Anulare act administrativ . Decizia 843/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.843/R-CONT
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în D,-, județul V, împotriva sentinței nr.539 din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, intimați fiind pârâții SC SA B - GRUPUL DE - cu sediul în D,-, județul V, și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D, cu sediul în D, Pandurilor nr.1, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat, și intimatul-pârât Consiliul Local D, reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind intimata-pârâtă SC SA B - Grupul de -.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei, potrivit chitanței nr.-/30.04.2009 (fila 3 dosar), și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul recurentei-reclamante precizează că terenul solicitat prin cererea de la fila 6 dosar este același teren situat în strada - - și se află în continuarea casei, aspect recunoscut și de reprezentantul intimatului-pârât Consiliul Local
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii reclamantei, precizând că în prezent, pe acest teren se află construit un bloc de locuințe.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul-pârât Consiliul Local D, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere cele susținute în concluziile scrise de la instanța de fond.
CURTEA
Asupra recusului de fata constata:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Rm. V sub nr-, la data de 28.09.2008, reclamanta, prin madatar, a chemat in judecata pe paratele SC SA B - Grupul de - si Municipiul Dragasani, prin Primar, solicitand constatarea nulitatii absolute a contractului de concesiune nr. 2252/14.05.1993 incheiat intre Consiliul Orasenesc Dragasani si de petrol Dragasani.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca in anul 1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, in temeiul Legii fondului funciar, pentru mai multe suprafete de teren dintre care 2 ha se aflau in intravilanul orasului Dragasani. Desi pentru o parte din terenul solicitat a primit deja Titlul de proprietate, pentru cele 2 ha nu a fost posibil acest lucru, deoarece suprafata de 1400 mp, care face parte din cele 2 ha, a fost concesionata de catre Primarie in favoarea de Petrol Dragasani, in anul 1993. la momentul concesiunii, terenul era liber de constructii.
Contractul de concesiune a fost incheiat cu incalcarea dispoz. art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, norma care prevede ca, pana la reglementarea prin lege a situatiei juridice, este concesiunea asupra terenurilor libere de contructii aflate in administrarea primariilor si care pot fi revendicate de fostii proprietari.
De asemenea, contractul de concesiune a fost incheiat cu incalcarea art. 17 si 25 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Prin sentinta civila nr. 2837/20.10.2008 Judecatoria Rm. V si-a declinat competenta materiala in favoarea Tribunalului Valcea, retinand incidenta art. 2961alin. 2 din OUG nr. 34/2006 si faptul ca verificarea legalitatii atribuirii contractelor de concesiune revine Sectiei de Contencios Administrativ a Tribunalului.
La Tribunalul Valcea cauza a fost inregistrata sub nr-.
Reclamanta si-a precizat cererea de chemare in judecata in sensul ca a cerut introducerea in cauza in calitate de reprezentat al paratului Municipiului Dragasani, alaturi de Primar, si a Consiliului Local Dragasani.
Prin sentinta nr. 539/7.04.2009 Tribunalul Valcea -Sectia Comercial si de Contencios Administrativ si Fiscal a respins cererea reclamantei ca neintemeiata.
In motivarea sentintei, prima instanta a retinut ca reclamnatei i-a fost eliberat titlul de proprietate si a fost pusa in posesie asupra mai multor suprafete de teren, situate in intravilanul mun. Dragasani, mai putin asupra terenului de 1400 mp care a fost concesionat. Pentru acest teren reclamanta trebuia sa parcurga in intregime procedura Legii nr. 10/2001, pe care, de altfel, a initiat-o, si sa obtina despagubiri in masura in care terenul nu mai poate fi restituit in natura. Legea nr. 10/2001 nu poate afecta valabilitatea contractului de concesiune care a fost incheiat mult anterior aparitiei legii. De altfel, din sentinta civila nr. 3115/29.11.2007, pronuntata de Judecatoria Dragasani in dosarul nr- si ramasa irevocabila prin nerecurare, rezulta ca reclamanta si sotul acesteia, decedat la data de 9.12.1981, au detinut fara titlu terenul de 2 ha mentionat in cererea de chemare in judecata, situat in Dragasani, str. -.
Impotriva sentintei a formulat recurs reclamanta care, invocand dispoz. art. 304 pct. 7 si 9 si 3041proc.civ. a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand urmatoarele:
Sentința primei instanțe cuprinde motive străine de natura pricinii. Astfel, deși obiectul cererii de chemare în judecată l-a format constatarea nulității absolute a unui contract de concesiune încheiat cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale Legilor nr. 18/1991 și nr. 50/1991, instanța a făcut doar o analiză a procedurii administrative instituite de Legea nr. 10/2001, fără legătură cu motivele acțiunii.
