Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1.464/2008
Ședința publică de la 18 iunie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâtul PENITENCIARUL GHERLA împotriva sentinței civile nr. 463 din 14 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, din cadrul Baroului C cu delegație de reprezentare la dosar, în reprezentarea intereselor intimatului, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru ( fila 16 ) și timbrul judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, la data de 17 iunie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului, precum și un set de înscrisuri, din partea recurentului, în susținerea recursului, respectiv referatul Comisiei de Disciplină privind propunerea de soluționare a contestației la decizia de sancționare a reclamantului, proces-verbal nr. U/12048 din 28.05.2007, precum și procesul - verbal nr. U/12142 din 31.05.2007.
Reprezentanta intimatului depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei datorată pentru fond.
Curtea detașează filele 21-24, respectiv setul de acte depus de către recurentă și le comunică reprezentantei intimatului.
Reprezentanta intimatului invederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatului solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru toate motivele evocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 463 din 14.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul -, cu consecința anulării deciziei U/13.218 din 03.07.2007 emisă de directorul PENITENCIARULUI CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ G, luându-se act de renunțarea la petitul privind plata orelor suplimentare.
Prima instanță a reținut că reclamantul a contestat decizia mai sus arătată, prin care a fost sancționat cu mustrare scrisă de către Administrația Penitenciarului Gherla, în condițiile în care, în data de 18.05.2007, din timpul liber a fost chemat la serviciu pentru a participa la activitatea de pregătire profesională cu o durată de 8 ore, iar la ora 13,30, fără a informa șeful ierarhic, a plecat la domiciliu.
Tribunalul a considerat că decizia de sancționare este nelegală, întrucât încalcă prev. art. 33 alin. 2 lit. a din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din cadrul și unităților subordonate, conform căruia dispoziția de sancționare trebuie să aibă la bază o propunere cuprinsă în referatul comisiei de disciplină.
De asemenea, este obligatoriu ca acest act să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea celor reținute în procesul-verbal al comisiei de disciplină, precum și temeiul său legal.
În esență, s-a considerat că descrierea faptei este deficitară, nefiind precizată ora la care a părăsit reclamantul sala, textul de lege care-l obliga la informarea prealabilă a conducătorului său ierarhic superior sau cel în baza căruia cursurile de pregătire profesională trebuia a fi urmate în afara orelor de serviciu.
De asemenea, temeiul de drept al sancțiunii este indicat greșit, respectiv art. 62 lit. e în loc de art. 66 lit. a din Legea nr. 293/2004, relevant fiind și faptul că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă, conform art. 63 alin. 2 și art. 64 din același act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul PENITENCIARUL GHERLA, prin director, solicitându-se modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Au fost invocate prev. art. 304 pct. 9.pr.civ., în condițiile în care decizia directorului nr. U/13.218/2007 are la bază propunerea cuprinsă în referatul Comisiei de disciplină, care a fost sesizată cu soluționarea contestației îndreptate împotriva deciziei de sancționare nr. U/13.004/2007.
Fapta este corect descrisă în decizia anulată, întrucât este reținută încălcarea deciziei directorului Penitenciarului nr. U/6.713/15.01.2007, iar reclamantul nu a contestat faptul că a părăsit unitatea la ora 13,30.
Au fost invocate și prev. art. 4 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 293/2004, relevându-se că reclamantul și-a încălcat atribuțiile de serviciu, de care a luat cunoștință prin semnarea fișei postului, iar temeiul de drept al actului contestat este indicat în cuprinsul acesteia, pe pag. 2 alineatul 1.
Prin întâmpinare, reclamantul s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea hotărârii primei instanțe.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Reclamantul este funcționar public, desfășurându-și activitatea în cadrul Penitenciarului cu Regim de maximă Siguranță G, iar prin decizia nr. U/12.018 din 29.05.2007 a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă de către ofițerul instructor principal I - locțiitor al șefului de tură ( 18, dosar fond) pentru neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.
