Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1365/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1365
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta Instituția Prefectului - Județul S u sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 496 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta, pârâta intimată - SRL B și chemata în garanție intimată - SRL Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal înregistrată sub nr- din data de 17.12.2008, reclamanta Instituția Prefectului - Județul Sac hemat în judecată pârâta - SRL B, solicitând să se constate rezilierea contractului de furnizare nr. 21528/25.09.2008 (și nr. 8776/25.09.2008) prin acordul părților; să fie obligată pârâta la plata sumei de 7448,14 lei reprezentând penalități și daune interese calculate în baza art. 10.1 și art. 10.2 din contractul de furnizare nr. 21528 din 25.09.2008 ( și nr. 8776 din 25.09.2008); obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat, contractul de furnizare nr. 21528/25.09.2008 (și nr. 8776 din 25.09.2008), urmare a evaluării ofertelor depuse la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică "cartușe toner".
Conform art. 4.1. din contractul mai sus menționat, pârâta avea obligația să furnizeze către reclamantă cartușe de toner originale ( - ) sau echivalent pentru imprimante și fax, în maxim de 3 zile lucrătoare de la data efectuării comenzii, iar potrivit prevederilor art. 8.1 din același contract, produsele livrate trebuie să fie la standardele și/sau performanțele prezentate în caietul de sarcini.
Urmare a solicitării reclamantei, respectiv a adresei nr. 21931 din 30.09.2008, pârâta a furnizat o serie de cartușe toner imprimantă. În urma testării acestor produse, s-a constatat că un cartuș curge și nu poate fi folosit, fapt ce a fost comunicat pârâtei prin adresa nr. 21998/SA.F din 01.10.2008.
Având în vedere caietul de sarcini și clauzele contractuale s-a solicitat furnizorului să ia toate măsurile pentru livrarea produselor de calitate și în termen, conform comenzii nr. 21931 din 30.09.2008.
Așa cum rezultă și din procesul-verbal încheiat la data de 06.10.2008, au fost testate a doua oară cartușele, detectându-se aceeași problemă ca și prima dată.
Prin adresa nr. 8786 din 07.10.2008, pârâta a informat reclamanta că nu poate respecta termenul de livrare de 3 zile de la transmiterea comenzii și, întrucât nu pot onora graficul de livrare stipulat în contract, a solicitat rezilierea contractului de furnizare prin acordul ambelor părți, fără daune-interese.
Motivat de specificul activității pentru care au fost necesare produsele solicitate (alegeri parlamentare), reclamanta a atenționat pârâta asupra faptului că, în condițiile în care nu va furniza produsele solicitate până la data de 08.10.2008, ora 12,00, se va proceda la inițierea unei noi proceduri în vederea achiziționării acestor produse. Totodată s-a comunicat furnizorului că reclamanta este de acord cu rezilierea contractului de furnizare în condițiile prev. de art. 10.2, potrivit cărora partea lezată are dreptul de a pretinde plata daunelor-interese.
Prin adresa nr. 8793 din 08.10.2008, pârâta a arătat că este de acord cu rezilierea în condițiile prevăzute în contractul de furnizare, solicitând în același timp ca reclamanta să-i comunice prin fax anexa prin care acceptă rezilierea contractului, semnată și ștampilată.
Reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 22724/ din 10.10.2008, a invitat furnizorul pentru data de 13.10.2008, ora 10,00, la sediul Prefecturii S, în vederea semnării actului de reziliere, însă pârâta, prin adresa nr. 8805/15.10.2008 a precizat că a considerat reziliat contractul de furnizare, fiind exonerată de orice răspundere derivată din executarea contractului.
La data de 04.11.2008 s-a încheiat procesul-verbal cu care se face dovada că pârâta nu s-a prezentat la data stabilită în vederea întocmirii procedurii de conciliere directă.
Pârâta - SRL Bad epus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a - SRL
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței și excepția lipsei de obiect a cauzei.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
În motivare s-a arătat că, din produsele contractate în baza contractului de furnizare, a livrat unității achizitoare numai cartușe de imprimantă HP 1200, singurele pe care reclamanta le-a comandat în baza contractului anterior încheiat.
Deoarece pentru celelalte două produse contractate, Prefectura Saî nțeles să le aprovizioneze din altă sursă, prin negociere directă și fără a solicita în prealabil pârâtei o altă ofertă ori schimbarea furnizorului inițial, - SRL a considerat finalizat contractul, fără a solicita explicații cu privire la alegerea altui furnizor.
Pe aceste considerente, pârâta consideră că, cererea reclamantei de a se constata reziliat contractul este lipsită de obiect, acesta fiind încheiat odată cu executarea obligațiilor de către fiecare parte, situație de fapt confirmată de către reclamantă prin aprovizionarea dintr-o altă sursă a restului de produse.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor interese, aceasta este neîntemeiată, reclamanta întemeindu-și solicitarea pe propria-i culpă, nefiind dovedit nici un impediment în a-i aproviziona dintr-o altă sursă în măsura în care s-ar fi solicitat acest lucru.
direct cu un terț, ignorând clauzele contractuale la care se angajase, la un preț care nu a putut fi controlat pe calea procedurilor privind achizițiile publice, reclamanta se face direct responsabilă de eventualele diferențe de preț, diferența datorându-se culpei exclusive a furnizorului agreat - - SRL.