În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, în realitatea fiind invocat art. 14 din respectiva lege, normă care prevede că "dacă imobilul ce urmează a fi reconstituit face obiectul unui contract de concesiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului dacă acest contract a fost încheiat potrivit legii". Prin urmare, nu este posibilă acordarea unor despăgubiri în echivalent bănesc dacă imobilul face obiectul unui contract de concesiune legal. Cu atât mai mult nu se vor acorda despăgubiri dacă un astfel de contract este nelegal încheiat.
Sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Promovarea acțiunii de față nu poate fi condiționată de parcurgerea obligatorie a procedurii Legii nr. 10/2001. Pe de altă parte, în realitatea, reclamanta a demarat și a urmat procedura Legii nr. 10/2001, însă pentru suprafața de 1400 mp primarul a propus acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc, fapt ce contravine art. 14 din legea respectivă.
Examinând sentința prin prima motivelor de recurs de fapt și de drept invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
La data de 16.03.1991 reclamanta a solicitat Comisiei Locale D pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 să îi reconstituie dreptul de proprietate asupra unui teren arabil de 2 ha situat în D, str. -.
Între Consiliul Orășenesc D și de Petrol D s-a încheiat contractul de concesiune nr. 2252/14.05.1993 prin care Consiliul transmitea folosința asupra terenului în suprafață de 1.400 mp situat în D, str. -, în vederea construirii unui bloc de locuințe de serviciu.
Părțile cauzei de față au fost de acord în fața instanței de recurs că terenul din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate include terenul din contractul de concesiune.
Consiliul local a susținut, iar reclamanta nu a combătut afirmația, că terenul respectiv a fost, la momentul concesiunii, în proprietatea publică a orașului (fila 63 dosar fond). Din actele depuse de părți la dosar rezultă că terenul a fost luat de stat abuziv, fără titlu valabil, în anul 1960 (filele 78, 81, 83 dosar fond).
În materia dreptului administrativ, în care cadrul legal general este conturat de Legea nr. 554/2004, contestarea în justiție a unui act administrativ - tipic sau asimilat - poate atrage aceeași sancțiune a desființării actului indiferent ca se invocă motive de "nulitate" sau motive de "anulare". Prin urmare, în materia contenciosului administrativ, cazurile de nulitate absolută pot fi invocate în aceleași condiții procedurale ca și cele de anulare, întrucât legea nu face distincție între cele sancțiuni.
Ca atare, indiferent că se invocă "nulitatea" sau "anularea" actului administrativ, partea vătămată și reclamantă are obligația de a urma procedura prealabilă prevăzută de lege pentru tipul de act contestat.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că reclamanta nu a urmat procedura reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ceea ce face de neprimit cererea sa în justiție, conform art. 109 alin. 2.proc.civ..
Pe de alta parte, Curtea constata ca nici pe fond pretentiile reclamantei nu sunt fondate.
Reclamanta a invocat nulitatea contractului de concesiune pentru încălcarea art. 17 și 25 din Legea nr. 18/1991.
Cele două texte legale se refera la terenurile care au fost aduse/preluate de agricola de productie, terenuri care se afla la dispozitia Comisiei Locale de Fond Funciar. Insa terenul de 1400 mp, dupa cum rezulta din actele dosarului, nu a fost niciodata la dispozita Comisie Locale. Ca atare, nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privata. Terenul de 1400 mp nu a fost facut parte din patrimoniul CAP si nu a fost preluat de stat in baza unui titlu valabil, ci a trecut în proprietatea statului fără titlu. Ca atare, terenului nu ii erau aplicabile dispozițiile legii fondului funciar.
In ce priveste dispoz. art. 11 din Legea nr. 50/1991, Curtea constata ca nici acestea nu sunt aplicabile terenului in discutie si concesiunii, intrucat la momentul încheierii contractului de concesiune, regimul juridic al terenului era stabilit si nu exista temei de revendicare a acestuia de eventuali foști proprietari.
Din acesta perspectivă soluția pronunțata de prima instanta este legala si temeinica.
Așa cum a reținut și Tribunalul, legalitatea contractului de concesiune nu se verifica prin prisma unei legi de reparație intervenită ulterior încheierii lui, iar dreptul reclamantei de a primi despăgubiri pentru terenul din speță poate fi verificat și valorificat doar în procedura specială a respectivei legi de reparație.
Pentru aceste motive, vazand si dispoz. art. 312 alin. 1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în D,-, județul V, împotriva sentinței nr.539 din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, intimați fiind pârâții SC SA B - GRUPUL DE -, cu sediul în D,-, județul V, și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D, cu sediul în D, Pandurilor nr.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red./13.10.2009
2 ex.
jud.fond.Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță, Ingrid
