Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1215/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1215
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantaCFR SA, cu sediul în G,- județul G, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 407 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtulOrașul Nehoiu, prin primar, cu sediul în Nehoiu,-- 4 județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei, conform ordinului de plată nr. 7198/27.04.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-reclamantă CFR SA și intimatul-pârât Orașul Nehoiu, prin primar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, cerere formulată de apărătorul intimatului-pârât, avocat din Baroul Buzău, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, luând act că atât recurenta-reclamantă, cât și apărătorul intimatului-pârât au solicitat judecarea cauzei în lipsă,potrivit disp.art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr-, reclamanta CFR SA a solicitat, în contradictoriu cu ORAȘUL NEHOIU, reprezentat prin Primar-, anularea Hotărârii Consiliului local al Orașului Nehoiu nr.74 din 21 decembrie 2002 prin care a fost concesionată suprafața de 700. teren, aflat în limitele cadastrale ale căii ferate B-, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt,a luat cunoștință despre actul administrativ contestat la data de 24 noiembrie 2006, când SC Com SRL a solicitat, cu Actul nr.29 din 15 octombrie 2006, avizul necesar construirii unei hale de testări tehnice în localitatea Nehoiu, satul -zona autoservice. Anexat actului respectiv, petenta i-a comunicat și Contractul de concesiune nr.262 din 14 ianuarie 2003,în care,la art.1 alin.(2), se face referire la HCL nr.74 din 21 decembrie 2002.
Prin Actul nr-/2006 reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva HCL nr.74 din 21 decembrie 2002,dar nu a primit niciun răspuns în termenul legal prevăzut de Legea nr.554/2004.
Reclamanta mai arătat că prin hotărârea contestată este vătămată în dreptul său de proprietate, deoarece o parte din suprafața de 700.concesionată de către Primăria orașului Nehoiu SC R & R SRL este cuprinsă în zona de siguranță a căii ferate și face parte din proprietatea Statului Român,în conformitate cu prevederile art.29 pct.2 din OUG nr.12/1998.
Având în vedere că acestei suprafețe de teren îi este aplicabil regimul juridic al proprietății publice a statului,HCL nr.74/2002 este lovită de nulitate absolută, cel puțin pentru suprafața de teren menționată.
În acest sens,a mai arătat reclamanta, sunt și prevederile art.3 alin.(2) din HG nr.581/1998, coroborate cu lit. a) pct.2 din Anexa nr.2 la HG nr.589/2006,care stabilesc că infrastructura feroviară publică este atribuită în concesiune CFR SA, din aceasta făcând parte și liniile de circulație,terenul aferent pe care acestea sunt construite, precum și terenurile situate de o parte și de alta a axei căii ferate în limita a 20 de metri fiecare, care alcătuiesc zona de siguranță a infrastructurii feroviare.
Aceste prevederi se completează cu dispozițiile art.29 alin.(1),(2) și (3) din OUG nr.12/1998,prin care se stabilește zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice ca fiind fâșiile de teren în limita a 20 de metri fiecare situate de o parte și de alta a axei căii ferate.
Mai mult decât atât,în Anexa nr.15 la Contractul de concesiune nr.224 /2002 încheiat între - CFR SA și Ministerul Lucrărilor Publice,Transporturilor și Locuinței,este prevăzută ca făcând parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului ce au fost concesionate CFR SA și linia de circulație 504 B-,dată în folosință în anul 1942,precum și terenul aferent acesteia,în suprafață de 1 460 000.
Cealaltă parte din suprafața terenului de 700. concesionată prin HCL nr.74/2002 face parte din proprietatea privată a reclamantei, aflându-se în zona cadastrală a căii ferate.
Prin Actul nr.- a comunicat Primăriei orașului Nehoiu documentația "Plan urbanistic general"-oraș Nehoiu,județul B, cuprinzând limitele zonei cadastrale CFR. Primăria orașului Nehoiu nu a formulat niciun fel de obiecțiuni cu privire la această documentație și,pe cale de consecință, și-a însușit limita zonei cadastrale CFR.
Pârâtul Orașul Nehoiu,prin Primar,a formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Galați,excepția lipsei calității sale procesuale pasive,excepția prescripției dreptului material la acțiune,dar și excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Prin Sentința civilă nr.1795 din 21 august 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Galația respins atât excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Galați, dar și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârât. A fost însă admisă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată de pârâtul Orașul Nehoiu,prin Primar și s-a respins acțiunea în contencios administrativ,f ormulată de reclamanta - CFR SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recursul declarat de reclamanta - CFR SA împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr.340/R din 22 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-,sentința recurată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în fond la aceeași instanță.
