Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1089/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1089/R-Cont
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declaratde DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUIîn nume propriu și în numele subunității ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A ORASULUI, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr.17, județul V, împotriva sentinței nr. 381/10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentele - pârâte, în baza delegației de la dosar și avocat pentru intimatul - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. 226/23.09.2009 emisă de Baroul Vâlcea, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că s-a depus la dosar ( fila 12 ) recursul formulat de pârât, declarat la data de 11 iunie 2009, în care a fost indicat greșit nr. de dosar.
Avocat, depune la dosar întâmpinare, pe care instanța o califică drept concluzii scrise, având în vedere momentul depunerii ei.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, curtea acordă cuvântul asupra recursului pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului, în consecință să se admită excepțiile invocate, iar dacă se va trece peste acestea, pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, așa cum a fost formulat, menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond, în sensul menținerii în sarcina recurentei a obligației de a restituii, în solidar, suma de 4.040 lei, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar contractul de vânzare - cumpărare al autoturismului.
CURTEA:
Constată că, prin sentința nr.381/CAF/10.03.2009 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal - a fost respinsă excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale active invocată pe pârâte; s-a luat act de renunțarea la judecata capetelor de cerere 1 și 2 și a fost admisă cererea formulată de G și obligate în solidar pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice V să restituie suma de 4.040 lei.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că sub nr- a fost înregistrată cererea lui G prin care a solicitat anularea actului administrativ nr.40277/28.10.2008 emis de V și a actului administrativ nr.7067 din 4.09.2008 emis de și obligarea acestora să restituie reclamantului suma de 4.040 lei reprezentând taxă specială pentru prima înmatriculare, sub motiv că reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, însă pârâtele au refuzat, sub motiv că chitanța de plată menționează altă persoană decât reclamantul, deși aceasta este doar o simplă eroare materială, în chitanță fiind menționat greșit numele persoanei vânzătorului.
Totodată,tribunalula mai constatat că pârâtele au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei procesuale active și excepția inadmisibilității acțiunii, ultima pe motiv că art.2141și art.2143din Legea nr.571/2003 prevede un regim special al taxei de înmatriculare.
În fine,tribunalul, prin încheierea din 10 martie 2009, luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului 1 și 2 din cerere.
Analizând cererea,tribunalula constatat că la 21.05.2007, reclamantul a cumpărat un autoturism Renault Laguna de la pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 4.040 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, însă decizia autorităților fiscale de a încasa taxa de primă înmatriculare este contrară disp.art.90 paragraful 1 din, ce interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă, astfel că pretenția reclamantului la restituirea sumei arătate este întemeiată.
La 10.06.2009 P V, în nume propriu și în numele a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatului-reclamant.
Se susține că reclamantul nu poate solicita restituirea sumei ce reprezintă taxa de înmatriculare deoarece nu el a fost plătitorul, ci.
2. Greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii.
Se susține că reclamantul nu a făcut dovada că se află în una dintre situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal și, în consecință, el nu poate beneficia de scutirea plății taxei de primă înmatriculare.
De asemenea, se mai susține că cererea este inadmisibilă și pentru că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, reclamantul solicitând organelor fiscale restituirea diferenței de taxă achitată anterior cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, iar ulterior, în fața instanței, a solicitat restituirea întregii sume.
3. Greșit instanța de fond a decis restituirea sumei solicitate de reclamant.
Se susține că greșit instanța de fond a reținut că dispozițiile art.2141Cod fiscal ar fi contrare dispozițiilor art.90 alin.1 din, deoarece prin măsura de instituire a taxei de primă înmatriculare nu se introduce o discriminare având în vedere că această taxă nu se aplică exclusiv autoturismelor second hand provenind din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sausecond handînmatriculate pentru prima dată în România.
4. Greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea disp.art.11 din OUG nr.50/21.04.2008, care prevede o procedură specială de restituire a diferenței rezultând din suma achitată cu titlu de taxă specială și cea rezultată din taxa de poluare.
Recursul nu este fondat.
Împrejurările litigiului.
Curtea constată că la 21.05.2007 reclamantul a dobândit de la, domiciliat în mun.Reșița un autoturism marca Renaulz Laguna, număr de identificare nr.VF 1B- și pentru înmatricularea căruia a achitat cu chitanța nr.- din 7.06.2007 taxa specială de înmatriculare în sumă de 4.040 lei. Ulterior, a solicitat restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlul arătat și suma calculată pentru taxa de poluare, potrivit OG nr.50/2008, însă a refuzat restituirea sub motiv că taxa a fost plătită de cumpărătorul și nu de reclamant. Refuzul restituirii a fost contestat la. V, însă a primit același răspuns.