Prin încheierea de ședință din 22.01.2009, instanța a respins ca nefondate excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava și a dispus introducerea în cauză, în calitate de chemată în garanție, a - SRL
Instanța a apreciat că nu este incidentă excepția necompetenței sale materiale, deoarece, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative contractele ce au ca obiect achiziții publice.
Cum contractul de furnizare nr. 21528 din 25 septembrie 2008, cărui reziliere se solicită în prezenta cauză, a fost încheiat în temeiul nr.OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, tribunalul a constatat că litigiul de față nu are caracter comercial, nefiind aplicabile dispozițiile de drept comun privind competența, ci normele derogatorii prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. d din Codul d e procedură civilă coroborate cu art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, aceasta a fost respinsă de asemenea ca nefondată în considerarea caracterului alternativ al competenței teritoriale în materia contenciosului administrativ, consacrat de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamantul având dreptul de a opta între instanța de la domiciliul său și instanța de la domiciliul pârâtului.
Chemata în garanție a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată prin prisma disp. art. 973 Cod civil, potrivit căruia, convențiile nu au efect decât între părțile contractante. În acest sens, solicită a se constata că cererea de chemare în garanție este motivată de faptul că între pârâtă și reclamantă a intervenit un contract din septembrie 2008, contract față de care - se consideră a fi terță parte, astfel încât nu le poate fi opus.
Pe fondul cauzei, a arătat că situația prezentată de pârâtă în cererea de chemare în garanție nu corespunde realității și nu poate fi opusă celui chemat în garanție câtă vreme cauza raporturilor obligaționale între părți este diferită sau, după caz, inexistentă.
Mai precizează chemata în garanție că raporturile contractuale cu pârâta sunt străine de raporturile acesteia din urmă cu reclamanta.
Prin sentința nr. 496 din 19 martie 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea reclamantei.
Totodată a constatat reziliat contractul de furnizare nr. 2108 din 25 septembrie 2008 încheiat între părți, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1865,80 lei cu titlu de penalități, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție - SRL și respins ca nefondată cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în principal că excepția lipsei de obiect a cauzei este neîntemeiată, întrucât reclamanta și-a precizat prin petitul acțiunii, pretențiile deduse judecății, fiind astfel respectate cerințele art.112 pct. 3 Cod proc. civilă și cum nu a fost înserat în contractul dintre părți, un pact comisoriu expres, nu este exclusă rezilierea de către instanța de judecată.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a constatat că acțiunea este întemeiată în parte.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de furnizare nr.21528 din 25 septembrie 2008, în sensul că produsele comandate prin adresa nr. 21931 din 30 septembrie 2008 de către reclamantă (fila 37 dosar) au fost testate la data de 1 octombrie 2008, constatându-se că mostra de cartuș T 642 curge și nu poate fi folosită (fila 36 dosar) iar la data de 6 octombrie 2008 au fost testate pentru a doua oară cartușele pentru imprimanta, constatându-se aceeași problemă, astfel încât cele patru cartușe au fost predate reprezentantului societății pârâte, după cum rezultă din procesul verbal aflat de la fila 34 dosar.
A mai reținut prima instanță că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația asumată prin contract, întrucât produsele oferite nu au fost de calitate, fiind imposibilă utilizarea lor, înlăturând apărarea pârâtei în sensul că reclamanta nu ar fi solicitat o altă ofertă, aprovizionându-se din altă sursă prin negociere directă, deoarece conform art. 11.4 din contract furnizorul avea obligația, fără a modifica prețul contractului, de a înlocui produsele refuzate, conform specificației tehnice, sau de a face toate modificările necesare pentru ca produsele să corespundă specificațiilor lor tehnice, în termen de 48 de ore.
Or, nu numai că nu s-au înlocuit produsele necorespunzătoare, dar prin adresa înregistrată la reclamantă sub nr. 8786 din 7 octombrie 2008 (fila 32 dosar), pârâta a comunicat faptul că nu se poate onora graficul de livrare stipulat în contract, astfel încât a solicitat rezilierea contractului prin acordul părților.
A concluzionat prima instanță că nu a fost însă realizat acordul de voință între părți în sensul desființării contractului întrucât reclamanta a pretins, în temeiul art. 10.1 și art. 10.2 din convenție, ca pârâta să îi plătească suma de 7448,14 lei cu titlu de daune, împrejurare atestată de actul de reziliere predat reprezentantului legal al pârâtei la data de 13 octombrie 2008, reținând incidența art.1021 Cod civil.
Așadar, cum pârâta a omis să își îndeplinească în mod corespunzător obligațiile asumate și nu a făcut dovada incidenței unui caz de exonerare de răspundere, instanța de fond a apreciat că este întemeiat capătul de cerere privind rezilierea contractului de furnizare încheiat între părți, admițându-l ca atare.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata de daune interese, prima instanță a apreciat-o ca fiind întemeiată în parte.