În esență, i s-a imputat nerespectarea programului orar alocat pregătirii lunare, respectiv părăsirea unității în data de 18.05.2007, mai devreme decât ora stabilită în program, încălcându-se astfel decizia directorului unității nr. U/6.713/15.01.2007, fără a fi informat ofițerul cu pregătirea sau conducătorul ierarhic superior.
În cuprinsul actului de sancționare se menționează doar că reclamantul nu a vrut să dea declarație în scris, pârâtul nedepunând la dosar înscrisuri din care să rezulte faptul că a fost efectuată cercetarea prealabilă.
În drept, decizia a fost întemeiată pe prev. art. 61 lit. b, art. 62 lit. e, art. 64 alin. 1 și art. 66 alin. 1 din Legea nr. 293/2004, precum și pe art. 11 alin. 2 din nr.HG 1.849/2004.
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii, înregistrată sub nr. U/12.491/12.06.2007, relevând faptul că sancțiunea este prea aspră, cu atât mai mult cu cât a avut motive întemeiate pentru a părăsi unitatea.
Ca urmare, în baza art. 34 alin. 2 din nr. 2.856/C/2004, directorul penitenciarului a sesizat comisia de disciplină a unității, care a procedat la efectuarea verificărilor asupra modului de aplicare a sancțiunii disciplinare, administrând proba cu înscrisuri și luând declarațiile părților, întocmind referatul privind propunerea de soluționare a contestației, pe care l-a înaintat directorului în vederea emiterii actului administrativ de sancționare prev. de art. 33 din nr. 2.856/C/2004.
Acesta a emis, la 03.07.2007, decizia cu nr. U/13.218, prin care a menținut sancțiunea aplicată anterior, precum și motivarea sa în fapt și în drept.
Prima instanță a anulat acest act, constatându-se că nu a fost efectuată cercetare prealabilă, că nu a fost descrisă fapta și că nu a fost indicat în mod corect temeiul de drept.
Curtea achiesează la această poziție, considerând că sesizarea comisiei de disciplină, după emiterea deciziei nr. U/12.018 din 29.05.2007, nu este în măsură să acopere viciul de procedură rezultând din neefectuarea cercetării prealabile.
Astfel, art. 61 din Legea nr. 293/2004 prevede că "sunt abateri disciplinare următoarele fapte:
a) comportarea necorespunzătoare la serviciu, în familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale sau prestigiului instituției;
b) neglijența manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege;.".
Conform art. 62, "pentru faptele ce constituie abateri disciplinare, săvârșite de către funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare, poate fi aplicată una dintre următoarele sancțiuni disciplinare: a) mustrarea scrisă.;".
Art. 63 și urm. prevăd procedura aplicării sancțiunilor disciplinare, alin. 2 al acestui text fiind imperativ, în sensul în care "Sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară săvârșită de funcționarul public în cauză și audierea acestuia de către comisiile prevăzute la art. 67."
Art. 64 stipulează că: "(1) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 62 lit. a) poate fi aplicată direct de către conducătorul compartimentului din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, din cadrul unității din subordinea acesteia, în care își desfășoară activitatea funcționarul public care a săvârșit abaterea disciplinară.
(2) Împotriva sancțiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor alin. (1), funcționarul public în cauză poate face contestație la directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, la conducătorul unității din subordinea acesteia, în termen de 15 zile de la comunicarea sancțiunii disciplinare aplicate.
(3) Pe baza propunerii comisiei de disciplină prevăzute la art. 67, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, conducătorul unității din subordinea acesteia, adoptă o decizie definitivă.".
Prin nr. 2.856/C/2004 a fost aprobat Regulamentul privind constituirea comisiilor de disciplină din cadrul, din analiza acestui act normativ rezultând faptul că cercetarea prealabilă se desfășoară de către aceste comisii de disciplină, cărora li se înaintează sesizarea îndreptată împotriva unui funcționar public.
