Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 124/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 124/
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Marcela
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIE ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.785/CA din 3.12.2008 pronunțată de Tribunalul - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 februarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 23 septembrie 2008 reclamanții, G, funcționari publici la TRIBUNALUL BRAȘOV au chemat în judecată pe pârâții: 1. Ministerul Justiției; 2. Curtea de APEL BRAȘOV și 3. TRIBUNALUL BRAȘOV, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele: obligarea celor 3 pârâți la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului postului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioadele precizate de fiecare reclamant în acțiune.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov, în care instanța a pronunțat sentința nr.785/CA din 3.XII.2008.
Prin această hotărâre instanța de fond a dispus următoarele:
A respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiție, TRIBUNALUL BRAȘOV și Curtea de APEL BRAȘOV, și în consecință;
A obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, actualizate cu indicele de inflație, astfel:
- reclamantelor, și, începând cu data de 23 septembrie 2005 și până la data pronunțării 3 decembrie 2008, corespunzător perioadei în care reclamanții au avut raporturi de serviciu cu intimații.
- reclamanților și, începând cu data de 18 iunie 2005 și până la data pronunțării 3 decembrie 2008, corespunzător perioadei în care reclamanții au avut raporturi de serviciu cu intimații.
A obligat pârâții să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor menționate, până la data achitării efective.
A respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata suplimentelor menționate pe viitor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ambii pârâți este nefondată, fiind respinsă, având in vedere că pârâtul Ministerul Justiției este ordonator principal de credite iar pârâta Curtea de APEL BRAȘOV este ordonator secundar, aspect ce rezultă din dispozițiile HG 83/2005, Hot. CSM 387/2004.
Și excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, instanța a apreciat că dispozițiile art. 31 din nr.OG 6/2007 nu sunt aplicabile in speța de față atâta vreme cât dispozițiile legale prevăzute de acest text de lege privesc contestații in legătură cu stabilirea sporurilor, or sporurile solicitate prin prezenta acțiune nu numai că nu au fost stabilite de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV, ci nu au fost acordate de loc.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici in cadrul Tribunalului Brașov, aspect necontestat de pârâți și care rezultă din adeverința anexată cererii de chemare in judecată.
Legea nr.188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din Legea. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța, a analizat textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea fiind admisă in parte.
Pârâții au fost obligați la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondată, fiind obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente.
Prima instanță a constatat nefondat petitul reclamanților referitor la acordarea celor două suplimente și pentru viitor având in vedere că această creanță nu îndeplinește, cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
1. Recurenta Curtea de APEL BRAȘOVa reiterat excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia în cauză, susținând că excepția este întemeiată și că instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesual pasive.
În acest sens, recurenta a invocat faptul că este ordonator secundar de credite și că nu poate aloca sumele solicitate de reclamanți decât dacă Ministerul Justiției dispune în acest sens.
Se arată faptul că potrivit legii și Hotărârea CSM nr.387/2005, Curtea de APEL BRAȘOV poate doar să folosească, să administreze în limitele și în scopul prevăzut de lege sumele de bani pune la dispoziție de ordonatorul principal de credite.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, aceste drepturi nu s-au aplicat, ele fiind suspendate prin acte normative și că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
2. În recursul declarat de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV, se aduc următoarele critici sentinței atacate:
a) Recurentul a reiterat excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia invocând aceleași argumente de drept ca și cele invocate de Curtea de APEL BRAȘOV, respectiv Hotărârea CSM nr.387/22.09.2005, susținând că este ordonator terțiar de credite și că nu poate dispune cu privire la drepturile salariale solicitate, ci Curtea de APEL BRAȘOV care a stabilit salarizarea funcționarilor publici de la TRIBUNALUL BRAȘOV prin decizie - respectiv președintele Curții de APEL BRAȘOV, conform OG nr.6/2007.
În esență, recurentul a susținut excepția lipsei calității procesual pasive, în sensul admiterii acesteia de instanța de recurs și respingerea acțiunii față de TRIBUNALUL BRAȘOV.
b) Un alt motiv de recurs se referă la inadmisibilitatea acțiunii reclamanților, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamanți, conform prevederilor art.7 din Legea 554/2004.
c) Pe fondul cauzei recurenta a susținut că, potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, se prevedeau aceste drepturi - suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar aceste prevederi legale au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006 prin acte normative și că nu pot fi acordate aceste drepturi.
Aceste drepturi numai legiuitorul este îndreptățit să stabilească acordarea lor prin lege și pentru ce perioadă.
Recurentul a susținut că a "admite posibilitatea valorificării acestor drepturi suplimentare ce au fost legal suspendate, înseamnă a lipsi de utilitate și a nega definirea teoretică a instituției suspendării.
d) Un alt motiv de recurs se referă la obligația pârâților la plata dobânzii legale, susținând că reclamanții nu pot pretinde aceste drepturi (dobânzi) deoarece acestea sunt stabilite de lege și se datorează începând cu ziua cererii de chemare în judecată, respectiv data punerii în întârziere astfel încât în mod greșit a acordat-o instanța de fond prin hotărârea dată în cauză.
În concluzie, pentru motivele invocate, recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea în totalitate a acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și nelegală.
Recurentul a timbrat recursul la fila 6 dosar.
3. Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat recurs în termen legal criticând hotărârea atacată pentru următoarele motive:
a) Sentința Tribunalului Brașov este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției și Libertăților, invocând prevederile art.10 lit.n din Hotărârea 387/2005 a CSM-ului și că salarizarea reclamanților din cauza de față a fost stabilită prin decizia președintelui Curții de APEL BRAȘOV potrivit OG nr.6/2007.
Ministerul Justiției și Libertăților a susținut că acesta nu are atribuții stabilite în sarcină, în ce privește încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului din departamentul economico-financiar ale instanțelor judecătorești, iar recurentul neavând nicio culpă în cauză.
În acest sens, recurentul a susținut admiterea excepției lipsei calității procesual pasive și respingerea acțiunii față de acesta.
b) Un alt motiv de recurs, se referă la faptul că instanța de fond a reținut greșit că suspendarea dreptului suplimentar postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu produce efecte, reținând prin hotărârea dată incidența art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO, recurentul precizând că acest protocol nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun și că Protocolul se aplică numai cu privire la bunurile actuale ale reclamanților care nu se pot plânge de o atingere a drepturilor lor de proprietate atâta vreme cât nu demonstrează existența lor.
Se mai susține de recurent și faptul că "o creanță nu poate fi considerată bun în sensul art.1 Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judecătorească, trecută în puterea lucrului judecat".
Dispozițiile art.31, definesc doar structura salariului funcționarilor publici și nu stabilește în mod concret modalitatea de calcul a acestor sporuri.
Recurenta a mai invocat în susținerea recursului și faptul că prin decizia Curții Constituționale aceasta a statuat faptul că prima de concediu, sporurile pretinse în cauză nu constituie drepturi constituționale și că prevederile art.53 din Constituție nu sunt incidente în cauză.
Se invocă și faptul că suspendarea ca instituție de drept, nu ar avea efecte juridice dacă s-ar accepta ideea valorificării acestor drepturi suplimentare, de către reclamanți.
c) O altă critică adusă sentinței atacate, se referă la acordarea de către instanța de fond a dobânzii legale, invocând faptul că nu sunt incidente în cauză prevederile art.1082 Cod civil, și că reclamanții nu au pus în întârziere pe pârât, iar acesta nu are nicio culpă pentru neexecutarea obligației.
În drept recurenta a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului ca fondat și respingerea acțiunii reclamanților.
Față de recursurile declarate în cauză, reclamanții au depus întâmpinare la recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților, de TRIBUNALUL BRAȘOV și de Curtea de APEL BRAȘOV solicitând respingerea celor trei recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca legală și temeinică, atașând la întâmpinare și practică judiciară a Curții de APEL BRAȘOV.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.785/CA din 3.12.2008 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor formulate de cei trei recurenți și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursurile declarate de pârâți sunt nefondate pentru următoarele considerate:
Prima instanță în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a celor pârâți, deoarece Curtea de APEL BRAȘOV are calitatea de angajator și, ca atare, este obligată să asigure angajaților săi toate drepturile salariale prevăzute de lege. Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, iar Curtea de Apel este ordonator secundar de credite, conform nr.HG 83/2005.
Ministerul Justiției, în aceasta calitate, are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate și ca atare, de a asigura resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților către reclamanți.
Pe fondul cauzei se constată că în baza art. 31 alin.1 lit. a,b, c, d, din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Dreptul care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost suspendat în perioada 2004-2006 prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin nr.OG 2 /2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea drepturilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate până la sfârșitul anul 2006 nu echivalează cu stingerea dreptului. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata acestor drepturi pentru anii 2004 - 2006nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea în acest sens s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la două suplimente salariale nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 instanței de judecată și nu Curții Constituționale, deoarece, normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art. 16 și 53 din Constituția României neputându-se suspenda, retroactiv un drept câștigat sub imperiul legii. Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de remunerare, sunt elemente componente ale salariului funcționarilor publici care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar, acest drepturi, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Prin suspendarea și respectiv neacordarea celor două suplimente de către pârâți se încalcă drepturile funcționarilor publici la un salariu compus din toate elementele prevăzute de lege, iar, atâta timp cât acest dispoziții legale nu au fost abrogate, iar suspendarea acestora nu mai subzistă, nu se justifică neacordarea lor și trunchierea salariului funcționarilor publici.
Atâta timp cât sunt prevăzute de lege, aceste drepturi salariale nu pot fi restrânse sau îngrădite pentru motivul că ordonatorul de credite nu și-a îndeplinit o minimă obligație administrativă și care se referă la cuantificarea lor printr-o sumă fixă sau procent.
Prin neacordarea celor două suplimente se încalcă drepturile funcționarilor publici la un salariu compus din toate elementele prevăzute expres de lege, astfel că nu este permis nimănui să trunchieze sau să negocieze aceste drepturi salariale stabilite, la modul imperativ de dispozițiile legale mai sus arătate. Dreptul ca cele două suplimente salariale este actual, întrucât dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 republicată sunt în vigoare, astfel că, reclamanții au îndrituirea să-l solicite pe cale acțiunii în justiție, chiar dacă nu a fost stabilit un cuantum, ordonatorul principal de credite, care este parte în proces având obligația să emită actul administrativ de cuantificare (sumă fixă sau procent).
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursurile pârâților, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate sub aspectul motivelor invocate de pârâți.
În cauză se rețin ca justificate susținerile intimaților reclamanți prin întâmpinare în sensul respingerii recursurilor declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.785/CA/3.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/18.02.2009
Dact: MD/18.02.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
18 Februarie 2009
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
