Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 126/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIOV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 126

Ședința publică din 7 mai 2008

PREȘEDINTE: Pătru Răzvan

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor B și Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, asistat de avocat, lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției B, Administrația Națională a Penitenciarelor B și Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la avizarea și emiterea dispoziției de încadrare pe postul de funcționar debutant în cadrul Penitenciarului Arad și încheierea contractului de muncă în condițiile art. 3 din Legea nr. 293/2004.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma concursului organizat de Administrația Națională a Penitenciarelor privind ocuparea unor posturi vacante a fost admis cu o medie de 133,2 puncte, astfel că în urma promovării examenului trebuia să fie încadrat pe post începând cu data de 2 mai 2007 dar atestarea pe post a fost negativă cu motivarea că nu întrunește condițiile prevăzute de art. 11 litera h din Legea nr. 293/2004. Avizul negativ este netemeinic pentru că prin sentința penală nr. 2057/22 octombrie 1998, pronunțată de Judecătoria Arad, rămasă irevocabilă, i-a fost aplicată măsura educativă a libertății supravegheate, conform art. 103 Cod penal, fără ca să fi fost condamnat penal.

Pârâții au depus întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii.

La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2007, fost invocată din oficiu de către instanță excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei în conformitate cu art. 10 aliniatul 1, Teza a II a din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora competentă să soluționeze acțiunea promovată de reclamant împotriva pârâților, este curtea de apel și nu tribunalul și, ca atare,prin sentința civilă nr. 2253 din 25 septembrie 2007, Tribunalul Arad declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-,la data de 15.10.2007,

La dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.

În motivarea întâmpinării, se arată că din examinarea dispozițiilor cuprinse în art. 13 și art. 28 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, modificată și completată rezultă că Ministerul Justiției nu are atribuții în ceea ce privește organizarea și desfășurarea concursului pentru admiterea în sistemul administrației penitenciare ori a celui privind ocuparea funcțiilor de conducere existente în cadrul acestui sistem, Singurele instituții cu atribuții în acest sens fiind Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate.

"Art. 13 - (1) Admiterea în sistemul administrației penitenciare se face pe bază de concurs organizat de Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile din subordinea acesteia, în limita posturilor vacante cu excepția situației prevăzute la aliniatele 1 și 3"

De asemenea, potrivit art. 20 din Legea nr. 293/2004, modificată și completată:

"Numirea în funcție și eliberarea din funcția de director general, director general adjunct și director în sistemul administrației penitenciare se dispun prin ordin al ministrului justiției. Pentru celelalte funcții de conducere, precum și pentru funcțiile de execuție din Administrația Națională a Penitenciarelor și unităților subordonate, numirea și eliberarea din funcție se dispune, după caz, prin decizie a directorului general sau a directorilor unităților subordonate, potrivit competențelor legale".

Din analiza dispozițiilor legale amintite rezultă că Ministerul Justiției ori ministrul justiției nu au competențe în ceea ce privește organizarea și desfășurarea concursului de admitere în sistemul administrației penitenciare, de natura celui la care a participat reclamantul, după cum nu au atribuții în ceea ce privește numirea și eliberarea din funcție a personalului de execuție din sistemul administrației penitenciare - din examinarea cuprinsului cererii și a actelor furnizate de Administrația Națională a Penitenciarelor rezultă că reclamantul a participat la un concurs organizat pentru ocuparea celor 488 de funcții vacante de agenți în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar, funcții de execuție.

Într-un proces calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, și totodată această calitate trebuie să rezulte din motivele de fapt și de drept care fac conținutul cererii.

În raport de cele anterior expuse rezultă că nu poate fi reținut un refuz nejustificat al Ministerului Justiției în ceea ce privește încadrarea reclamantului ca funcționar public debutant, numire la care consideră că era îndreptățit ca urmare a promovării unui concurs.

Pentru motivele expuse în întâmpinare solicită admiterea excepției invocate și scoaterea din cauză a Ministerului Justiției.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției, instanța constată că obiectul litigiului constă în evaluarea legalității refuzului autorităților competente de a emite avizul pozitiv și actul de numire a reclamantului pe un post de agent în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar, ca urmare a susținerii unui concurs organizat de Administrația Națională a Penitenciarelor în luna martie 2007.

