Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1146/CA/2009
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței nr. 244/CA/15 04 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Completul de judecată a fost legal constituit conform art. 98 (6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al recurentului, avocat și mandatarul ales al intimatei avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul anterior de judecată.
Reprezentantul intimatei depune la dosar Ordinele de plată nr. 817, 842, licența nr. 0170/2008, adresa de înaintare a ordinului nr. 203/2009 prin care s-a aprobat eliberarea licenței clasa 3, ordinul nr. 203/2008 și. 5561/17 10 2008 în care a fost publicat ordinul.
Reprezentantul recurentei și reprezentantul intimatei arată că nu mai au cereri de formulat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, prima instanță a apreciat greșit actele administrate în cauză, pronunțând o hotărâre fără bază reală. De asemenea cheltuielile admise în fond sunt exagerate de mari și disproporționate în raport cu complexitatea cauzei și durata procesului. Instanța de fond, prin motivare s-a străduit să caute argumente pentru admiterea suspendării mai ample și mai atractive decât cele ale reclamantului.
Pentru motivele expuse în scris și susținute oral, solicită admiterea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată conform notei de cheltuieli.
Motivele invocate de recurent sunt nefondate, recurentul se referă la dispoziția de suspendare a executării abia prin recursul formulat la data de 1 iunie 2009, deci peste termenul legal în care ar fi putut-o ataca separat cu recurs. Contrar susținerilor recurentului pârât, actul administrativ atacat nu reprezintă în nici un fel un mandat pentru viitor acordat primarului pentru a începe demersurile în vederea încetării colaborării cu reclamanta, dimpotrivă prin hotărâre a încetat unilateral colaborarea cu intimata
Pentru motivele expuse prin întâmpinare și susținute oral solicită respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al orașului, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în tot hotărârii nr.215/30.12.2008 emisă de pârât, privind rezilierea parțială a contractului de concesiune nr.1/2000, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii în contencios administrativ, reclamanta a arătat faptul că a încheiat cu pârâtul, în temeiul hotărârii nr. 70 din 2000, contractul de concesiune nr.1/06.12.2000 având ca obiect alimentarea cu a orașului, contract care a fost reziliat parțial unilateral prin hotărârea nr.215/2009, începând cu data de 01.01.2009 pentru motivul asocierii orașului, prin hotărârea nr.28/2008 în cadrul Asociației de Sibiu, alături de alte unități administrativ teritoriale.
S-a arătat, de asemenea, că la plângerea prealabilă formulată nu a primit nici un răspuns, deși niciuna din situațiile prevăzute de art.17 din contractul de concesiune nu poate fi incidentă în cauză.
Prin sentința nr. 244/CA/2009, prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea HOTĂRÂRII NR. 215 DIN 30.10.2008 A Consiliului Local al orașului privind rezilierea parțială a Contractului de Concesiune nr.1/2000 și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor d ejudecată.
A fost obligat pârâtul Consiliul Local al Orașului la plata sumei de 30.078 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin contractul de concesiune nr.1/2000 părțile au stabilit partea reglementată a contractului, cuprinzând totalitatea clauzelor incluse în caietul de sarcini (condițiile de exploatare a concesiunii și obiectivele de ordin economic, financiar și de mediu, clauzele financiare și de organizare, investiții, uzul bunurilor utilizate de concesionar în derularea concesiunii, cât și elementele facultative, referitoare la redevența minimă și calculul acesteia, modul de organizare al concesionarului, cuantumul garanțiilor, încetarea contractului, precum și alte condiții specifice).
Potrivit dispozițiilor imperative ale art.35 din Legea nr. 219/1999, în vigoare la data încheierii contractului, contractul de concesiune încetează prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat, denunțarea unilaterală de către concedent, rezilierea contractului de concesiune și datorită unui caz fortuit sau de forță majoră.
Această dispoziție obligatorie pentru toate contractele de concesiune a fost cuprinsă și în contractul nr.1/2000 la art.17.
