Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1363/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1363
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 cu sediul în B,- A, sector 1, împotriva sentinței nr. 452 din 8.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns d-nul G în calitate de mandatar al reclamantelor intimate și - moștenitoare ale defunctei, lipsă fiind recurenta și pârâta intimată Instituția Prefectului B - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul intimaților arată că nu insistă în menținerea excepției tardividtății introducerii recursului invocată în întâmpinarea de la fila 14 dosar; că verificând dosarul a constatat că recursul este declarat în termen. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare. A arătat că părinții reclamantei, respectiv și, au fost refugiați din Ucraina - com. Larga în România unde au locuit până în anul 1941, după care s-au reîntors în com. Larga; că apoi au fost ridicați și duși în, de unde nu s-au mai întors niciodată; că reclamanta s-a refugiat pentru prima dată în România în anul 1940 și că ea a fost singura moștenitoare a lui și. A mai arătat că s-au făcut demersuri la autoritățile din com. Larga cu privire la decesul părinților reclamantei dar că nu există acte doveditoare respectiv acte de stare civilă; ca urmare s-a recurs la proba cu doi martori care au dat declarații autentificate în fața notarului din Ucraina și care se află traduse la dosar; că aceste declarații sunt concludente cu privire la decesul părinților reclamantei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 5781/40/26.11.2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 și Instituția Prefectului Județului B - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 290/2003, obligarea la recunoașterea drepturilor sale, în temeiul Legii 290/2003, rezultând din calitatea sa de refugiat.
Prin sentința civilă nr. 702 din 11.06.2008 Tribunalul Botoșania respins, ca inadmisibilă acțiunea, cu motivarea că reclamantele și - moștenitoare ale defunctei - au solicitat direct recunoașterea drepturilor prevăzute de lege fără a solicita inițial anularea Ordinului nr. 101/2008 emis de în cursul judecății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele.
Prin Decizia nr. 1221 din 9.10.2008 Curtea de Apel Suceavaa admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza Tribunalului Botoșani pentru rejudecare.
Pentru a adopta această situație instanța de control judiciar a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantelor, aceasta neavând un rol activ în aflarea adevărului, întrucât, în precizările la acțiune reclamantele fac vorbire despre Ordinul nr. 101/2008 al, considerând că se impune a analiza pe fond cauza.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. 4430/40/22.10.2008.
Prin cererea depusă la termenul de judecată din 14.01.2009 reclamantele - în calitatea lor de succesoare a mamei lor - defuncta, au solicitat anularea Ordinului nr. 101/2008 emis de - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
În motivarea cererii au arătat că nu au fost avute în vedere declarațiile martorilor autentificate cu ajutorul cărora au dovedit că și părinții acesteia au fost refugiați.
De asemenea precizează că au depus documente din care rezultă că au întreprins toate demersurile către autoritățile din România și Ucraina abilitate să producă documentele referitoare la statutul lor de refugiat, îndeplinind astfel și dispozițiile art. 2 al. 5 din HG 1120/30.08.2006.
Pârâta - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației cu motivarea că defuncta nu a făcut dovada propriului refugiu în România, nedepunând în același timp probele din care să rezulte că părinții săi, proprietarii bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, au fost deportați în, fără a mai reveni în comuna Larga Ucraina.
Prin sentința nr.452 din 8 aprilie 2009 Tribunalul Botoșania admis acțiunea reclamantelor și a anulat Ordinul nr.101/28.01.2008 emis de B - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Hotărârea nr.178/2007 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.290/2003, ca act premergător acestuia.
Totodată a obligat pârâtele să acorde reclamantelor despăgubirile și compensațiile prevăzute de art.1 al.(1) și ( 2 ) din Legea nr.290/2003 modificată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut pe baza declarațiilor martorilor, și faptul că ( mama reclamantelor și ) împreună cu părinții săi s-au refugiat în iunie 1940 în România, au revenit în iulie 1941 în localitatea Larga URSS, în martie 1944 s-a refugiat din nou în România în comuna, întrucât părinții acesteia și au fost ridicați silit și deportați în, de unde nu s-au mai întors niciodată în localitatea de domiciliu Larga URSS, situație este confirmată și de martorul (45 ds.).
Instanța de fond a avut în vedere faptul că la dosar nu s-au depus acte de stare civilă pentru autorii după care se solicită despăgubiri, respectiv acte din care să rezulte că aceștia au fost deportați în, sau acte de deces ale acestora, însă a apreciat că această situație este dovedită de declarațiile martorilor sus-menționați.
Totodată prima instanță a constatat că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 2 (5) din HG 1120/2006 în sensul că petenta defunctă a dovedit imposibilitatea de a procura înscrisuri prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunând copii ale corespondenței petentei cu diferite instituții, abilitate să producă aceste documente.