Sub acest aspect, instanța reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.

În speță, raportul juridic dedus judecății are în conținut pretinsul drept al reclamantului la numirea în funcția de agent de penitenciar, corelativ obligației autorității competente să dispună numirea sa în această funcție.

De aceea, se impune, în vederea stabilirii persoanelor care au calitate procesuală pasivă, determinarea instituției competente să dispună numirea reclamantului în funcția solicitată.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 293/2004,"numirea și eliberarea din funcție, precum și celelalte modificări ale raporturilor de serviciu pentru funcțiile de director general, director general adjunct și director în sistemul administrației penitenciare se dispun prin ordin al ministrului justiției. Pentru celelalte funcții de conducere, precum și pentru funcțiile de execuție din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile de penitenciare, se dispun, după caz, prin decizie a directorului general sau a directorilor unităților de penitenciare, potrivit competențelor legale".

În raport cu acest text legal, numirea în funcția de agent se face prin decizie a directorului general sau a directorilor unităților de penitenciare, iar nu prin ordin al ministrului justiției.

De aceea, instanța reține că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, nefiind autoritatea competentă să dispună numirea reclamantului în funcția de agent de penitenciar, pentru care a concurat.

În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, și va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

Cu privire la fondul litigiului, instanța reține că reclamantul, născut la data de 13.10.1982, a participat la un concurs organizat de Administrația Națională a Penitenciarelor în luna martie 2007 pentru ocuparea unor posturi vacante de agenți în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar.

În urma susținerii probelor de concurs, reclamantul a obținut un punctaj final de 163,2 puncte, fiind situat pe locul al doilea, loc care îi permitea accesul la una din funcțiile scoase la concurs, astfel cum rezultă din copia centralizatorului nominal sal rezultatelor concursului, copie atașată la fila 16 dosarului Tribunalului Arad.

Deși în urma acestui rezultat, domnul a fost declarat admis la concursul respectiv, Administrația Națională a Penitenciarelor a refuzat avizarea pozitivă a acestui rezultat, apreciind că reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 11 lit. h din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, dispoziție conform căreia pot dobândi calitatea de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare persoanele care "au un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate", refuzul rezultând din răspunsul comunicat reclamantului prin înscrisul atașat la fila 5 dosarului Tribunalului Arad.

Conform întâmpinării depuse de Administrația Națională a Penitenciarelor la termenul din 4.09.2007, în fața Tribunalului Arad (atașată la fila 38-39 dosarul Tribunalului Arad ), refuzul avizării pozitive a rezultatului de admitere a reclamantului la concursul respectiv a fost justificat prin dispozițiile art. 11 lit. e și h din Legea nr. 293/2004, art. 11 lit. e) din acest act normativ prevăzând că pot dobândi calitatea de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare persoanele care"nu au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea de infracțiuni".

În concret, Administrația Națională a Penitenciarelor a susținut că reclamantul nu îndeplinește aceste condiții, deoarece prin sentința penală nr. 2057/22.10.1998, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 2856/1998 - sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1360/3.12.1998, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 5413/1998 (atașată la filele 21-23 din dosarul Tribunalului Arad ) - domnul i-a fost aplicată măsura libertății supravegheate pe timp de un an, în temeiul art. 103 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală", prevăzută de art. 181 Cod penal.

Conform deciziei penale nr. 1360/3.12.1998, în sarcina domnului s-a reținut că în data de 31.10.1997 a lovit în mod repetat o persoană, în urma unei altercații, provocând părții vătămate o fractură a rotulei drept cu deplasare, faptă care a constituit, conform aprecierii instanțelor penale, infracțiunea de "vătămare corporală", prevăzută de art. 181 Cod penal.

Având în vedere că refuzul Administrației Naționale a Penitenciarelor de a aviza pozitiv admiterea reclamantului în urma susținerii concursului organizat în luna martie 2007 pentru ocuparea unor posturi vacante de agenți în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar, instanța urmează a evalua efectele săvârșirii de către domnul a faptei pentru care i-a fost aplicată măsura libertății supravegheate.

Sub acest aspect, instanța subliniază, în primul rând, că reclamantul nu a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, întrucât nu i s-a aplicat o pedeapsă, ci o măsură educativă, respectiv măsura libertății supravegheate pe timp de un an, în temeiul art. 103 Cod penal.

