Anulare act administrativ fiscal. Sentința 124/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
OMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECIA contencios - ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 1472/59/9.10.2007
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 124
Ședința publică din 7 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios - administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B și Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a B, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, în reprezentarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, lipsă fiind reclamantul și pârâtul de
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către reprezentantul reclamantului cerere de amânare.
Reprezentanta pârâtului de I, depune la dosar note de ședință solicitate la termenul anterior din 9 aprilie 2008, nu se opune admiterii cererii de amânare.
În privința cererii de amânare formulată de avocatul reclamantului, instanța amintește că potrivit art. 216 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, din 25 septembrie 2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 45 din 13 ianuarie 2005, avocatul este obligat, între altele,"să se prezinte la fiecare termen stabilit de instanțele de judecată, de organele de urmărire penală sau de alte instituții".
Conform art. 221 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, "în cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care își desfășoară activitatea într-o altă formă de exercitare a profesiei, dacă, în prealabil obține acordul clientului în acest scop".
activității încărcate a apărătorului nu poate fi acceptată, date fiind dispozițiile art. 139 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat, conform cărora avocatul va ține permanent sub control gradul său de ocupare profesională și extraprofesională, astfel încât să poată trata adecvat fiecare cauză, potrivit cu natura împrejurărilor și specificul cauzei. El va fi ținut să refuze un client, ori de câte ori este conștient că nu poate oferi clientului cu promptitudine serviciul profesional solicitat.
Având în vedere că reclamantul a mai solicitat amânarea judecății și la termenul de judecată din data de 12 martie 2008 pentru același motiv, precum și dispozițiile art. 152 Cod de Procedură Civilă - potrivit cărora "dacă, la orice termen fixat pentru judecată, se înfățișează numai una din părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepțiile și apărările părții care lipsește" - instanța va respinge cererea de amânare a judecății formulată de reprezentantul reclamantului și va pune în discuție excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T prin întâmpinare.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părții pe excepțiile ridicate.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea excepțiilor: excepția lipsei plângerii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a B și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B și Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Rezoluției din data de 10.10.2006 a Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor și Certificatele Universitare () și a Rezoluției din data de 27.06.2007, a Comisiei de Contestații din cadrul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare date în dosarul nr. 75717/18.05.2006 al Ministerului Educației, Cercetării și Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a B, ca nelegale prin respingerea cererii reclamantului de recunoaștere a titlului de Doctor în drept, dobândit în Republica M, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, domnul a arătat că în data de 03.09.2004, a susținut în Republica M teza de doctorat în drept, specializarea Drept R, dobândind titlul de Doctor în drept. Consiliul Național pentru și Atestare al Mae mis astfel Diploma de Doctor în drept seria - nr. 0040. Arată că subiectul tezei de doctorat a fost " în istoria dreptului R ", deci un subiect regăsit în curricula facultăților de drept din România, iar nu unul care tratează prevederi legale din legislația unui alt stat, străine de dreptul român.
Reclamantul a arătat că la data de 18.05.2006 a depus la Ministerul Educației, Cercetării și T - Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a, instituția abilitată pentru recunoașterea și echivalarea titlului obținut de el pe teritoriul altui stat.
La data de 21.11.2006, i-a fost comunicat faptul că dosarul său a fost respins, deși nu i s-a comunicat cu aceeași ocazie rezoluția adoptată de Comisia de specialitate și nici Ordinul Ministrului. Așa fiind nu a putut lua la cunoștință de motivele care au stat la baza respingerii dosarului său. În continuare arată că în cuprinsul adresei de comunicare există doar un pasaj din textul rezoluției "propune nerecunoașterea titlului de doctor în drept. Analiza conținutului lucrării face posibilă constatarea că nu îndeplinește condițiile de fond și de formă care sunt necesare pentru a constitui o contribuție importantă în cercetarea subiectului tezei". Totodată nu rezultă niciunde în cadrul textului dară rezoluția propusă a fost urmată de către o decizie a Consiliului de atestare.
Reclamantul a mai arătat că, potrivit prevederilor art. 13 aliniatul 2 litera din Anexa 1 Ed. nr. 3904/2006, comisia "analizează conținutul tuturor dosarelor și lucrărilor anexate care le revin într-o ședință de lucru și propun rezoluții motivate pentru fiecare criteriu neîndeplinit, strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare pe care le prezintă în ședințele de lucru ale Consiliului de atestare".