II.Dreptul aplicabil.
Potrivit dispozițiilor art.2141- 2143Cod fiscal, - (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează. (2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță, medicină și pompieri. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1, care face parte integrantă din prezentul titlu. (4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia. speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România. Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt: a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare; b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.4 și 11 din OUG nr.50/2008,obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
De asemenea, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, normele internaționale prevalează celor interne atunci când cele din urmă sunt contrare primelor, astfel că tribunalul trebuia să dea prioritate art.90 din Tratatul Comunității Europene și să înlăture aplicarea art.2141și art.2142din Codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratat:niciun Stat Membru (SM) nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu poate impune, asupra produselor altor state membre, impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
În fine, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004, <<orice persoană vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ poate solicita instanței anularea și plata despăgubirilor>>.
III.Judecata.
1. Nu este fondată prima critică, încadrată corect de recurente în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că greșit pârâtele au refuzat restituirea sumelor solicitate de reclamant pe motiv că plata acesteia a fost făcută de o altă persoană.
În acest sens, curtea observă că chitanța de plată se află în mâna reclamantului și nu a altei persoane și, în consecință, acesta constituie un indiciu că plata sumei a fost făcută de reclamant. Pe de altă parte, curtea constată că plata taxei de înmatriculare, potrivit textelor de mai sus, se achita de proprietarul autoturismului și nu de o terță persoană, fie el chiar vânzător.
Pentru aceste considerente, curtea constată că greșit cele două pârâte au refuzat restituirea sumei solicitate de reclamant, astfel că excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată, soluția instanței de fond fiind legală cu privire la această excepție.
2. Nici aceste critici, încadrate corect de recurente în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, nu sunt fondate.
Curtea constată că reclamantul nu a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare pe temeiul regulilor de scutire a plății acestei taxe, ci pe cel al încălcării normei europene prin norma juridică română de instituire a taxei de primă înmatriculare.
Așa fiind, invocarea excepției de inadmisibilitate a cererii reclamantului este nefondată pentru că pârâtele au adus în discuție o altă cauză juridică a acțiunii și nu cea invocată de reclamant.
De asemenea, nu este fondată nici excepția inadmisibilității acțiunii pe temeiul lipsei procedurii prealabile, întrucât reclamantul s-a adresat pârâtelor cu o cerere de restituire, iar aceasta a fost respinsă pe excepție, respectiv pe lipsa identității dintre plătitor și persoana ce a solicitat restituirea.
3. Nu sunt fondate nici criticile trei și patru, încadrate corect de recurent în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În esență, prin aceste critici, recurentele invocă nelegalitatea sentinței pe motiv că reclamantul nu ar avea dreptul la restituire întrucât plata taxei de primă înmatriculare nu ar încălca art.90 din Tratat și că, în plus, reclamantul ar fi ținut de datoria de plată a taxei de poluare.
Curtea constată că dispozițiile art.2141și art.2142Cod fiscal, sunt contrare dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratat, întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor noi neînmatriculate, căci pentru autoturismele revândute, provenite de pe piața altui stat membru, trebuie să se plătească o nouă taxă de înmatriculare, ori de câte ori un autoturism a fost vândut de pe o piață statală pe o altă piață statală din interiorul UE.
În consecință, suma încasată de pârâte este greșit considerată ca datorată, căci temeiul ei este contrar normei europene care prevalează, astfel că suma arătată trebuie să fie restituită pe îmbogățirii fără justă cauză.
Totodată, curtea constată că restituirea întregii sume reclamantului și nu a diferenței dintre taxa de înmatriculare și taxa de poluare este corect decisă de instanța de fond, având în vedere că recurentele au refuzat restituirea acestei diferențe, deci au refuzat recunoașterea dreptului la restituire și că, în consecință, reclamantului i-a rămasă calea judiciară pentru recunoașterea dreptului și restituirea plății nedatorate.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI V, în nume propriu și în numele subunitățiiADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A ORASULUI,cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr.17, județul V, împotriva sentinței nr.381/10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în comuna, sat, județul
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/10.11.2009
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
