Anulare act administrativ . Decizia 854/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 854/
Ședința publică din 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul MUNICIPIUL G-SERVICIUL FINANCIAR cu sediul în G, P-ța - nr.27, jud.H, împotriva sentinței nr.411/11 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus taxa de timbru în sumă de 2 lei(17 dosar) și 0,15 lei timbru judiciar.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 411/11 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Harghitas -a dmis n parte ac iunea formulat de reclamanta - - SRL G, n contradictoriu cu tul MUNICIPIUL G, reprezentat prin PRIMAR i n consecin ță: au fost anulate n parte Decizia de impunere nr.14802 din 23.05.2007 i Raportul de inspec ie fiscal nr.25027/18.05.2007 emise de t n ceea ce prive te obliga ia de plat a impozitului pe terenul n suprafață de 94 mp. stabilit n sarcina reclamantei societ ăț i, s-a constat at reclamanta are obliga ii impozabile pentru cl direa situat n municipiul G,-, jude ul H la valoarea de 40.000 lei, convenit de i, precum i pentru terenul n suprafa ță de 10 mp și a fost obligat tul pl teasc reclamantei cheltuieli de judecat n sum de 4,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
n baza Contractului de concesiune nr.4463/24.08.1995 ncheiat ntre i, astfel cum a fost modificat prin Actele adi ionale ulterioare nr.6541/2001 i nr.1816/2002, a fost concesionat n favoarea reclamantei terenul n suprafa ță de 104 mp. situat n municipiul G,-, jude ul H, pe o durat de 33 ani (filele 21-24).
n urma controlului efectuat de angaja ii tului la imobil i surarea terenului la fata locului s-a ncheiat Procesul-verbal nr.25027/18.05.2007, prin care s-a constatat suprafa a efectiv folosită de reclamant este mai mare dec t aceea cuprins n contractul de concesiune modificat, iar prin Raportul de inspec ie fiscală nr.25027/23.04.2007 s-a constatat reclamanta datoreaz impozit pe teren n suprafa ță de 47 mp. tax local pentru folosire teren public pentru o suprafa ță de 47 mp. precum i impozit pentru cl diri, baza de impozitare a acestuia din urm fiind de 40.000 lei (filele 26, 34-36).
Ca urmare a fost emis Decizia de impunere nr.14802/23.05.2007, prin care au fost stabilite pe seama reclamantei obliga ii fiscale de plată impozit i taxe pentru imobilele sus-ar tate (filele 32-eej.
Astfel cum rezult din Decizia nr.17257/22.06.2006 emis de t, naintea intent rii prezentului proces reclamanta a parcurs procedura prealabil reglementat de Titlul IX. art.205 i urm. din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedur fiscal (fila 31).
n ceea ce prive te impozitele i taxele datorate de reclamant, tribunalul constat potrivit contractului de concesiune ncheiat ntre i, reclamanta de ine cu titlu de concesiune o suprafa ță de 104 mp. teren, din care 94 mp. este suprafa ță construit, ocupat de cl diri, rezultat n urma sur torilor efectuate de angaja ii tului i acceptate de reclamant.
Ca urmare, av nd n vedere prevederile art.257 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, potrivit rora impozitul nu se datorează pentru terenul aferent unei cl diri, tribunalul apreciaz de reclamanta are obligativitatea pl ății impozitului de pe terenul n suprafa ță de 10 mp. care este liber de construc ii (104 mp-94 mp=10 mp).
De i tul a stabilit obliga ia de plat a impozitului n sarcina reclamantei i pentru o suprafa ță n plus de 47 mp. potrivit art.256 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal " pentru terenurile proprietate public sau privat a statului ori a unit ăților administrativ-teritoriale, concesionate, nchiriate, date n administrare ori n folosin ță, se stabile te taxa pe teren care reprezint sarcina fiscal a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosin ță, dup caz, n condi ii similare impozitului pe teren". Din actele dosarului nu rezultă reclamanta ar de ine aceast suprafa ță de teren cu titlu de administrare sau folosin ță, ca urmare, n lipsa unui act care ateste de inerea acestui teren, ta nu avea dreptul de a stabili n mod unilateral obliga ie de plat a impozitului. n ipoteza constat rii mprejur rii reclamanta folose te o suprafa ță mai mare de teren dec t cel cuprins n contractul de concesiune, tul trebuia ncheie un act adi ional n acest sens, ori -i atribuie acest teren reclamantei n orice alt mod legal, urm nd ca apoi perceap taxele cuvenite.