Mai mult, au fost complet ignorate prevederile art. 16 aliniatul 1 și 2 din Anexa 1 Ed. nr. 3904/2006, lui nefiindu-i comunicat nici un Ordin al Ministrului vizavi de soluționarea dosarului depus de către el.
În această împrejurare, a arătat reclamantul, nu i-a fost comunicată nici decizia Consiliului de atestare, nici rezoluția care ar fi trebuie să stea la baza unei asemenea decizii, nici Ordinul ministrului prin care a fost promovată Decizia Consiliului de Atestare. Ceea ce i s-a comunicat, în cadrul unei adrese, a fost un pasaj din rezoluția Comisiei de specialitate, și nici măcar acest pasaj nu a fost motivat în vreun fel, așa cum ar fi trebuit să fie, în condițiile art. 13 aliniatul 2 litera a din Ed. C nr. 3904/2006.
Ulterior adresei nr. 75717/15.11.2006 a formulat contestație înregistrată la sub nr. 19659/29.11.2006, prin care a solicitat reanalizarea dosarului său. Astfel au fost îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004.
Răspunsul dat acestei contestații, prin adresa nr. 15266/13.07.2007, a fost unul lipsit de orice logică și sens. Astfel i s-a comunicat faptul că la data de 27.06.2007 Comisia de contestații a "respinge cererea de reexaminare și își menține soluția". Ori cum poate Comisia de contestații să mențină o soluție pe care nu a dat- În plus, prima comisie, cea de specialitate, a adoptat o rezoluție de propunere, nu se soluționare.
De altfel, în continuare se spune că această Comisie de contestație a propus la rândul ei nerecunoașterea titlului științific, ori o decizie ce urmează acestei propuneri nu i-a fost comunicată și nici un eventual ordin de ministru.
Așa fiind, precizează reclamantul, membrii din cadrul nu au respectat procedura de soluționare a dosarelor în soluționarea contestației, nici nu au comunicat acte de importanță deosebită în soluționarea dosarului.
Mai precizează că manuscrisul tezei de doctorat conține circa 1000 de pagini și aproximativ 1200 de trimiteri bibliografice, dar că nu s-a parcurs acest număr de pagini din cărțile de specialitate citate, s-ar fi putut observa munca de cercetare științifică, seriozitatea și profesionalismul cu care a fost tratată teza de doctorat.
Așa fiind, reclamantul consideră că se găsește în postura în care un titlu de doctorat emis de un stat în care se vorbește limba română, având ca subiect dreptul R, deci nu o ramură de drept a statului respectiv, să nu fie recunoscut în România. Totodată, așa cum a arătat, nu i s-a comunicat actele prin care se decide acest lucru, sau poate nici măcar nu au fost întocmite aceste acte. Tot ce i-a fost comunicat este de fapt un fragment al unei rezoluții prin care s-a propus o măsură, fără ca această propunere să fie motivată în sensul prevederilor legale în materie.
Pentru termenul de judecată din data de 7.11.2007, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare, prin care se invocă excepția lipsei plângerii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a, excepția inadmisibilității acțiunii iar pe fond solicită respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nelegală și nefondată.
Privitor la excepție lipsei plângerii prealabile, Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că în temeiul art.7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea, în tot sau în parte a acestuia", iar reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat autorității publice emitente, în termen, pentru a solicita revocarea actului a cărui anulare o solicită instanței de contencios administrativ.
Cu privire la a doua excepție, a lipsei calității procesuale pasive, se precizează că Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a nu are personalitate juridică, nu este o instituție/unitate/structură, ci este o direcție a Ministerului Educației, Cercetării și T, conform Hotărârii de Guvern nr. 366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și T, cu modificările și completările ulterioare, prin care ministerul stabilește modalitățile de recunoaștere și de echivalare a diplomelor, a certificatelor și a titlurilor științifice, eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne și care funcționează în baza Ordinului ministrului educației naționale nr. 3422/12.03.1999 privind înființarea Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în anulare a "rezoluției din data de 10.10.2006 a Comisie de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare și a rezoluției din data de 27.06.2007 a Comisiei de contestații din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare", pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea unor rezoluții ale comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare și nu anularea unui act administrativ, așa cum este definit de aceeași lege a contenciosului administrativ, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice -.