Comisia este obligată să dispună citarea funcționarului public a cărui fapta a fost sesizată și a persoanelor indicate în sesizare. Citarea se face cu cel puțin 3 zile calendaristice înainte de termenul de prezentare.
Art. 26 stipulează că "Cercetarea abaterii disciplinare se face cu celeritate, iar activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune: a) audierea persoanei care a formulat sesizarea; b) audierea funcționarului public a cărui fapta constituie obiectul sesizării; c) audierea altor persoane ale căror declarații pot conduce la soluționarea cazului; d) culegerea informațiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloacele prevăzute de lege; e) administrarea probelor, precum și verificarea documentelor și a declarațiilor prezentate."
Conform art. 28, "În urma administrării probelor, membrii comisiei de disciplina vor întocmi un referat în care se consemnează rezultatele activității de cercetare desfășurate de comisia de disciplină.
(2) Referatul va fi adus la cunoștința funcționarului public împotriva căruia a fost formulată sesizarea, precum și persoanei care a sesizat comisia de disciplină, în vederea formulării unor eventuale obiecții în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință."
Art. 30 instituie condițiile de formă pe care trebuie să le respecte referatele întocmite de către comisie, iar pe baza acestora, se întocmește propunerea cu privire la sancțiunea aplicabilă.
Art. 33 prevede că actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de persoana competenta, pe baza propunerii cuprinse în referatul comisiei de disciplină.
Sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile; d) în temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată; f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.
Relevante sunt și prev. art. 34 din Regulament, care dispun că în cazul în care sancțiunea disciplinară a fost aplicată potrivit prevederilor <LLNK 12004 293 10 202 64 40>art. 64 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, funcționarul public poate formula contestație la conducătorul unității, în termen de 15 zile de la comunicarea sancțiunii disciplinare aplicate.
În această situație, conducătorul unității sesizează comisia de disciplină în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării contestației. În acest caz, comisia de disciplină este competentă să verifice dacă sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea prevederilor <LLNK 12004 293 10 202 62 36>art. 62 și 64 din Legea nr. 293/2004.
Conform art. 35, prevederile art. 30, art. 31 alin. (3) și ale art. 33 se aplică în mod corespunzător și pentru situația în care comisia de disciplina a fost sesizată în condițiile art. 34 alin. (2).
Din analiza coroborată a acestor texte, rezultă fără dubiu că, chiar dacă sancțiunea disciplinară a fost cea a mustrării scrise, trebuia efectuată cercetarea prealabilă, de către comisia de disciplină, care putea să se pronunțe numai după audierea reclamantului și după urmarea întregii procedurii mai sus arătate.
Or, întrucât această etapă nu a fost urmată, iar sancțiunea expres prevăzută de legiuitor este cea a nulității absolute, orice discuție pe marginea acestui aspect nu poate fi primită.
În acest sens, este nerelevant că directorul unității s-a conformat prev. art. 34 din Regulament, sesizând comisia de disciplină, întrucât acest lucru nu este în măsură să înlăture vătămarea suferită de reclamant prin emiterea actului de sancționare în condiții de nelegalitate, iar acest text nu înlătură aplicarea prev. art. 21 - 23 din Regulament.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs conform căruia fapta ar fi fost descrisă în mod corect și complet, întrucât era necesar a se preciza între ce ore s-a desfășurat pregătirea și la ce oră a părăsit reclamantul sala, aceste aspecte neputând fi complinite prin recunoașterile făcute de reclamant prin acțiunea introductivă.
În privința temeiului de drept al actului de sancționare, în mod corect a reținut prima instanță că se face referire la prev. art. 62 lit. e care se referă la revocarea din funcția de conducere, iar nu la mustrarea scrisă, astfel încât actul este nelegal.
În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în baza prev. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod pr. Civilă, iar conform art. 274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat să achite reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocațial ( 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL GHERLA împotriva sentinței civile nr. 463 din 14 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să achite intimatului - suma de 500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./04.07.2008.
jud.fond:,
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