Conform art. 10.1 din contract, în cazul în care, din vina sa exclusivă, furnizorul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate, achizitorul are dreptul să deducă din prețul contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu 20% din prețul contractului.
Dând eficiență principiului forței obligatorii a contractului în raporturile dintre părți, consacrat de art. 969 Cod civil, instanța de fond a obligat societatea pârâtă la plata sumei de 1865, 80 lei.
A reținut instanța de fond că prin art. 10.2 părțile au convenit că nerespectarea culpabilă și repetată a obligațiilor asumate prin contract dă dreptul părții lezate de a considera contractul de drept reziliat și de a pretinde plata de daune interese.
Totodată tribunalul a considerat însă că nu s-a făcut de către reclamantă dovada că a apelat la o altă procedură de atribuire a contractului de achiziție publică, în vederea achiziționării de produse similare celor ce făceau obiectul contractului de furnizare dintre părți, astfel încât a respins cererea de obligare a pârâtei la plata de daune interese.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către societatea chemată în garanție, tribunalul apreciază că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Pretențiile pârâtei se întemeiază pe răspunderea civilă contractuală, invocându-se nerespectarea obligațiilor asumate de către chemata în garanție, care ar fi avut drept consecință neexecutarea propriilor obligații ale societății pârâte în raporturile cu reclamanta. Ca urmare, chemata în garanție este parte în raportul juridic dedus judecății prin cererea formulată de către pârâtă, justificând legitimare procesuală pasivă.
Referitor la fondul cererii de chemare în garanție, tribunalul a constatat că pârâta nu și-a dovedit în nici un fel susținerile. S-a recunoscut prin întâmpinare de către chemata în garanție că între cele două societăți s-au derulat raporturi comerciale, dar nu a fost depusă de pârâtă convenția încheiată între părți și nu s-a probat neexecutarea obligațiilor asumate prin contract de și nici legătura de cauzalitate dintre aceasta și omisiunea pârâtei de a-și îndeplini obligațiile în cadrul relațiilor contractuale derulate cu reclamanta.
În consecință, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta.
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod eronat instanța de fond i-a respins cererea privind daunele interese, întrucât pentru a preveni orice greșeală și pentru o pronunțare temeinică și legală, judecătorul avea posibilitatea de a administra orice probe pe care le considera legale și să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, în sensul că era necesar să-i ceară reclamantei completarea probelor, respectiv dovada că a apelat la o altă procedură de atribuire a contractului de achiziție publică " cartușe toner " și că s-a încheiat un contract în acest sens.
argumentele invocate la instanța de fond, recurenta precizează că datorită specificului pentru care au fost necesare produsele solicitate, a informat pârâta că nu poate fi de acord cu modificarea datelor de furnizare a produselor, datorită Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale, arătând că este de acord cu rezilierea contractului cu plata daunelor interese, conform art.10.2 din contract.
În consecință, precizează recurenta, cum nu putea periclita bunul mers al alegerilor și îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau, a fost nevoit să achiziționeze același produs de la alt furnizor.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art.304 pct.9 Cod proc. civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs vizând neexercitarea de către instanța de fond a rolului său activ, în sensul că nu i-a solicitat probe din care să rezulte temeinicia daunelor - interese pretinse prin petitul acțiunii, nu poate fi primit, având în vedere regula "actori incumbit probatio "conform căreia îndatorirea prezentării dovezilor pentru orice pretenție formulată în justiție revine, de la început autorului acesteia, în speță reclamantei. În același sens, instanța are în vedere și regula " probatio incumbit ei qui dicit, non qui negat ", potrivit căreia sarcina probei incumbă celui ce afirmă, solicită ceva în fața justiției, ( în speță reclamantei ) și nu celui care se apără contestând afirmația nedovedită.
De altfel, pct.5 al art.112 Cod proc. civilă stipulează expres că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă și " arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere ", alte dovezi putând fi cerute în condițiile art. 138 Cod proc. civilă.
Totodată instanța are în vedere și disp. art.305/4 Cod proc. civilă, potrivit căruia proba cu înscrisuri poate fi administrată chiar și în recurs.
De remarcat este însă faptul că nici în această cale de atac recurenta nu s-a prevalat de textul legal menționat, nedepunând nici un fel de înscrisuri doveditoare ale daunelor - interese pretinse.
Așadar, rolul activ al instanței de judecată nu trebuie confundat cu obligația legală a părților de a-și proba pretențiile și apărările așa cum rezultă expres din art.129/1 alin.1 Teza a II-a Cod proc. civilă.
Așadar, cum reclamanta nu a dovedit, cu nici un mijloc de probă daunele interese - compensatorii pretinse în temeiul art.10.2 din contractul încheiat, în mod corect instanța de fond a respins această cerere ca atare.
În consecință, cum criticile recurentei apar ca nefiind pertinente și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art.312 Cod proc. civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Instituția Prefectului - Județul S u sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 496 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/13.07.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