Ministerul Educației, Cercetării și Tam ai arătat că acțiunea reclamantul nu satisface exigențele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, ea fiind promovată înainte ca procedura administrativă să fi fost finalizată în forma și condițiile stabilite prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3904/2006 pentru aprobarea Regulamentului pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare.
Art. 17 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3904/2006 stabilește că eventualele contestații cu privire la deciziile Consiliului de atestare se depun la registratura Ministerului în termen de 10 zile de la data luării la cunoștință, că ministerul stabilește prin ordin comisiile de analiză a contestațiilor și că, în baza propunerilor Comisiei de contestații se emite ordinul ministrului prin care se decide asupra rezultatului contestației. Rezultă astfel că, în orice situație, procedură administrativă referitoare la confirmarea, recunoașterea/ echivalarea titlurilor, diplomelor, certificatelor obținute în țară sau străinătate, ca în cazul reclamantului, se analizează prin ordin al ministrului educației și cercetării.
Astfel, lipsa actului final care încununează procedura administrativă face imposibilă cercetarea actelor premergătoare care, așa cum rezultă din dispozițiile ordinului ministrului educației și cercetării nr. 3904/2006 au valoarea unor propuneri și nu valoarea unui act administrativ de autoritate, nedând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice de sine stătătoare.
Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu constă în pretenția reclamantului - domnul - de recunoaștere de către pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tat itlului de doctor în drept, ca urmare a susținerii unei lucrări de doctorat în Republica
Domnul a arătat că solicitarea domniei sale a fost respinsă prin două rezoluții - a căror anulare a solicitat-o - respectiv prin rezoluția din 10.10.2006 a Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, și prin rezoluția din 27.06.2007 a Comisiei de Contestații din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare.
Examinând excepția lipsei plângerii prealabile, invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T prin întâmpinarea atașată la filele28-34 dosar, instanța constată că această excepție a fost motivată prin aceea că reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat autorităților publice emitente ale actului atacat, pentru a solicita revocarea acestui act, conform art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanța amintește că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
În privința acestei excepții, instanța constată că domnul a solicitat anularea a două rezoluții, respectiv a rezoluției din 10.10.2006 a Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, și a rezoluției din 27.06.2007 a Comisiei de Contestații din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare.
Prin rezoluția din 10.10.2006 a Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, s-a propus nerecunoașterea titlului științific de doctor în drept pentru reclamant - astfel cum rezultă din răspunsul comunicat reclamantului și atașat la fila 5 dosar - iar prin rezoluția din 27.06.2007 a Comisiei de Contestații din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, s-a respins cererea de reexaminare a soluției de nerecunoaștere a titlului științific de doctor în drept pentru reclamant, astfel cum rezultă din răspunsul comunicat reclamantului și atașat la fila 87 dosar.
Instanța reține, așadar, că reclamantul a solicitat autorităților emitente - anterior sesizării instanței de contencios administrativ - reexaminarea soluției de nerecunoaștere a titlului științific de doctor în drept.
În aceste împrejurări, instanța apreciază că reclamantul a efectuat procedura prealabilă sesizării instanței, astfel cum impune art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, excepția neîndeplinirii de către reclamant a procedurii prealabile sesizării instanței.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a, invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T prin întâmpinarea atașată la filele28-34 dosar, instanța constată că această excepție a fost motivată prin faptul că, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 366/2007, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a este o direcție a Ministerului Educației, Cercetării și T, neavând personalitate juridică.
Instanța reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
Or, în condițiile în care domnul solicită recunoașterea titlului de doctor în drept obținut într-un alt stat, recunoaștere care este de competența Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a, raportul juridic dedus judecății are în conținut pretinsul drept al reclamantului la recunoașterea titlului de doctor în drept, corelativ eventualei obligații a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a de a recunoaște acest titlu.
În privința lipsei personalității juridice a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a, instanța observă că personalitatea juridică nu este o condiție necesară pentru a sta în judecată în calitate de pârât, având în vedere dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere." Dat fiind că acest Centru Național de Recunoaștere și Echivalare a are organe proprii de conducere, Curtea reține că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.