Autoritatea publică pârâtă a optat, în speță, pentru rezilierea parțială a contractului de concesiune privind serviciul public de alimentare cu.
Dispozițiile art.35 lit.c și d din Legea nr. 219/1998 aplicabile prezentului contract în virtutea dispoziției tranzitorii cuprinse în art.258 din OUG nr.34/2006 precizează caracterul judiciar al rezilierii, în cazul neexercitării culpabile a unora dintre obligațiile contractate de către una dintre părți.
Prin hotărârea nr.215/30.10.2008 autoritatea deliberativă a dispus rezilierea parțială a contractului de concesiune nr.1/2006 cu privire la segmentul vizând serviciul de alimentare cu a orașului.
În considerentele hotărârii adoptate, s-a invocat ca argument asocierea Orașului, în cadrul Asociației de Sibiu, pentru modernizarea rețelelor de și expunerea de motive nr.10044/2008 a Primarului orașului, precum și prevederile art.17 alin.1 pct.3 din contractul de concesiune nr.1/2000.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al orașului care în expunerea de motive arată în esență că, în mod greșit instanța a anulat hotărârea consiliului local întrucât nici instanța și nici reclamantul nu poate interveni în voința unei persoane fizice, juridice, organizații, autorități publice, putând doar fi sancționată sau corectată metoda de punere în executare a acestei voințe. Recurentul critică și dispoziția de suspendare a executării Hotărârii Consiliului Local nr. 215/2008.
Recurentul criticat și acordarea cheltuielilor de judecată solicitând reducerea acestora.
În drept a invocat dispozițiile art. 299, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (filele 6-12), reclamantul solicită respingerea ca nefondat al recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate în recurs dar și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ce privește critica vizând suspendarea executării Hotărârii nr. 215/2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a aplicat prevederile art. 14 alin.1 teza 1 din Legea 554/2004, cererea de suspendare fiind justificată de prevenirea pagubelor iminente ce s-ar fi produs, în condițiile în care alimentarea cu a orașului s-ar fi întrerupt urmare a rezilierii Contractului, fără a exista un alt prestator pentru acest serviciu public.
Pe fondul cauzei, corect instanța de fond a reținut că rezilierea unui contract interviu în cazul neexecutării culpabile a unor obligații contractuale, neexecutare care trebuie să fie suficient de importantă pentru a lipsi de cauză executarea obligațiilor reciproce.
Contrar susținerilor recurentului pârât hotărârea consiliului local al orașului, nu reprezintă un mandat dat primarului pentru a începe negocierea cu societatea reclamantă atâta timp cât art.1 din Hotărârea nr. 215/2008 prevede: "Cu data de 1 ianuarie 2009 se reziliază parțial Contractul de Concesiune nr. 1/2000 " ci în mod unilateral s-a hotărât desființarea contractului fără însă a exista în contractul de concesiune vreo clauză de instituire a unui pact comisioriu de gradul patru, stipulație ce i-ar fi permis pârâtului să rezilieze contractul fără orice altă formalitate prealabilă.
Critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată este fondată.
Instanța de fond a acordat suma de 30.078 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în: 79 lei taxă timbru și 30.000 lei onorariu avocat.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar conform art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală însă cuantumul acestora trebuie să fie stabilite în raport de complexitatea cauzei.
Or, suma de 30.000 lei este exagerat de mare față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei, Curtea apreciind că avocații sunt liberi ca prin înțelegere cu clienții să-și stabilească onorarii superioare, însă în cadrul raportului juridic procesual civil aplicând art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții se vor stabili la fond la suma de 10.000 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 al.3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtului Consiliul Local și în consecință se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că se vor reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul de la suma de 30.078 lei la suma de 10.000 lei.
În baza art. 274 alin.1 și alin.3 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul local împotriva sentinței nr. 244/CA/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul de la 30.678 lei la 10.000 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă recurentul să plătească intimatei reclamantei SC SA 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21. 10. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.FC
Dact./ex.4/24 11 2009
Jud.fond.
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Gabriela Costinaș, Marieta Florea
