Anulare act administrativ fiscal. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 126/
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Marcela
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata DIRECȚIA ȘI SOCIALE B - COMISIA PENTRU APLICARE Decretului-lege 118/1990 împotriva sentinței civile nr.709/CA din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 februarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 8.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecția Socială B, solicitând admiterea contestației, anularea Hotărârii nr.93/24.07.2008 emisă de pârâtă în sensul aprobării cererii reclamantului de a fi beneficiarul drepturilor conferite de OUG nr.6/2008.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat hotărârea nr.709/CA din 28.2008.
Prin sentința cu nr.de mai sus, prima instanță a dispus următoarele:
A admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B - Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, și în consecință:
A anulat Hotărârea nr. 93 din 24.07.2008 emisă de intimată.
A constatat calitatea de persoană care a suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din noiembrie 1987 în favoarea contestatorului, beneficiar al drepturilor conferite de Legea 341/2004 modificată prin OUG6/2008 și a obligat intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B să emită o nouă hotărâre în acest sens.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
În fapt, contestatorul a participat la revolta muncitorească din 1987 de la B aspect constatat prin sentința civilă nr. 110/F/ 08.06.2000 a Curții de APEL BRAȘOV fiind beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin OUG nr. 6/2008 a fost modificată și completată Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004, care prevede la art. 19 (2) că dovada acestei calități se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea.
Prin Sentința civilă nr. 110/F/ 08.06.2000 a Curții de APEL BRAȘOVs -a constatat cu putere de lucru judecat că, în perioada 15.11.1987 - 22.12.1989 contestatorul a avut stabilit domiciliu obligatoriu, fiind beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
În aceste condiții, nu se poate reține întemeiat, din perspectiva art. 19 al OUG6/2008, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceasta pentru a beneficia contestatorul de drepturile conferite de acest act normativ.
Sentința mai sus identificată constituie înscris oficial în înțelesul legii, astfel că respingerea cererii pe acest motiv apare ca fiind greșită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Direcția de Muncă și Socială B (fostă ) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală.
În ce privește criticile aduse sentinței atacate recurenta a susținut că sentința civilă atacată este deficitară în ce privește încadrarea juridică a reclamantului ca urmare a admiterii acțiunii sale la instanța de fond, în sensul că trebuie precizat conform căror texte din OUG nr.6/13.02.2008 a apreciat instanța de fond că se încadrează reclamantul, încât să fie în măsură să emită o hotărâre explicită care să poată fi pusă în aplicare.
În acest sens, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii și menținerea actului administrativ atacat.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și pe dispozițiile art.19 alin.2 din OUG nr.6/13.02.2008, în sensul că sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul a fost declarat în termenul legal și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
În cauză, intimatul reclamant a formulat concluzii scrise, fila 7-8 dosar solicitând respingerea recursului pârâtei ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și conform cu actele de la dosar.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.709/CA din 28 octombrie 2008 prin prisma criticilor formulate în recurs de pârâta Direcția și Sociale (fostă ) și față de dispozițiile Decretului-lege nr.118/1990, modificat prin OUG nr.6/2008, constată recursul ca fondat în parte în sensul că, se impune modificarea în parte a sentinței atacate pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregului material probator de la dosar, rezultă că într-adevăr reclamantul a făcut dovada că este beneficiarul dreptului conferit de Legea nr.341/2004 modificată prin OUG nr.6/2008 și în mod corect a admis instanța de fond contestația acestuia dispunând anularea hotărârii nr.93/24.07.2008 emisă de pârâta B, ca fiind nelegală.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei să-i emită reclamantului o nouă hotărâre, în sensul prevăzut de lege și solicitat de reclamant, însă instanța de fond nu a precizat temeiul de drept al drepturilor cuvenite reclamantului, nici pe ce perioadă și nici cu ce dată i se vor acorda drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 cu modificările ulterioare.
De altfel nici în cuprinsul motivării sentinței atacate nu rezultă încadrarea în drept adică în care art. din Decretul-lege nr.118/1990 se poate încadra situația reclamantului, care să beneficieze de drepturile legale și pentru ce perioadă, respectiv începând cu ce dată.
Faptul reținut de instanța de fond în sensul că s-a constatat cu putere de lucru judecat faptul că reclamantul a avut domiciliul obligatoriu în perioada 15.XI.1987-22.XII.1989.
Față de aceste aspecte hotărârea instanței de fond apare ca incompletă, în sensul că deși s-a admis acțiunea reclamantului ea nu poate fi executată neavând o finalitate juridică și efectivă.
Sub aceste aspecte și prin prisma criticii formulate de recurenta Bap revăzut art.3041Cod procedură civilă, instanța constată critica justificată și legală urmând a fi reținută.
În esență instanța de recurs, față de actele dosarului constată că reclamantul a avut domiciliul obligatoriu în perioada 15.XI.1987-22.XII.1989, adică a fost reținut de organele de cercetare pentru anchetă conform adresei de la fila 7 dosar fond și conform sentinței civile nr.110/F/8.06.2000 a Curții de APEL BRAȘOV, s-a stabilit că acesta a avut domiciliu obligatoriu.
În drept reclamantul, conform actelor de la dosar se încadrează în dispozițiile art.1 alin.1 lit.d din Decretul-lege nr.118/1990, modificat pentru perioada sus precizată, motiv pentru care se impune acordarea drepturilor de către pârâtă începând cu data cererii sale nr.C 457/29.02.2008.
Instanța constată că în fapt și în drept reclamantul a făcut dovada cererii sale cu acte oficiale și cu alte înscrisuri depuse la dosar fila 5-6 și fila 7 - privind domiciliul forțat la B în perioada 15.XI.1987-22.XII.1989,motiv pentru care beneficiază de prevederile art.1 lit.b și d din Decretul-lege nr.118/1990, modificat prin Legea 341/2004 și completat prin OUG nr.6/2008.
Față de cele reținute mai sus, se vor înlătura susținerile reclamantului formulate prin întâmpinare în sensul respingerii recursului.
În concluzie, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va admitere recursul, se va modifica în parte sentința civilă nr.709/28.2008 a Tribunalului Brașov conform celor cuprinse în dispozițiile prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata Direcția și Sociale (fostă ) împotriva sentinței civile nr.709/CA/28.10.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă recurenta intimata B să emită reclamantului o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor art.1 alin.1 lit.d din Decretul-lege nr.118/1990, pentru perioada 15.XI.1987 - 22.XII.1989, cu acordarea drepturilor cuvenite prin lege începând cu data de 1.03.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier,
-
Red.: MI/18.02.2009
Dact: MD/19.02.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
18 Februarie 2009
Dosar nr-
Din 19.02.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.126/R din 17.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat de intimata împotriva sentinței civile nr.709/CA din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
