Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1461/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1461/2008
Ședința publică de la 18 iunie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 178 din 5 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu reclamanții, -, și pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intervenienta personal, lipsă fiind reclamanții și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate de către Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor sunt scutite de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar prin prisma prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Cererea de intervenție formulată în dosarul de fond de către intervenienta nu este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, nu s-a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorat pentru cererea de intervenție.
Curtea pune în vederea intervenientei să depună taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar sub sancțiunea dării în debit a acesteia.
Intervenienta invederează instanței că va depune această taxă judiciară de timbru până la sfârșitul dezbaterilor și depune concluzii scrise în numele tuturor reclamanților. Totodată invederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Intervenienta solicită instanței respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele evocate în scris prin concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 178 din 05.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, chemat în garanție fiind MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, fiind obligați aceștia să plătească drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Parchetului de pe lângă și cel prevăzut pentru cei încadrați la parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, pentru perioadele efectiv lucrate de către reclamanți și intervenientă, precum și în continuare, pe viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare.
Pârâtul de rând 3 fost obligat să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja fost obligat să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare în muncă precum și la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
Chematul în garanție a fost obligat să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești, în conformitate cu atribuțiile sale referitoare la centralizarea proiectelor de bugete și de rectificare a acestora, precum și la punerea lor în aplicare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că începând cu anul 2004, salarizarea funcționarilor din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă este distinctă de cea a personalului din alte instanțe, potrivit mai mult ordonanțe de urgență, începând cu anul 2004 și până în anul 2007, dar având în vedere că atribuțiile funcționarilor din cele două tipuri de instanțe sunt identice, nu se justifică diferențierea de natură salarială, în caz contrar încălcându-se art. 6 alin. 2 din Codul muncii, iar prin hotărârea nr. 262/2007 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări între cele două categorii de funcționari, astfel încât se impune repararea acestui prejudiciu în baza art. 2 alin. 12 din nr.OG 137/2000.
În aceste condiții, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a intervenientei, iar ordonatorii de credite au fost obligați să repare prejudiciul, plătind acestora diferența de salarizare pentru perioada în care au fost încadrați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Referitor la calitatea procesuală a pârâților, instanța de fond a apreciat că aceasta rezultă din atribuțiile specifice ordonatorilor de credite prev. de Legea nr. 304/2004, iar Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în virtutea faptului că are atribuții de a propune proiectul de buget de stat și a aloca fondurile necesare instituțiilor publice conform Legii nr. 500/2002.
În legătură cu solicitarea de obligare a pârâților la plata acestor drepturi și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare, instanța de fond a apreciat că acest petit este admisibil, cu atât mai mult cu cât efectele în timp ale hotărârii au fost limitate până la modificarea actelor normative.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE precum și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
În recursul formulat de pârât, se solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, motivat de faptul că soluția tribunalului este nelegală și netemeinică.
S-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș, apreciind că sunt incidente prev. art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, competentă fiind judecătoria.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă de către instanță excepția plângerii prealabile, întrucât sunt pe deplin aplicabile prev. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. 2.pr.civ.
Pe fond, s-a relevat că nu există bază legală pentru o salarizare identică a personalului din cadrul Parchetului de pe lângă și cel din cadrul celorlalte instanțe, iar acordarea acestora ar încălca dispozițiile nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007, acordarea unei salarizări unitare, nediferențiate pentru toți funcționarii publici și indiferent de nivelul la care prestează activitatea, fiind de competența exclusivă a puterii legislative.
Prima instanță a încălcat atribuțiile legiuitorului și prin prisma faptului că a adăugat la legea specială de salarizare a funcționarilor publici prin obligarea pârâților la plata acestor drepturi și pentru viitor, cu atât mai mult cu cât nu poate fi incident principiul nediscriminării, întrucât situațiile invocate nu sunt similare.
