Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 28/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta -DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în M C- jduețul H, împotriva sentinței civile nr.589/24.03.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 13.01.2010.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 589/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr-, a fost admisă contestația formulată de reclamanta împotriva deciziei nr. 790/30.08.2008 emisă de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ și, în consecință, a dispus anularea deciziei nr. 790/30.08.2008 emisă de pârâtă, stabilind reclamantei pentru perioada 03.07.1952 - 14.02.1957 calitatea de beneficiar al prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990 modificată și republicată.
A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.02.2009 reclamanta a formulat contestație, invocând dispozițiile Decretului - Lege 118/1990 republicată, solicitând anularea deciziei 790/30.08.2008 emisă de pârâtă și stabilirea faptului că este beneficiară a drepturilor prevăzute de acest act normativ, susținând, în motivele contestației, că tatăl său a fost declarat, de autoritățile comuniste, ca fiind chiabur, fapt pentru care, din motive politice, i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în perioada 03.07.1952 - 14.02.1957 în municipiul S, acest domiciliu fiind stabilit pentru întreaga familie.
Pârâta solicită respingerea contestației, argumentând că reclamanta a părăsit domiciliul părinților în anul 1946, prin căsătorie.
În fapt, reține prima instanță în considerentele hotărârii atacate, din actele depuse la dosar, respectiv Tabelul nominal cuprinzând chiaburii din raza Raionului și din adresa nr. -/09.03.2009 a - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, rezultă că tatăl reclamantei, numitul, a fost declarat chiabur stabilindu-i-se acestuia și familiei lui domiciliul obligatoriu în localitatea u S,-, în perioada 03.07.1952 - 14.02.1957, aspect confirmat și de declarațiilor martorilor audiați în cauză.
În concluzie, instanța de fond reține că sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. d din Decretul - Lege nr. 118/1990 rep. fapt pentru care a și pronunțat în consecință.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială H, solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să modifice hotărârea atacată și să mențină decizia atacată. În motivele de recurs se arată că intimata nu a probat calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990 rep. din registrul agricol, vol. III, fila 28 pentru perioada 1956 - 1958, rezultând că mama acesteia locuia singură la domiciliul despre care afirmă că a fost stabilit obligatoriu.
Intimata a formulat, la rândul ei, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de recurs, motivând că proba esențială este cea testimonială coroborată cu statutul de chiabur al tatălui vitreg, numitul, statut confirmat de actele de la dosar.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și a apărărilor formulate de intimată, dar și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Regula generală, în materia probațiunii, este cea indicată de art. 1169 Cod civil, și anume ca cel care face o propunere în fața instanței, trebuie să o și dovedească.
De asemenea, probele administrate în fața instanței, pentru confirmarea stării de fapt, trebuie să se coroboreze în așa fel încât să contureze veridicitatea stării de fapt alegată de intimată sau, dimpotrivă, să infirme această ipoteză, astfel cum susține recurenta.
În cazul de față, nu se contestă stabilirea statutului de chiabur, stabilit începând cu data de 03.07.1952, pentru tatăl vitreg al intimatei, numitul și, implicit, pentru mama acesteia, ina, fapt dovedit pe deplin de actele de la dosar, respectiv de tabelul nominal cuprinzând chiaburii din raza raionului u S( extras - 37 dos. primă instanță), începând cu data de 03.07.1952. Această stare, pentru mama intimatei, a durat până la data de 11.02.1957 când autoritățile comuniste de la acea dată a șters de pe lista chiaburilor pe mama intimatei ( 10, dos. primă inst.) la cererea acesteia, consemnând și faptul că "petiționara nu practică exploatarea din anul 1953, deoarece este ajutată de frații săi în cultivarea pământului".
De asemenea, instanța ia în considerare și faptul că din data de 08.07.1953 intimata a figurat cu domiciliul în-, u S, domiciliul pe care nu l-a modificat până azi, la domiciliul unde locuiau și tatăl vitreg, și mama, ina, potrivit adresei cu nr. -/09.03.2009 eliberată de
Însă, cum chiar intimata reclamantă, născută în anul 1923, depus la dosar acte din care rezultă că aceasta s-a căsătorit în anul 1946 și, din acest motiv, s-a mutat până în anul 1953 de la domiciliu, revenind în acest an, 1953, la domiciliul părinților.
Or, dacă în ce privește părinții săi, cărora li s-a stabilit de către fostele autorități comuniste în perioada 1952 - 1957 statutul de chiaburi și pentru care se poate induce ideea că ar fi avut domiciliul obligatoriu, pentru intimată, căsătorită și majoră la acea dată, nu se poate trage concluzia că ar fi fost stabilită ca fiind chiabură și, din acest motiv, să fi avut domiciliul obligatoriu la adresa mai sus - menționată. Cu alte cuvinte, chiar dacă din luna iulie 1953 și-a (re)stabilit domiciliul la părinți, nu rezultă din probele administrate că ar fi avut domiciliul obligatoriu.
În acest sens, singura probă este cea testimonială, respectiv martorii și - ( 44 - 45 dos. primă instanță) declară că familia intimatei avea domiciliul obligatoriu, fără însă să precizeze concret dacă și intimata era supusă unei astfel de îngrădiri a dreptului la mișcare, cu atât mai mult cu cât era majoră. Mai mult, așa cum de altfel și demonstrează recurenta, în chiar registrul agricol pe anii 1956 și 1957 se consemnează faptul că membru al gospodăriei din-, era doar mama intimatei, aceasta din urmă, intimata, nefigurând în registru ca membru al gospodăriei. De asemenea, și în actul prin care s-a radiat statutul de chiabur, din 1957, după cum s-a arătat mai sus, se consemnează că la cultivarea pământului a contribuit doar mama intimatei și frații acesteia, nici în acest caz nefigurând intimata.
Așadar, din aceste acte nu rezultă că intimata ar fi avut domiciliul obligatoriu, declarațiile martorilor, neclare, nefiind coroborate cu aceste probe, astfel că nu pot fi reținute ca dovedind calitatea de beneficiar al intimatei.
De altfel, instanța de fond induce un raționament nevalabil din punct de vedere logic atunci când trage concluzia cum că în perioada 1952 - 1957 tatăl vitreg al reclamantei intimate ar fi avut domiciliul obligatoriu, ceea ce ar însemna că și aceasta din urmă ar fi avut domiciliul obligatoriu, tocmai pentru că din niciun element de fapt administrat prin probele de la dosar nu rezultă că intimatei i s-ar fi îngrădit libertatea de mișcare, prin instituirea domiciliului obligatoriu, chiar dacă se poate presupune că părinților săi au avut domiciliul obligatoriu. Or, beneficiile Decretului - Lege 118/1990 nu pot privi decât persoana care în mod concret se înscrie în una din ipotezele de la art. 1, aceste ipoteze neputându-se extinde altor persoane decât în măsura în care și acestea au suferit una din încălcările drepturilor fundamentale descrise în acest text, ceea ce nu este și cazul intimatei.
Pentru toate acestea, instanța constată că recursul este fondat, motiv pentru care instanța va admite recursul formulat, va modifica în tot hotărârea atacată și, în consecință, va respinge contestația formulată de intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția de Muncă și Protecție Socială H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr. 589/24.03.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată și în consecință respinge acțiunea formulată de, cu domiciliul în u S,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./12.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
