Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1084/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1084/R-cont
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI- cu sedul în Dr. Tr. S,-, Județul M, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B, sector 5,--6 șiMINISTERUL ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR- cu sediul în B, sector 1, nr. 1A, împotriva sentinței nr. 112/CA/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - domiciliat în DTS,-, -. 1,. 7, Județ M.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurentul pârât Inspectoratul General al Poliției Române, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin biroul registratură la data de 28 octombrie 2009, din partea intimatului - reclamant o cerere prin care arată că este de acord cu judecarea cauzei în lipsa acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, curtea acordă cuvântul asupra recursurilor pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Inspectoratul Gheneral al Poliției Române, solicită admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a R, excepție care a fost respinsă la instanța de fond.
Pe fond, în cazul în care se va trece peste excepția invocată, solicită admiterea recursului, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la recursurile declarate de Inspectoratul de Poliție al Județului M și Ministerul Administrației și Internelor solicită a fi admise așa cum au fost formulate.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.112/CA/23.02.2009 a Tribunalului Argeș - Secția civilă - a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului pentru perioada anterioară datei de 09.04.2005, invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliție a Județului M (IPJ); a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR); a fost admisă în parte acțiunea formulată de și au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), IGPR și IPJ M la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% din salariul de bază pe perioada 09.04.2005 - 23.02.2009, sumă ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 09.04.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâților MIRA (actual MAI), IGPR și IPJ M la plata sporului de 30% din salariul de bază pe perioada 01.09.2002 și până la data introducerii acțiunii, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății, anularea situației create prin discriminare și obligarea pârâților să efectueze retroactiv mențiunile în evidențele privind salarizarea sa, în sensul acordării sporului de 30%, sub motiv că greșit pârâții refuză recunoașterea sporului de 30% acordat polițiștilor detașați la Direcția Națională Anticorupție (DNA) în temeiul art.28 din OUG nr.43/2002.
Tribunalul a mai constatat că prin sentința nr.1108/03.09.2008 a Tribunalului Mehedinția fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței arătate, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului pe perioada anterioară datei de 09.04.2005, iar pe fond a fost respinsă acțiunea reclamantului; și că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Mehedinți la Tribunalul Argeș.
Analizând cererea,tribunalula constatat că reclamantul este ofițer de poliție în cadrul IPJ M, desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare prin Ordin al Ministerului Administrației și Internelor cu avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și că, în temeiul art.28 din OUG nr.43/2002, ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au dreptul la un spor de 30% din salariul de bază lunar, iar refuzul pârâților de a recunoaște și reclamantului dreptul la sporul arătat constituie o discriminare având în vedere că ofițerii de poliție judiciară din cadrul IPJ M îndeplinesc "o muncă egală".
Cu privire la excepția prescripției la acțiunetribunalula reținut că pentru perioada anterioară datei de 09.04.2005, dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de IGPR,tribunalula decis că aceasta nu este fondată având în vedere că ÎCCJ a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Mehedinți la Tribunalul Argeș și, pe cale de consecință, sentința primului tribunal este nulă.
Cu privire la excepția lipsei calității pasive a IGPR tribunalul a decis respingerea acesteia, reținând că unitățile teritoriale ale poliției române sunt subordonate IGPR.
La 01.07.2009, Mad eclarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că, greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a fost admisă greșit acțiunea având în vedere că reclamantul nu este detașat la DNA și că, în consecință, nu se aplică dispozițiile art.28 din OUG nr.43/2002.
Se mai arată că nici pe temeiul regulilor discriminării nu este întemeiată pretenția reclamantului, invocându-se faptul că în speță nu există discriminare deoarece situația polițiștilor detașați la DNA este diferită de cea a polițiștilor din cadrul MIRA; și că în același sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în situații similare, prin hotărârile nr.271/2007, 419/2007, 418/2007, 464/2008.
II. La 29.06.2009 a declarat recurs și IGPR criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR.
Se susține că reclamantul este angajat al IPJ M și nu al IGPR, iar prima are personalitate juridică, conducătorul acestei unități fiind ordonator terțiar de credite.
În consecință, plata sporului solicitat de reclamant cade în sarcina pârâtului IPJ
2. Greșit instanța de fond a reținut existența unui caz de discriminare și a admis pe acest temei pretenția reclamantului.
Se susține că reclamantul, lucrător în cadrul IPJ M, este salarizat potrivit OG nr.38/2003 și că OUG nr.43/2002 nu-i este aplicabil acestuia, iar instanțelor le este interzis să acorde, în temeiul art.1 și 2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege, așa cum a decis Curtea Constituțională prin deciziile nr.818-821/2008.
III. La 29.06.2009 a declarat recurs și MAI, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit instanța de fond a respins excepția autorității lucrului judecat având în vedere că strămutarea cauzei a fost dispusă după ce Tribunalul Mehedinția emis sentința prin care a soluționat cererea reclamantului.
