal privind scutirea de la plata taxei speciale.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În final, recurenta a arătat că, datorită modificărilor legislative suportate de taxa de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008, respectiva taxă poartă numele de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar diferența de sumă dintre taxa plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008 în temeiul Codului fiscal și cea care trebuie plătită în temeiul OUG nr.50/2008 se restituie contribuabilului, potrivit unei proceduri stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Intimatul-reclamant a solicitat în scris respingerea recursului ca nefondat, arătând că taxa specială este nelegală și discriminatorie în raport cu legislația comunitară și jurisprudenței CJCE, este o taxă cu efect echivalent, contrară art. 25 CE, și nu este percepută în temeiul unui act administrativ. Instanța nu poate reține argumentul referitor la noua reglementare a taxei primită prin OUG nr.50/2008, întrucât taxa a fost percepută de la început în mod nelegal.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ce privește motivul de inadmisibilitate, în mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamanta a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Intimatul-reclamant a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Regatul Olanda, stat membru UE.
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata taxei de primă înmatriculare la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi reținut argumentul ce vizează noua reglementare a taxei și faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, acesta nefiind de natură să confere taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art. 25 și 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, făcându-se și aplicarea prevederilor art.274 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul V, în nume propriu și în numele subunității ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva încheierii din 27 martie 2009, precum și împotriva sentinței nr. 385 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în D, str. - -, -.A,.12, județul
Obligă pârâta să plătească intimatului-reclamant suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
02.07.2009
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Dumitru