Prin Sentința civilă nr.2496 din 25 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Galația admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, invocată de pârâtul Orașul Nehoiu, prin Primar și a declinat competența de soluționare a cauzei în contencios administrativ în favoarea Tribunalului Buzău unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Având în vedere Actul adițional nr.1 la Contractul de concesiune nr. 262 din 14 ianuarie 2003, la data de 13 ianuarie 2009, reclamanta și-a modificat acțiunea, precizând că solicită anularea Hotărârii Consiliului local al orașului Nehoiu nr.69 din 30 noiembrie 2002, prin care a fost concesionată suprafața de 700. teren aflat în limitele cadastrale ale căii ferate.
Pentru dovedirea cererii modificatoare, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, Actul adițional nr.1 la Contractul de concesiune nr.262 din 14 ianuarie 2003, Contractul de concesiune nr.224 din 24 ianuarie 2002,schița cadastrală a exproprierilor pentru calea ferată și Anexa nr.15,în extras,iar pârâtul a depus,în copie, HCL nr.69 din 30 noiembrie 2002 și anexa 1 la aceasta.
Prin sentința nr. 407 din 6 martie 2009 Tribunalul Buzăua admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Nehoiu,prin Primar și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - CFR SA B - REGIONALA CF G, în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL NEHOIU, prin Primar, cu sediul instituției în orașul Nehoiu,--4, județul B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă, formulată la data de 9 martie 2007, reclamanta CNCFR SA a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Hotărârea Consiliului local al orașului Nehoiu,cu nr.74 din 21 decembrie 2002.Prin cererea modificatoare, formulată la data de 13 ianuarie 2009,reclamanta a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Hotărârea Consiliului local al orașului Nehoiu,cu nr.69 din 30 noiembrie 2002.Prin urmare,în ambele situații,emitentul actului administrativ contestat este Consiliul local al orașului Nehoiu și nu Orașul Nehoiu,prin Primar.
Art.1 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 stabilește ca și condiție de admisibilitate a unei acțiuni în contenciosul administrativ condiția ca actul atacat să emane de la o autoritate publică,iar art.2 alin.(1) lit. b) din aceeași lege definește ca autoritate publică orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale,deci inclusiv consiliile locale,care acționează,în regim de putere publică,pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Prin urmare,indiferent de felul acțiunilor în contenciosul administrativ, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat,care nu a soluționat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În aceste condiții,împrejurarea că,potrivit dispozițiilor art.21 alin.(2) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală,în justiție unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate,după caz,de primar sau de președintele consiliului județean este lipsită de relevanță.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat întemeiată excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată de pârâtul Orașul Nehoiu, prin Primar,lăsând nesoluționate celelalte excepții, întrucât ele nu au mai fost susținute de către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate,solicitând casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
In susținerea recursului,reclamanta arata ca la soluționarea cauzei instanța de fond nu a avut in vedere dispozițiile art 19 si 21 din legea 215/2001 si art 26 si 28 din Decretul 31/1954.
In conformitate cu art 21 din legea 215/2001 consiliile locale funcționează ca autorități ale administrației publice locale si rezolva treburi publice din comune si orase in condițiile legii.Legea 215/2001 nu cuprinde nici o dispoziție in sensul acordării personalității juridice Consiliilor Locale,iar potrivit art 19 din același act normativ singurul care are personalitate juridica si care poate sta in judecata este unitatea administrativ teritoriala a Orașului Nehoiu.
Mai susține recurenta ca in cauza nu se regăsesc nici reglementările art 26 si 28 din Decretul 31/1954,in sensul ca,Consiliile locale ar avea personalitate juridica si respectiv capacitatea de a sta in nume propriu in instanța.
Curtea,analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor invocate de recurenta reclamanta având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie constata ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Art 23 din legea 215 republicata arata ca, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
Dispozițiile legale suscitate se coroborează cu dispozițiile art 1 alin 1 din legea 554/2004,care stabilește condiție de admisibilitate a unei acțiuni în contenciosul administrativ,condiția ca actul atacat să emane de la o autoritate publică,iar art.2 alin.(1) lit. b) din aceeași lege definește ca autoritate publică orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale,deci inclusiv consiliile locale,care acționează,în regim de putere publică,pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Ca atare,consiliile locale au capacitatea de a sta in nume propriu in instanța,întrucât in materia contenciosului administrativ este relevanta capacitatea administrativa a instituției publice chemata in judecata in sensul de a emite acte administrative in regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes public iar nu personalitatea sa juridica.
Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ poate fi chemata si poate sta in judecata in nume propriu chiar daca nu are personalitate juridica.
Ca atare chemarea in judecata a unei entități care nu este cea care a emis actul administrativ a cărei anulare se solicita,nu are calitate procesuala pasiva,soluția pronunțata de instanța de fond fiind una legala.
de toate considerentele reținute mai înainte Curtea in raport cu dispozițiile art 312 alin 1.Pr.Civ va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta CFR SA, cu sediul în G,- județul G, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 407 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtulOrașul Nehoiu, prin primar, cu sediul în Nehoiu,-- 4 județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. AU
tehnored.MC/AU/4 ex.26.10.2009
Dosar nr- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Maria Pohoață