2. Greșit instanța de fond a constatat existența unui caz de discriminare având în vedere că prin decizia nr.819/3.07.2008 emisă de Curtea Constituțională s-a constatat că prevederile art.1-2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.237/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință, greșit instanța de fond a decis că OUG nr.43/2002 este discriminatoriu în raport cu OG nr.38/2003, întrucât primul act normativ prevede dreptul la un spor acordat polițiștilor detașați la DNA, drept de care polițiștii din cadrul MAI nu beneficiază legal prin textul celui din urmă act normativ.
Recursurile sunt fondate.
Având în vedere că cele trei recursuri au un conținut identic, curtea le va analiza împreună.
Împrejurările litigiului
Curtea constată că este polițist în cadrul IJP M, fiind salarizat potrivit OG nr.38/2003.
Se mai constată că prin OUG nr.43/2002 a fost înființată Direcția Națională Anticorupție (DNA), structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ.
Potrivit art.6 din acest act normativ <<DNA se încadrează cu procurorii, ofițerii și agenții de poliție judiciară.>>. De asemenea, potrivit art.10 din același act normativ <<În cadrul DNA funcționează ofițerii de poliție, constituie poliția judiciară a DNA, ofițerii și agenții de poliție judiciară desfășurându-și activitatea sub autoritatea procurorului șef al direcției>>.
În fine, așa cum va fi arătat mai jos, ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul DNA au o altă salarizare decât cea a polițiștilor din cadrul IPJ.
II. Dreptul aplicabil.
otrivit deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Potrivit art. 1 din OG nr. 137/2000 În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege.
Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional; b) dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violențelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituție; c) drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcții și demnități publice;d) drepturile civile, în special: (i) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței; (ii) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țară; (iii) dreptul de a obține și de a renunța la cetățenia română; (iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul;(v) dreptul de proprietate;(vi) dreptul la moștenire; (vii) dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie;(viii) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare;(ix) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere;(x) dreptul de petiționare; e) drepturile economice, sociale și culturale, în special: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; (ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate; (iii) dreptul la locuință; (iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale; (v) dreptul la educație și la pregătire profesională;(vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive;f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.(3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.(4) Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2).
Potrivit art. 2 alin. 3 din același act normativ,sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
De asemenea, potrivit art. 27 - din același act normative,persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
(2)Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
(3) Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
(4) Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața instanței se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.
(5) La cerere, instanța poate dispune retragerea sau suspendarea de către autoritățile emitente a autorizației de funcționare a persoanelor juridice care, printr-o acțiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanțe.
(6) Hotărârea pronunțată de instanța de judecată se comunică Consiliului.
Totodată, potrivit art. 1 alin 4 din ConstituțieStatul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
În același sens, potrivit art. 61 din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.
Pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. 1 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Potrivit art. 13 din /2002, rt. 13 - (1)Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute înLegea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro; b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului B; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului B; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute laart. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
(11) Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție.
Potrivit art. 28 alin 3 din același act normative,ofițerii și agenții de poliție judiciară din Departamentul Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. Salariul pentru funcția îndeplinită de agentul de poliție se stabilește potrivit cap. A nr. crt. 32 din anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, de ofițerul de poliție judiciară, potrivit cap. A nr. crt. 29 din anexa nr. 1, de șeful de birou, potrivit cap. A nr. crt. 28 din anexa nr. 1 și de șeful de serviciu, potrivit cap. A nr. crt. 27 din anexa nr. 1 la aceeași ordonanță de urgență.
(4) Ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din Departamentul Național Anticorupție beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute în art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit anexei 5 OG nr. 38/2003, <<Polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului d e Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale: a) salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective>>;
Potrivit art. 11 alin. 4-6 din OG nr. 27/2006 <<Salariul de bază se stabilește potrivit nr. crt. 31 de la lit. A din anexă pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt. 28 pentru ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.
(5) Ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 13.
(6) de încadrare brute lunare sau salariile de bază brute, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se stabilesc de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, potrivit legii.>>.
De asemenea, prin art.41 lit.e din același act normativ,se abrogă art. 28 alin. 1-5, 7 și 9 din OUG nr. 34/2002.
III.Judecata.
1. Cu privire la excepțiile invocate de recurenți.
Nu este fondată excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât instanța a admis pretențiile reclamantului numai în limita a trei ani de zile anteriori datei depunerii acțiunii, respectiv 9 aprilie 2008.
Nu este fondată excepția autorității de lucru judecat. Este adevărat că nu există un text expres de lege, care să reglementeze situația juridică creată prin strămutarea cauzei de la o instanță, după ce aceasta judecase litigiul. Cu toate acestea, curtea consideră că existența motivului de strămutare, constatat de ÎCCJ, la data la care a fost emisă decizia de Tribunalul Mehedinți, ridică suspiciuni asupra temeiniciei și imparțialității hotărârii, astfel că instanța de fond a decis corect că sentința emisă de Tribunalul Mehedinți trebuie să fie considerată inexistentă.
