Anulare act administrativ . Decizia 809/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 809/CA/2009
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu în nume propriu și în numele și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pentru Sibiu împotriva sentinței nr.85/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatului reclamant avocat, lipsă fiind recurenta și intimatul G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Reprezentanta intimatului depune la dosar delegația de reprezentare, note de apărare și înscrisuri prin care face dovada provenienței autovehiculului arătând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului promovat, raportat la vădita violare a prev.art. 90 din. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Reclamantul Gas olicitat în dosarul Tribunalului Sibiu nr- în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 3.615,90 lei și dobânda legală asupra sumei de la data de 5.03.2008 și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a plătit taxa în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul Comunității Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 85/CA/04 02 2009 admis acțiunea precizată a reclamantului, a constatat că a fost restituită suma de 2300 lei pe cale administrativă, a obligat pârâtele la restituirea diferenței de 1.315,90 lei achitată de reclamant, reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu indicele de inflație de la data plății și până la data restituirii.
Au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 1432 lei, reprezentând 4 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 1428 lei onorariu avocațial.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că în discuție este o taxă ce se face venit la bugetul statului și fără plata acesteia nu este posibilă înmatricularea autovehiculelor. Pe fondul cauzei se arată că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autovehiculelor ce se importă din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, față de autovehiculele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocată jurisprudența.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Statul român prin Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice Sibiu, prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii, reducerea onorariului avocațial.
În motivele de recurs se arată că prin aplicarea art.90 din nu se realizează o discriminare față de autoturismele existente pe piața internă, deoarece și pentru produsele autohtone se percepe taxa la prima înmatriculare, fiind vorba de o taxă de primă înmatriculare care nu se percepe la reînmatriculare. La data soluționării litigiului era în vigoare OUG nr. 50/2008 care instituie taxa de poluare, astfel că se restituie doar diferența dintre cele două taxe și nu suma integrală. Dispozițiile articolului 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE. În drept s-au invocat prevederile art. 299-304 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, OG nr.50/2008.
Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Reclamantul solicită prin notele depuse respingerea recursului apreciind că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor juridice interne și a celor comunitare,apreciind că cele dintâi nu sunt conforme art.90 al.1 din.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second hande, marca Skoda din Germania, înmatriculat anterior în acest stat comunitar, pentru care a plătit în momentul primei înmatriculări în România, taxa specială reglementată de Codul fiscal.
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al exigibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma internă încalcă prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește cănici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național areobligațiasă aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm în acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria),c-387/2001 Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1. Curtea Europeană de Justiție a stabilit prin aceleași hotărâri că nu se aplică prevederile art.33 din Directiva 6 nefiind în cauză discuții în legătură cu cifra de afaceri și nici de schimburi comerciale la frontieră.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de reclamant urmează a fi restituită, respectiv diferența de taxă.
Reclamantul este îndreptățit și la plata daunelor sub forma actualizării sumei datorate cu indicele de inflație, de la data achitării către bugetul statului și până la data restituirii, având în vedere că de la această data reclamantul a fost privat de folosința bunului său, în sensul Primului Protocol adițional al CEDO.
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilității raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. In același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului și achiziționării autoturismului, reclamantul a efectuat operațiunea juridică cunoscând legislația aplicabilă la acea dată, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data importului.
În privința solicitării pârâtei de reducere a onorariului avocațial acordat de prima instanță se constată că motivul de recurs este nefondat fată de dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă, raportat la valoarea obiectului pricinii, instanța fiind investită inițial cu cerere pentru restituirea sumei de 3615,90 lei la care se adaugă inflația, iar încasarea unei părți din suma datorată a intervenit numai pe parcursul desfășurării procesului. Onorariului avocațial este dovedit cu factura seria - - nr.- aflata la fila 35 din dosarul Judecătoriei Sibiu.
În consecință, recursul pârâților Statul român prin Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice Sibiu, este nefondat, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304 /1 Cod procedură civilă și ca urmare va fi respins conform art. 312 al.1 din același cod.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu în nume propriu și în numele și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pentru Sibiu împotriva sentinței nr.85/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10. 06. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.CI
Dact./ex.2/16.06.2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
