Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 844/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.844/R-CONT
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B, sector 3,- și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ cu sediul în Rm.V,-, -ranscozia,.b,.2, județul V, împotriva sentinței nr.735/CAF din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții DIRECȚIA SILVICĂ R V cu sediul în Rm.V,-, județul V, REGIA NAȚIONALĂ ROMSILVA cu sediul în B, sector 1,- și reclamantul domiciliat în Rm.V,-, -8,.A,.4, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-pârâtă V reprezentată de consilier juridic și intimatul-reclamant asistat de avocat G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților precizează că nu au cereri prealabile de formulat.
Instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă V susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii.
Cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât B solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat G având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului declarat de pârâta V ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, apreciind că singura condiție ce trebuia îndeplinită era încheierea contractului individual de muncă. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul B lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatorul a chemat în judecată intimatele REGIA NAȚIONALĂ ROMSILVA și DIRECȚIA SILVICĂ RM V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 648 din 05.11.2007 și reintegrarea în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă.
În motivarea contestației s-a arătat că prin hotărârea nr. 10 din 30.08.2007 pârâta a hotărât concedierea colectivă a unui număr de salariați ca urmare a reorganizării și restructurării, postul ocupat de reclamant fiind desființat, fără a acorda măsurile de protecție sociale prevăzute de OUG 116/2006, încălcând astfel prevederile Contractului Colectiv de muncă.
S-a mai arătat că măsura concedierii a fost adoptată prin încălcarea prevederilor legale în materia dreptului muncii, având în vedere proiectul programului de restructurare ce a fost aprobat prin Hotărârea consiliului de administrație nr. 12 din 29.10.2007, astfel că hotărârea nr. 10 din 30.08.2007 este nulă, fiind adoptată înaintea hotărârii consiliului de administrație.
Prin cererea de la fila 7, reclamantul a chemat în judecată și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale prevăzute de OUG nr. 116/2006 și Contractul colectiv de muncă.
Prin cererea de la fila 20, s-a precizat de asemenea acțiunea, în sensul că s-a solicitat și plata drepturilor prevăzute de Legea 174/2006.
Prin încheierea din 21 martie 2008, instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
La data de 2 septembrie 2008, reclamantul și-a completat acțiunea chemând în judecată pârâta AJOFM V, pentru ca aceasta să fie obligată să îi acorde drepturile cuvenite urmare concedierii colective.
După examinarea cauzei, Tribunalul Vâlceaa pronunțat sentința nr.735/CAF din 26 mai 2009, prin care a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL AGRICULTURII PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE, DIRECTIA RM V, REGIA NATIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, V, respingând cererea de anulare a deciziei nr. 648 din 05.11.2007.
Prin aceiași sentință a obligat pe pârâta DIRECȚIA SILVICĂ RM V să acorde reclamantului 11,25 mc lemn de foc, iar pe pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ V, să plătească reclamantului suma de 3652 lei ron.
De asemenea, au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma 1125 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că prin decizia nr.648/05.11.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 12.11.2007, prin concediere, în temeiul art. 65 coroborat cu art. 67 din codul muncii și art. 63 coroborat cu art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă.
Emiterea deciziei a fost determinată de desființarea postului de "mecanic utilaj " de Ocolul Silvic Rm.V ca urmare a reorganizării - ROMSILVA, avându-se în vedere Organizarea Direcției Silvice Rm.V aprobată prin Hotărârea nr.10/30.08.2007 a Consiliului de Administrație al - ROMSILVA, ordinea de prioritate stabilită de art. 75 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007 - 2008, notificarea în scris a sindicatului, conform art. 70 din codul muncii, locurile de muncă disponibile, neacceptarea unui post din lista locurilor de muncă vacante și preavizul de 20 de zile.
Față de acestea, instanța a reținut că desființarea locului de muncă ocupat de reclamant este efectivă și are o cauză reală conform art. 65 codul muncii, fiind determinată de reorganizarea Direcției Silvice Rm.V, iar decizia contestată apare ca fiind temeinică și legală, cu respectarea prevederilor Codului muncii privind concedierea și ale Contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește drepturile bănești ce se cuvin reclamantului urmare a concedierii prevăzute în Contractul colectiv de muncă și Legea nr. 174/2006 pe care le datorează pârâtele Direcția Silvică Rm.V ( în baza CCM ) și AJOFM V ( în baza Legii 174/2006 ), instanța a reținut că potrivit Contractului colectiv de muncă, reclamantul avea dreptul de a i se plăti salarii compensatorii în bani în cuantum de patru salarii brute, sume pe care conform raportului de expertiză reclamantul le-a încasat.
Premiul anual pe 2007 nu s-a acordat, deoarece premierea s-a făcut în funcție de aportul fiecăruia la realizarea sarcinilor de program.
Conform raportului de expertiză prima din profitul pe anul 2007 fost încasată de reclamant.