n ceea ce prive te taxa local stabilit n sarcina reclamantei pentru de inerea unei alte suprafe e de teren 47 mp. se constat n primul nd aceast tax nu se ncadreaz printre cele reglementate de art.283 alin.2 din Codul fiscal, iar ns ăși din cuprinsul nt mpin rii formulate de t rezult acest teren este ocupat de o teras, astfel fiind incidente prevederile art.257 lit.a privind scutirea de plata impozitului a terenului aferent unei cl diri, terasa fiind de asemenea o construc ie.
n consecin ță, pentru considerentele sus expuse, in nd cont totodat de prevederile art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificat, instan a de fond a admis n parte ac iunea formulat de reclamant, a anulat n parte actele atacate n ceea ce prive te obliga ia de plat a impozitului pe terenul n suprafa ță de 94 mp stabilit n sarcina reclamantei societ ăți, nd ca aceasta achite impozit pentru restul de teren de 10 mp liber de construc ii, de inut n baza contractului de concesiune.
Tribunalul a constatat totodat reclamanta are obliga ii impozabile pentru cl direa situat n municipiul G,-, jude ul H la valoarea de 40.000 lei, astfel cum a fost convenit de
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MUNICIPIUL G - SERVICIUL FINANCIAR G solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației.
În motivarea cererii de recurs se arată că taxa de impunere a fost calculată raportat la destinația imobilului în urma unei constatări făcute de reprezentanții Primăriei mun.G - Serviciul Financiar prin care s-a stabilit că, contestatoarea are un contract de concesiune încheiat cu Municipiul G pentru o suprafață de teren de 100 mp. În realitate suprafața este de 151 mp, din care 94 mp este ocupat cu clădiri iar 57 mp este liber de construcții. Așa cum s-a arătat mai sus la stabilirea impozitului s-a avut în vedere terenul efectiv ocupat cu clădiri pe de o parte și teren liber de construcții pe de altă parte.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, arătându-se că prima instanță în mod corect a aplicat disp.art.257 lit.a din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, în sensul că nu poate exista o dublă impozitare atât pe terenul de sub clădire cât și pentru clădirea propriu zisă. Se mai susține că în mod corect prima instanță a stabilit taxa de impozitare raportat la suprafața pe care o are în administrare, suprafață ce rezultă din contractul de concesiune încheiat și nu la suprafața reală constatată de reprezentanții intimatei, suprafață pentru care ei nu dețin acte care să le permită administrarea.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat însă pentru motive decât cele invocate de recurentă în cererea de recurs, motive de ordine publică care pot fi reținute și din oficiu de către instanță după cum urmează:
Procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva titlului de creanță fiscală și împotriva altor acte administrative fiscale este reglementată în titlul IX art.205 - 218.pr.fisc. dispoziții potrivit cărora împotriva titlului de creanță fiscală și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării actului fiscal, că soluționarea contestațiilor se efectuează de către organele fiscale iar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Din cuprinsul acestor dispoziții se poate observa că a fost instituită o procedură administrativă prealabilă fără caracter jurisdicțional, actele emise în cadrul acestei proceduri fiind supuse controlului instanței de judecată.
În speță, reclamanta a uzat de această procedură administrativă, în cauză fiind emisă decizia nr.17257/22.06.2006 prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere, soluția pronunțată prin această decizie fiind aceea de respingere a contestației.
În raport de dispozițiile cuprinse în art.218 pr.fisc. reclamanta avea posibilitatea să atace această decizie în contencios administrativ, însă verificând obiectul acțiunii deduse judecății se poate constata că prin această acțiune s-a formulat o contestație împotriva deciziei de impunere, precum și a procesului verbal de constatare încheiat de Primăria mun.
Este adevărat că în raport de dispozițiile cuprinse în art.21 alin.4 din Constituția României, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, persoanele care se consideră că au fost lezate în drepturile lor printr-un act administrativ fiscal au dreptul să formuleze o contestație, putând dacă înțeleg să nu urmeze această cale administrativă și să se adreseze direct instanței de judecată.
În speță însă reclamanta a uzat de calea administrativă prevăzută de dispozițiile cuprinse în art.205 și urm. pr.fisc. și în această situație avea obligația să uzeze și de calea de atac prevăzută în aceste texte legale.
Nerespectând această procedură contestația reclamantei apare ca inadmisibilă, astfel că instanța de control găsește recursul ca fiind fondat și în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.9 din același cod, va admite recursul și va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei - SRL ca fiind inadmisibilă.
Va elimina din cuprinsul hotărârii dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MUNICIPIUL G-SERVICIUL FINANCIAR cu sediul în G, P-ța - nr.27, jud.H, împotriva sentinței nr.411/11 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Harghita.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL G,-, jud.H, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL G-SERVICIUL FINANCIAR cu sediul în G, P-ța - nr.27, jud.H, având ca obiect anularea deciziei de impunere nr.14802/23.05.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.25027/18.05.2008.
din hotărâre și dispozițiile privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
2.12.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