În consecință, instanța va respinge ca fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a.
Examinând excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T prin întâmpinarea atașată la filele28-34 dosar, instanța constată că această excepție a fost motivată prin aceea că actele atacate în justiție de reclamant - respectiv rezoluția din 10.10.2006 a Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, și rezoluția din 27.06.2007 a Comisiei de Contestații din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare - nu sunt acte administrative.
În acest sens, instanța constată că
Conform art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare - anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3904 din 10 mai 2006, privind organizarea și funcționarea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare - "Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare (denumit în continuare ) este un organism consultativ, fără personalitate juridică, al Ministerului Educației și Cercetării (denumit în continuare Ed.)".
Potrivit art. 3 din Regulamentul citat, "se compune din Consiliul de atestare, coordonat de un birou executiv, și din comisiile de specialitate".
Conform art. 7 din Regulamentul citat, "Comisiile de specialitate se constituie distinct pentru:
1. atestarea titlurilor didactice de profesor universitar, conferențiar universitar, cercetător științific gradul I, cercetător științific gradul II și a certificatelor universitare;
2. atribuirea titlului de doctor în științe și a calității de instituție organizatoare de studii universitare de doctorat ()".
În privința procedurii de recunoaștere a titlurilor științifice, conform art. 13 alin. 2 lit. a) din Regulamentul citat, Comisiile de atribuire a titlurilor de doctor în științe și a calității de " analizează conținutul tuturor dosarelor și lucrărilor anexate care le revin într-o ședință de lucru și propun rezoluții motivate pentru fiecare criteriu neîndeplinit, strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, pe care le prezintă în ședințele de lucru ale Consiliului de atestare".
La rândul său, potrivit art. 16 alin. 1 din Regulamentul citat, "consiliul de atestare analizează și decide asupra propunerilor comisiilor și le înaintează pentru a fi promovate prin ordin al ministrului".
Totodată, art. 17 alin. 1 din Regulamentul citat prevede că "eventualele contestații cu privire la deciziile Consiliului de atestare se depun la registratura Ed. în termen de maximum 10 zile de la data luării la cunoștință despre conținutul ordinului ministrului și se soluționează potrivit legii".
Art. 17 alin. 3 din Regulamentul citat stabilește că "în baza propunerii Comisiei de contestații, se emite ordinul ministrului prin care se decide asupra rezultatului contestației".
Din aceste dispoziții legale rezultă că soluționarea contestației se face prin ordinul ministrului, în baza propunerii Comisiei de contestații.
Or, conform art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sesizarea instanței de contencios administrativ se impune în cazul în care persoana care are calitatea de reclamant se consideră vătămată "printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri".
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
În speță - astfel cum rezultă din dispozițiile 17 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare - anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3904 din 10 mai 2006 - rezoluțiile atacate sunt emise în mod unilateral și în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, însă nu dau naștere, nu modifică sau sting raporturi juridice, deoarece recunoașterea sau nerecunoașterea titlului de doctor în drept se dispune prin ordinul ministrului.
În consecință, instanța consideră că actele a căror anulare o solicită domnul în prezenta cauză - respectiv rezoluția din 10.10.2006 a Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, și rezoluția din 27.06.2007 a Comisiei de Contestații din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare - nu sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Nefiind acte administrative, instanța reține că acestea nu pot fi atacate în justiție decât o dată cu ordinul ministrului Educației, Cercetării și T prin care, eventual, este respinsă cererea domnului de recunoaștere a titlului de doctor în drept.
În consecință, instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, motiv pentru care o va admite și va respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având ca obiect anularea rezoluției din 10.10.2006 a Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, și a rezoluției din 27.06.2007 a Comisiei de Contestații din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei plângerii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a, excepții invocate de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având ca obiect anularea rezoluției din 10.10.2006 a Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare, și a rezoluției din 27.06.2007 a Comisiei de Contestații din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./23.05.2008
Tehndact / 5 ex./26.05.2008
Se comunică:
-reclamant - A,-, jud.
-pârât Ministerul Educației, Cercetării și T - B, sector 1 str-. - - nr. 28 - 30
-pârât Centrul Național de Recunoașterea și Echivalarea - B,--30 sector 1.
Com. 3 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