În fine, nu este fondată nici excepția lipsei calității procesuale a IGPR, având în vedere că acesta este chemat în judecată în calitate de ordonator secundat de credite și nu de angajator al reclamantului.
2. Pe fond. Curtea constată că reclamantul se consideră discriminat prin faptul că legea de salarizare a polițiștilor detașați la DNA prevede o salarizare diferită de cea a lui, respectiv, primii beneficiază de un spor de 30% pe perioada 2002-2006, potrivit art.28 din OUG nr.43/2002, iar prin abrogarea acestui text, prin art.41 din OG nr.27/2006, aceștia beneficiază de o grilă de salarizare superioară, potrivit art.11 alin.4 și Anexa 2 lit.A din acest ultim act normativ.
Curtea mai constată că prin hotărârea nr.271/2007; 418/2007 și 419/2007 emise de CNCD s-a constatat că polițiștii din cadrul MIRA nu sunt discriminați în raport cu ofițerii de poliție și agenții de poliție judiciară din cadrul DNA.
Cu privire la discriminare.
Curtea constată că reclamantul nu este discriminat în raport cu ofițerii de poliție și agenții de poliție judiciară. Înființarea DNA a fost determinată de nevoia de o mai bună organizare a luptei contra corupției și pentru aceasta personalul a fost pus sub conducerea Parchetului de pe lângă ICCJ. Aceeași subordonare există și în cazul înființării serviciilor teritoriale.
Având în vedere obiectul activității ofițerilor de poliție și al agenților de poliție judiciară din cadrul DNA, precum și nivelul la care aceștia lucrează (Parchetul de pe lângă ICCJ), curtea, consideră că salarizarea într-un cuantum mai mare a acestora din urmă în raport cu reclamantul este justificată.
Din textele de lege arătate mai sus curtea relevă faptul că pentru constatarea discriminării trebuie să existe un tratament diferențiat al unei persoane și că acest tratament să nu se justifice obiectiv.
În speță, așa cum a fost arătat, există un temei obiectiv al acestui tratament.
În același sens, potrivit deciziei din 18 februarie 1991 Franța/Suedia; deciziei din 23 iunie 1993 /; decizia din 28 septembrie 1995, și /Italiei; decizia din 22 octombrie 1996 și alții/Angliei, pentru a exista discriminare trebuie să se stabilească că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau comparabilă.
Nu pot fi reținute ca fiind determinante argumentele invocate de intimați pentru a dovedi că aceștia s-ar afla într-o situație analoagă ori compatibilă. Este adevărat că atribuțiile celor două categorii sunt în principiu asemănătoare pentru că prin însăși definiția activității de poliție, specific acesteia este cercetarea faptelor penale, adunarea dovezilor și întocmirea actului necesar acuzării.
Nu se poate afirma însă că cercetarea faptei contrară normelor de circulației pe drumurile publice, a furtului, înșelăciunii, etc. ridică aceleași dificultăți, așa cum arată intimatul, cu cele legate de faptele de corupție. De asemenea, trebuie avută în vedere și politica legislativă a legiuitorului. Acesta a creat un cadru juridic particular, pentru lupta împotriva corupției, atribuindu-i o importanță mai mare în raport cu celelalte fapte antisociale.
Or, puterea judecătorească nu poate cenzura politica legiuitorului.
În lipsa unei discriminări, curtea constată că nu sunt întrunite condițiile pentru a angaja răspunderea recurenților care în opinia reclamantului ar fi săvârșit un act de discriminare prin salarizarea diferită a polițiștilor din cadrul MIRA în raport cu cei detașați la DNA.
În fine, curtea mai reamintește că, de altfel, deciziile nr.818-820/2008 ale Curții Constituționale, interzic judecătorului să decidă pe cale reglementară atunci când constată o discriminare salarială.
Aceeași interdicție este precizată și în art.4 Cod civil, prin care<<se interzice judecătorului să decidă pe cale reglementară>>.
În concluzie, criticile recurenților sunt fondate.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod pr.civilă, se vor admite recursurile, se va modifica în parte sentința, în sensul că pe fond se va respinge acțiunea ca neîntemeiată și pentru perioada 09.04.2005-23.02.2009. Se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâțiiINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI- cu sediul în DTS,-, Județul M, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B, sector 5,--6 șiMINISTERUL ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR- cu sediul în B, sector 1, nr.1A, împotriva sentinței nr.112/CA/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - domiciliat în DTS,-, -. 1,. 7, Județ M.
Modifică în parte sentința, în sensul că pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/10.11.2009
EM/8 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