A fost criticată hotărârea fondului și prin prisma faptului că sumele acordate au fost actualizate fără a exista în acest sens o bază legală și fiind astfel încălcate dispozițiile art. 14 alin. 2, art. 29 alin. 3 și art. 47 din Legea nr. 500/2002.
Chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin M, prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, au fost reluate argumentele susținute și de către pârât, referitoare la împrejurarea că reclamanții nu sunt discriminați prin raportare la cei care lucrează în cadrul Parchetului de pe lângă, existând o justificare rezonabilă pentru această diferențiere de tratament.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș nu poarte fi reținută, întrucât prev. art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 fac trimitere la dreptul comun, care, în materia analizată este Legea nr. 188/1999 și care stabilește competența de soluționare a litigiilor derivând din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în favoarea instanțelor de contencios-administrativ.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile a fost corect respinsă de prima instanță, întrucât în doctrină s-a relevat că o asemenea procedură este necesară doar în situația în care se solicită anularea unui act, cu atât mai mult cu cât litigiul de față se înscrie pe coordonatele dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și nu pe cele speciale ale art. 106 din aceeași lege, care face vorbire de respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, criticile din cele două recursuri se suprapun în ceea ce privește neincidența principiului nediscriminării, însă Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate, cele reținute de prima instanță fiind legale și în acord și cu hotărârea nr. 262/21 iunie 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Astfel, Consiliul a constatat, cu privire la salarizarea diferențiată a funcționarilor publici din cadrul instanțelor de judecată, aplicarea unui tratament diferențiat, raportat la faptul că funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea d e Casație și Justiție sunt salarizați potrivit Anexei Ia O. nr. 2/2006, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul celorlalte instanțe de judecată sunt salarizați potrivit Anexei III a aceluiași act normativ, deși art. 125 și art. 127 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară reglementează unitar activitatea managerilor economici și recrutarea acestora, indiferent de locul lor de muncă.
Sistemul de salarizare este guvernat și de principiul egalității de tratament și al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Prin urmare, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial.
Or, în aceste condiții, nu se poate reține că s-ar fi depășit atributele puterii judecătorești, adăugându-se la lege, întrucât este incident principiul nediscriminării, ceea mai eficientă modalitate de reparare a situației ivite fiind recunoașterea acestor drepturi în favoarea tuturor persoanelor care prestează același gen de activitate.
Din această perspectivă, prima instanță a procedat în mod corect și atunci când a dispus acordarea acestor sume și pe viitor, întrucât efectul hotărârii a fost limitat în timp, până la elaborarea unui sistem de salarizare nediscriminatoriu, astfel încât nu se poate susține faptul că acest petit ar fi fost inadmisibil.
Curtea apreciază și că, atâta vreme cât se mențin în vigoare dispozițiile discriminatorii, este posibil și legal ca instanțele să se pronunțe în sensul acordării și pe viitor a drepturilor, cu mențiunea limitării lor, conform celor mai sus arătate, evitându-se astfel viitoare procese care ar presupune noi cheltuieli pentru reclamanți.
Această posibilitate rezultă din împrejurarea că admiterea acțiunii și respingerea recursurilor se întemeiază pe constatarea încălcării, prin actele normative invocate de către pârâți, a dispozițiilor constituționale și prevederilor reglementărilor internaționale, instanța de judecată având obligația de a restabili egalitatea cetățenilor în fața legii și, totodată, să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Astfel se va reține că incidente în cauză sunt prev. art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale respectiv art. 1 alin 1 din Primul Protocol Adițional la această convenție.
Cu privire la actualizarea sumelor în raport de inflație, legal s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1.084 Cod civil, pentru o reparare integrală și justă a prejudiciului suferit de reclamanți prin discriminarea creată, iar considerentele de ordin bugetar nu pot fi opuse acestora și intervenientei.
Pentru toate aceste considerente, vor fi respinse recursurile pârâtului și a chematului în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile pârâtului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin împotriva sentinței civile nr. 178 din 5 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./04.07.2008.
Jud.fond:,:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