Astfel, potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, care reglementează consecințele răspunderii penale în cazul minorilor, "față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului".

Totodată, potrivit art. 100 alin. 2 Cod penal prevede că "pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului."

În cazul domnului, instanța penală a apreciat că luarea unei măsuri educative este suficientă pentru îndreptarea sa, motiv pentru care i-a aplicat o măsură educativă, respectiv măsura libertății supravegheate.

Din acest punct de vedere, nu se poate reține că domnul nu îndeplinește condiție prevăzută de art. 11 lit. e din Legea nr. 293/2004, text conform căruia pot dobândi calitatea de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare persoanele care"nu au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea de infracțiuni".

Domnul nu a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, deoarece condamnarea presupune aplicarea unei pedepse, iar nu a unei măsuri educative, măsură care nu constituie un antecedent penal.

În consecință, instanța consideră ca nefiind legal refuzul Administrației Naționale a Penitenciarelor de a aviza pozitiv admiterea reclamantului în urma susținerii concursului organizat în luna martie 2007, în măsura în care aceste refuz este întemeiat pe dispozițiile art. 11 lit. e din Legea nr. 293/2004, deoarece domnul nu a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Pe de altă parte, instanța observă că Administrația Națională a Penitenciarelor a refuzat avizarea pozitivă rezultatului reclamantului și pe motivul că acesta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 11 lit. h din Legea nr. 293/2004, dispoziție conform căreia pot dobândi calitatea de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare persoanele care "au un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate".

În prezenta cauză, fapta imputată reclamantului este o faptă comisă de reclamant în data de 31.10.1997, când a lovit în mod repetat o persoană, în urma unei altercații, provocând părții vătămate o fractură a rotulei drept cu deplasare, faptă care a constituit, conform aprecierii instanțelor penale, infracțiunea de "vătămare corporală", prevăzută de art. 181 Cod penal.

În evaluarea efectelor juridice ale art. 11 lit. h din Legea nr. 293/2004, instanța reține că acest text legal se referă la "un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate".

Instanța admite că săvârșirea unei infracțiuni este incompatibilă cu cerința de a avea un comportament impus de art. 11 lit. h din Legea nr. 293/2004, în condițiile în care infracțiunea constituie forma cea mai gravă de atingere adusă unor valori sociale unanim recunoscute și protejate.

Instanța observă, însă, că textul art. 11 lit. h din Legea nr. 293/2004 pretinde ca persoanele care au calitatea de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare să îndeplinească cerința respectivă în momentul recrutării lor și pe parcursul exercitării acestei funcții.

Astfel, instanța subliniază că textul prevede clar că pot dobândi calitatea de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare persoanele care "au un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate".

Textul face referire la persoanele care "au" comportamentul respectiv, fără a impune o cerință referitoare la trecutul acestor persoane.

Din acest punct de vedere, instanța apreciază ca fiind excesivă și nelegală raportarea acestei condiții la fapte care au fost săvârșite de reclamant în urmă cu 10 ani anterior admiterii la concurs.

Pe de altă parte, instanța observă că reclamantul avea vârsta de 15 ani la data săvârșirii faptei imputate (31.10.1997), fiind născut la data de 13.10.1982, fiind, așadar o faptă săvârșită în perioada minorității.

Or, legea penală impune expres înlăturarea oricăror consecințe decurgând din condamnări pentru fapte săvârșite în perioada minorității, art. 109 alin. 4 Cod penal stipulând: " condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi".

Dat fiind faptul că domnul nu a suferit o condamnare, ci i s-a aplicat o măsură educativă, cu atât mai mult nu se poate reține că săvârșirea acelei fapte constituie un motiv de incapacitate de a ocupa funcția de agent de penitenciar.

O interpretare contrară ar lipsi de efecte dispozițiile art. 109 alin. 4 Cod penal și întreg sistemul sancționator aplicabil minorilor, bazat pe ideea înlăturării oricăror consecințe care ar împiedica reintegrarea socială a minorilor datorită sancționării lor anterioare, pentru fapte săvârșite în perioada minorității.

De ceea, instanța apreciază că nu se poate reține că domnul nu are"un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate", în condițiile în care fapta imputată a fost comisă în urmă cu 10 ani anterior dobândirii funcției respective, în perioada minorității, în condițiile în care legea impune înlăturarea oricăror incapacități sau decăderi decurgând din condamnări pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității.

