Anulare act administrativ fiscal. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 13/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 304/30.04.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului recurentei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 13.01.2010.
CURTEA,
Prin sentința nr. 304/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, s-a dispus respingerea cererii în contencios administrativ formulată de către reclamanta "" -. M în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M ca neîntemeiată și a menținut decizia nr. 72/16.09.2008 emisă de către pârâtă.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.01.2009, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat anularea deciziei mai sus - menționate și, pe fond, constatarea inexistenței obligației fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 27.244 lei susținând, în motivarea acțiunii, că serviciile prestate în baza contractului nr. 4758/17.09.2004 au fost înregistrare corespunzător în contabilitate, contul 628, existând și documente justificative, respectiv factura -/30.12.2004, întocmită potrivit art. 155 pct. 8 din Codul fiscal.
Prin întâmpinarea formulată pârâta solicită respingerea acțiunii introductive de instanță, susținând că decizia a cărei anulare se solicită este temeinică, că, cu ocazia controlului efectuat la reclamantă, aceasta nu a putut justifica achiziționarea efectivă a serviciilor de studiu de piață conform contractului nr. 4758/17.09.2004.
Instanța de fond reține că prin decizia, a cărei anulare se solicită, pârâta a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 93/27.05.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 28/27.05.2008 din argumentele, aceleași ca cele cuprinse în întâmpinare, rezultând că reclamanta datorează impozitul pe profit în sumă de 7853 lei și accesorii aferente în sumă de 7853 lei întrucât serviciile contractate prin contractul mai sus - menționat nu au fost dovedite ca fiind efectuate, în sensul în care pentru etapele II, IV, V și VI reclamanta nu a prezentat materialul documentar din care să rezulte realizarea efectivă a operațiunilor respective.
Pe baza actelor de la dosar, prima instanță a considerat că în mod corect organele de inspecție fiscală au constatat ca fiind nedeductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile în sumă de 31.410 lei pentru care unitatea nu a fost în măsură să prezinte materialul documentar din care să rezulte realizarea efectivă a serviciilor contractate. Totodată, și taxa pe valoare adăugată în sumă de 5.968 lei și accesorii aferente în sumă de 6038 lei, ca urmare a neefectuării acestor servicii, este influențată de neefectuarea acestor prestații, astfel că în mod corect, consideră prima instanță, pârâta nu a acordat drept de deducere asupra taxei pe valoarea adăugată pentru sumele mai sus - arătate.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să dispună modificarea hotărârii atacate și, pe fond, să admită acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost formulată. În motivele de recurs, recurenta susține că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, fără să lămurească care sunt documentele justificative stabilite de lege pentru a se efectua deducerile TVA, precum și deducerea cheltuielilor în vederea diminuării bazei impozabile. În sprijinul afirmațiilor sale, reclamanta susține că sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea 82/1991, care prevede că orice operațiune economico - financiară se consemnează în contabilitate în baza unui document, ce devine document justificativ, aspect ce îl îndeplinește factura fiscală nr. -/30.12.2004, întocmită potrivit prevederilor punctului 32 din HG44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003. Totodată, reclamanta critică faptul că instanța a reținut ca fiind corectă defalcarea pe etape a contractului. În plus, recurenta susține că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul fiscal, când de fapt este aplicabilă dispoziția art. 24 din Legea 345/2002, invocând și Decizia în interesul legii cu nr. V/15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Intimata Maf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, aducând aceleași argumente ca cele formulate în fața instanței de fond.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate de intimată, dar și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Practic, actele administrativ fiscale au două componente obligaționale fiscale, respectiv obligația de a achita impozitul pe profit și TVA de plată aferent acestei sume, așa cum au fost stabilite de organele de control fiscal, dar care au, practic, același izvor de fapt: contractul de prestări servicii nr. 4758/17.09.2004 încheiat de recurentă cu o altă persoană juridică și care are ca obiect "servicii de studiu de piață prestate de executant pentru beneficiar".
Totodată, chestiunea esențială, de stabilit în ce privește justețea constatărilor organelor fiscale și, de aici, temeinicia actelor administrativ fiscale, depinde de aprecierea asupra facturii fiscale nr. -/30.12.2004, pentru etapele II, IV, V și VI din contract, în sensul în care această din urmă factură poate fi considerată ca o dovadă care să demonstreze realitatea efectuării prestărilor serviciilor.
Art. 21 alin. 4 lit. f) Cod fiscal precizează, cum corect învederează și intimata, că pentru ca cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii.
În opinia recurentei, simpla emitere a facturii fiscale reprezintă o dovadă justificativă, întrucât legea contabilității prevede că un asemenea document contabil se constituie într-un document justificativ.
Instanța reține, însă, că potrivit textului codului fiscal, amintit anterior, însăși factura fiscală, ca document contabil, trebuie să aibă la bază un document justificativ privind operațiunea economică efectuată, cum ar fi studii de piață efectuate firma angajată, sondaje de piață, rapoarte pe care să le fi livrat recurentei etc. Acesta este sensul pe care legiuitorul a înțeles să-l dea textului fiscal menționat. Simpla emitere a facturii fiscale nu se poate constitui, din acest motiv, într-un document justificativ pentru pretinsele prestări servicii efectuate, existând suspiciunea, neînlăturată prin documente justificative de recurentă, că în fapt operațiunile economice, în același timp contractuale, nu au fost efectuate.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 304/30.04.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./15.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