Pârâta Direcția Silvică Rm.V nu a acordat însă reclamantului lemn de foc în cantitatea de 11,25 mc conform art. 179 din Contractul colectiv de muncă pe 2007, iar AJOFM V nu a achitat drepturile stabilite de Legea nr. 174/2006 ( art. 2 alin.1 ), de care reclamantul trebuia să beneficieze (în valoare totală de 3652 lei).
S-a mai reținut că se impune obligarea pârâtelor, în solidar, în baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, la plata sumei de 1125 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței, în termen legal, s-a formulat recurs de către pârâtele Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cât și de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
În dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale a susținut că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care s- admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, prin încheierea din 21 martie 2008, în drept indicând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
La rândul său, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vas usținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, pentru că la data concedierii contestatorului - 5.11.2007 -, Legea nr.174/2006 nu mai avea aplicabilitate. Prevederile legii s-au aplicat până la data 31 martie 2007, iar modificarea legii prin care s-a prelungit termenul prevăzut pentru disponibilizarea personalului din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari, s-a făcut prin Hotărârea nr.1376/2007, care a intrat în vigoare ulterior termenului menționat în Legea nr.174/2006.
S-a mai susținut că intimatul nu poate beneficia de prevederile legii, deoarece Ordinul nr.960 al privind programul de restructurare al Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA, prin concedieri colective, în baza căruia se presupune că ar fi trebuit luată această măsură, a fost emis în data de 10 septembrie 2007, deci ulterior concedierii.
Legea nr.174/2006, nefiind aplicabilă, Regia Națională a Pădurilor nu a făcut demersurile necesare prevăzute de HG nr.278/2002.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cât și în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este fondat, pentru considerentele ce se vor reda în continuare.
Astfel, potrivit disp.art.274 Cod pr.civilă, partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Or, cât timp această recurentă nu a fost căzută în pretenții, în condițiile în care prin încheierea din 21 martie 2008 Tribunalul Vâlcea - secția civilă - conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui intimat, iar prin sentința ce face obiectul prezentului recurs nu s-a stabilit vreo obligație în sarcina sa.
În consecință, pentru că Ministerul nu a fost obligat la o anumită conduită sau la plata despăgubirii, recursul său va fi admis, iar în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, Curtea va modifica sentința, în sensul că va înlătura dispoziția referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, urmând a fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
În schimb, recursul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă V este nefondat.
Așa cum a reținut și prima instanță, persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Națională a Pădurilor ROMSILA, ca urmare a predării treptate a pădurilor către proprietari, beneficiază de drepturile reglementate de art.2 din Legea nr.174/2006, inclusiv de acelea prevăzute în contractul colectiv de muncă.
De altfel, recurenta nu contestă, la nivel de principiu, faptul că reclamantului, într-o altă situație, i s-ar fi cuvenit drepturile prevăzute de art.2 din Legea nr.174/2006, respectiv plata sumei de 3.652 lei stabilită prin raportul de expertiză în sarcina agenției, ci arată, printr-o interpretare greșită a disp.art.1 din același act normativ, că aplicabilitatea sa ar fi expirat la data de 31 martie 2007. Contrar susținerilor recurentei, art.1 din Legea nr.174/2006 nu are în vedere disponibilizarea salariaților prin concedieri colective până la data de 31 martie 2007, ci doar faptul că acel program de restructurare trebuia aprobat de autoritatea competentă, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, până la acel moment. Cu alte cuvinte, până la data de 31 martie 2007 trebuia aprobat programul de restructurare, moment prelungit prin Hotărârea Guvernului nr.1376/2007 la 31 decembrie 2008. Drept urmare, reclamantul, la data disponibilizării sale, era beneficiarul dispozițiilor Legii nr.174/2006, indiferent de faptul că ministerul nu-și îndeplinise obligația sa de aprobare a programului. Plata de către agenție a drepturilor cuvenite reclamantului s-a făcut în temeiul unei dispoziții legale, în vigoare, iar nu urmare a unui ordin emis de minister, cum se susține prin motivele de recurs. Faptul că angajatorul nu a făcut demersurile necesare pentru înștiințarea unei alte autorității asupra restructurării activității unor persoane nu are relevanță în cauză, obligarea AJOFM V la plata sumei de 3.652 lei RON făcându-se în temeiul art.2 din Legea nr.174/2006 ( drepturi prevăzute la art.2 alin.1 lit.a și b și art.2 alin.2 din Legea nr.174/2006).
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea va respinge recursul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă V, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B, sector 3,- împotriva sentinței nr.735/CAF din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții DIRECȚIA SILVICĂ R V cu sediul în Rm.V,-, județul V, REGIA NAȚIONALĂ ROMSILVA cu sediul în B, sector 1,- și reclamantul domiciliat în Rm.V,-, -8,.A,.4, județul.
Modifică sentința, în sensul că înlătură obligarea acestui minister la plata cheltuielilor de judecată.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondat recursul formulat de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ cu sediul în Rm.V,-, -ranscozia,.b,.2, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/7 ex.
8.10.2009
Jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță, Ingrid