În raport cu aceste concluzii, instanța apreciază ca nefiind legal refuzul Administrației Naționale a Penitenciarelor de a aviza pozitiv admiterea reclamantului în urma susținerii concursului organizat în luna martie 2007, domnul îndeplinind condițiile prevăzute de art. 11 lit. e și h din Legea nr. 293/2004.

În consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamantul și va obliga pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul d e Maximă Siguranță A la emiterea deciziei de numire a reclamantului în funcția de funcționar public debutant - agent în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar.

În privința cererii reclamantului privind obligarea pârâților la încheierea contractului colectiv de muncă în condițiile Legii nr. 293/2004, instanța observă că domnul a participat la un concurs organizat de Administrația Națională a Penitenciarelor în luna martie 2007 pentru ocuparea unor posturi vacante de agenți în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar.

Așadar, reclamantul a participat la un concurs pentru ocuparea unui post de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, iar nu pentru un loc de muncă specific personalului contractual din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Instanța observă că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 293/2004,"personalul din sistemul administrației penitenciare este constituit din funcționari publici cu statut special, al căror statut este reglementat de prezenta lege, denumiți în continuare funcționari publici cu statut special, și din personal contractual".

Or, funcționarii publici cu statut special își exercită funcția în temeiul unui raport de serviciu, aspect care rezultă și din dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, conform cărora"raporturile de serviciu ale personalului prevăzut la alin. (1) se și se exercită în baza actului de numire și se pot modifica, suspenda sau înceta numai în cazurile și în condițiile prezentei legi", alineatul 1 al aceluiași articol prevăzând că " funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu".

În acest sens, art. 20 din Legea nr. 293/2004 prevede că"numirea și eliberarea din funcție, precum și celelalte modificări ale raporturilor de serviciu pentru funcțiile de director general, director general adjunct și director în sistemul administrației penitenciare se dispun prin ordin al ministrului justiției. Pentru celelalte funcții de conducere, precum și pentru funcțiile de execuție din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile de penitenciare, se dispun, după caz, prin decizie a directorului general sau a directorilor unităților de penitenciare, potrivit competențelor legale".În raport cu acest text legal, numirea în funcția de agent se face prin decizie a directorului general sau a directorilor unităților de penitenciare, iar nu ca urmare a încheierii unui contract de muncă.

Pe de altă parte, conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 293/2004,"personalul din sistemul administrației penitenciare încadrat în funcții pe baza contractului individual de muncă se supune legislației muncii".

Așadar, în timp de personalul din sistemul administrației penitenciare încadrat în funcții pe baza contractului individual de muncă se supune legislației muncii, funcționarii publici cu statut special își exercită funcția în temeiul unui raport de serviciu, iar acestora din urmă nu le sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii referitoare la încheierea contractului colectiv de muncă.

De aceea - dat fiind faptul că reclamantul a participat la un concurs organizat pentru ocuparea unui post de funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, iar nu pentru un loc de muncă specific personalului contractual - instanța apreciază că acestuia nu îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii referitoare la încheierea contractului colectiv de muncă, urmând a respinge ca nefundat capătul de cerere privind obligarea pârâților la încheierea contractului colectiv de muncă în condițiile Legii nr. 293/2004.

Instanța va lua, totodată, act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată în această cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul d e Maximă Siguranță

Obligă pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul d e Maximă Siguranță A la emiterea deciziei de numire a reclamantului în funcția de funcționar public debutant - agent în sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.

Respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la încheierea contractului colectiv de muncă în condițiile Legii nr. 293/2004.

Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată în această cauză.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red./23.05.2008

Tehnodact / 6 ex/27.05.2008.

Se comunică:

-reclamant - A, str. I nr. 2,. 536,.12

-pârât Ministerul Justiției - B,- sector 5

-pârât Administrația Națională a Penitenciarelor - B, str. - nr. 47, sector 2

-pârât Penitenciarul d e Maximă Siguranță - A, str. - 6 Vânători jud.

Com. 4 ex.

Președinte:Pătru Răzvan
Judecători:Pătru Răzvan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 126/2008. Curtea de Apel Timisoara