A concluzionat instanța de fond că reclamantele și, în calitate de succesoare ale defunctei - petentei (mama lor) au dovedit că bunicii lor și au fost deportați în în perioada de referință menționată în Legea 290/2003 iar s-a refugiat definitiv în 1944 în comuna, județul B, acesta fiind singurul motiv pentru care a fost respinsă contestația împotriva Deciziei nr. 178/2007 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii 290/2003 apreciind că solicitarea reclamantelor de anulare a Ordinului nr. 101/2002 emis de - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 este întemeiată, motiv pentru care admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta.
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând faptul că eronat instanța de fond a admis acțiunea, reținând că refugiul, respectiv deportarea autorilor reclamantelor este dovedită cu declarații de martori și cu demersurile efectuate pe lângă instituțiile abilitate, fără a menționa aceste instituții, deși a constatat că la dosar nu au fost depuse acte de stare civilă pentru autorii după care se solicită despăgubiri, respectiv acte din care să rezulte că aceștia au fost deportați în sau acte de deces ale acestora, încălcându-se disp. art. 2 al. 5 din HG 1120/2006.
apărările invocate în fața instanței de fond, recurenta arată că în ceea ce privește deportarea părinților intimaților, ar fi trebuit ca declarațiile martorilor să confirme susținerile acestora, însă declarațiile lor sunt contradictorii, motiv pentru care nu s-a putut stabili statutul de persoane refugiate sau deportate a părinților intimaților pentru care aceștia solicită despăgubiri.
Așadar arată recurenta, intimații nu au dovedit cu înscrisuri deportarea și decesul autorilor lor (certificate de deces sau adeverințe de reabilitare eliberate de Procuratura M sau Ucraina după 1990 ) iar în lipsa unor astfel de dovezi, trebuia să fi probat faptul că au depus toate diligențele necesare obținerii unor astfel de înscrisuri.
Concluzionează recurenta că pentru aceste motive, intimații nu au calitatea de persoane îndreptățite a primi despăgubiri sau compensații pentru bunurile avute în proprietate de bunicii lor.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive se încadrează în disp. art. 304 pct.9 Cod proc. civilă prin prisma art.304/1 Cod proc. civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 al.1 din nr.HG1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, "de măsurile reparatorii prevăzute deLegea nr. 290/2003privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, cetățenii români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a ui, precum și ca urmare a celui de-al II-lea Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, precum și moștenitorii legali, până la gradul al IV-lea inclusiv, și moștenitorii testamentari ai persoanelor îndreptățite ".
Art.2 alin.4 Teza a II - a din nr.HG1120/2006 prevede: "Cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate ".
Aliniatul 5 al aceluiași art.2 din nr.HG1120/2006 prevede: "Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz ".
În speță, motivele invocate de către recurentă privind neîndeplinirea de către intimați a cerințelor legale sus-menționate, nu pot fi primite.
Astfel, actele de deces ale defuncților și nu s-au găsit din motive obiective, întrucât au fost deportați în în anul 1941, de unde nu s-au mai întors niciodată, fapt atestat prin declarațiile martorilor autentificate depuse la dosar, conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, coroborat cu disp. art. 2 alin. 4 din HG nr. 1120/2006.
Totodată, motivația recurentei potrivit căreia intimații nu au făcut dovada că s-au adresat instituției abilitate pentru a-și dovedi susținerile nu poate fi primită, fiind infirmată de actele depuse la dosar: acte emise de MAI - Direcția Jud. Ba A rhivelor Naționale (18 ds. rec.), copia Hot. nr. 1818 din 03.01.2007 emisă de CJP B (16 ds. rec.), adresa nr. N3/897 din 06.12.2006 a - Direcția Arhivelor Diplomatice (19 ds. rec.), acte de stare civilă (47, 48 ds. fond), coroborate cu declarațiile autentificate ale celor 5 martori din Ucraina și România.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale sus-menționate, instanța de fond a reținut pe baza declarațiilor martorilor faptul că ( mama reclamantelor și ) împreună cu părinții săi s-au refugiat în iunie 1940 în România, au revenit în iulie 1941 în localitatea Larga URSS, în martie 1944 s-a refugiat din nou în România în comuna, întrucât părinții acesteia și au fost ridicați silit și deportați în, de unde nu s-au mai întors niciodată în localitatea de domiciliu Larga URSS.
Față de cele menționate, criticile recurentei apar nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 cu sediul în B,- A, sector 1, împotriva sentinței nr. 452 din 8.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător
aflat în semnează
Președintele instanțe,
Red. ND
Jud.
Tehnored. MD
2 ex./16.07.09
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
