Anulare act administrativ fiscal. Sentința 139/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 139/CA
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta " " V, cu sediul în V, str.-.-, nr.1, județul V, în contradictoriu cu pârâtele: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice V - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii V, având ca obiect-anulare act administrativ (decizia nr.467/2008 a ANAF).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06 iulie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 13 iulie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta Vac hemat în judecată pârâta B, pentru a se dispune anularea deciziei 467/24.12.2008 prin care pârâta a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva deciziei de impunere 97/30.09.2008, emisă în baza 8334/30.04.2008 și dispoziției de măsuri cu același număr, încheiate de pentru Contribuabili Mijlocii V, și, respectiv, obligarea pârâtei a se pronunța asupra fondului contestației sale înregistrate sub nr. -/26.11.2008, la și sub nr. 9530/6.11.2008 la V, contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr. 97/30.09.2008 și dispozițiilor de măsuri 8334/30.04.2008.
În temeiul Legii contenciosului administrativ 554/2004, se solicită de asemenea suspendarea executării deciziei de impunere 97/30.09.2008 până la soluționarea irevocabilă a fondului cererii de față, cu cheltuieli de judecată.
Motivează reclamantul că în baza dispoziției 2/21.07.2008 a s-a procedat la efectuarea unei inspecții fiscale, având ca obiect reverificarea fiscală parțială pentru perioada 1.07.2003 - 31.12.2004, întocmindu-se raportul de inspecție 8334/30.09.2008, în baza căruia s-a emis decizia de impunere 97/30.09.2008.
Soluționarea contestației pe care a formulat-o în condițiile art. 205 Cod procedură fiscală a fost suspendată de organul jurisdicțional prin decizia 467/24.12.2008, invocându-se dispozițiile art. 214 din OG92/2003, respectiv a existenței unei strânse interdependențe între stabilirea obligațiilor bugetare contestate prin raport și caracterul infracțional al faptelor săvârșire de prepușii acestuia, cu trimitere la principiul potrivit căruia "penalul ține în loc civilul".
Consideră reclamanta că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 214 alin. 1 lit. a cod procedură fiscală, pentru a se putea dispune suspendarea soluționării contestației sale, întrucât textul face referire la împrejurarea în care "organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, cu o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi adoptată în faza admiterii, iar în cauză organul fiscal nu a formulat astfel de solicitare, urmărirea penală fiind începută anterior - 2006 - ca urmare a extinderii cercetării penale.
Mai mult, societatea a fost supusă controalelor organelor fiscale încă din anul 2003, întocmindu-se succesiv un număr de 3 decizii de impunere, fără ca în urma acestor controale organul fiscal să considere oportună formularea vreunei plângeri penale, astfel că deciziile de impunere respective au fost cenzurate pe fond de instanță conform legii contenciosului administrativ, fără a fi necesară suspendarea procedurii administrative.
Nici condiția existenței unei legături de interdependență între faptele sesizate și soluția ce urmează a fi dată în procedura administrativă nu este îndeplinită în cauză, întrucât adresa T nu este însoțită de acte care să confirme activitatea infracțională a administratorului societății în legătură cu executarea obligațiilor fiscale în litigiu, în condițiile în care această tergiversare a clarificării obligațiilor sale fiscal este de natură a-i afecta interesele economice, în situația dată aflându-se în imposibilitate de accesare a fondurilor bancare necesare derulării procesului de producție.
Consideră reclamanta că în cauză sunt întrunite și condițiile admiterii cererii sale de suspendare a executării deciziei de impunere în litigiu, respectiv a cazului său justificat și a pagubei iminente, din moment ce motivele pe care se întemeiază contestația sa sunt de natură a avea o puternică îndoială asupra legalității acesteia, iar tergiversarea derulării procedurii jurisdicționale pe parcursul căruia actul de impunere să fie deja pus în executare, poate periclita în mod evident activitatea societății, dat fiind cuantumul foarte ridicat al sumei n litigiu.
Pârâta a depus documentația ce a fost la baza emiterii actului administrativ atacat, iar prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii, întrucât deși sesizarea cu privire la caracterul infracțional al faptelor reprezentanților a fost formulată de terțe persoane, cu toate acestea organul fiscal a fost solicitat a susține procesul de urmărire penală, astfel că devenise inutilă formularea unei noi plângeri penale, în nume propriu.
Cât privește legătura de interdependență, arată pârâta că actul comunicat de a avut în anexă Raportul de expertiză contabilă, acestea fiind suficiente pentru ca organul fiscal să aștepte ca organele de cercetare penală să se pronunța asupra legalității lor prin finalizarea dosarului.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată acțiunea formulată în cauză ca fiind întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a invocat reclamantul neîndeplinirea în cauză condiției prevăzute de art. 241 Cod procedură fiscală, privitoare la necesitatea ca organele penale să fi fost sesizate de prepușii organului fiscal ce a efectuat controlul, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu obligația fiscală respectivă.
Ori, din probatoriul aflat la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine faptul că sub aspectul relației comerciale reclamantei cu, organele fiscale au efectuat nu mai puțin de trei controale fiscale, s-au derulat tot atâtea expertize contabile judiciare și s-au emis 3 decizii de impunere, diferența constând doar în ce privește suma stabilită, în baza aceleiași situații de fapt, pentru TVA și respectiv impozit profit.
Mai mult, la dosar au fost depuse soluții ale instanței de fond, pronunțată în diferite stadii procesuale, privind deciziile de impunere sus-evocate, au fost fie suspendate ori anulate de instanță, raportat expertizelor de specialitate ce nu au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei, urmare relațiilor sale comerciale derulate de în perioada 2003 - 2004, expertul contabil ce a efectuat expertiza contabilă în dosarul penal aflându-se la rândul său sub cercetare penală, cu privire la modul de întocmire a lucrării pentru care a fost suspendată soluționarea contestației în litigiu.
Rezultă așadar, că deși verificarea relațiilor comerciale dintre reclamantă și partenerul său se derulează începând încă din anul 2003, iar urmare multiplelor rapoarte de expertiză au fost deja identificate mai mult modalități de abordare și stabilire a pretinsului prejudiciu adus bugetului de stat de reclamantă, cu toate acestea pârâta procedează la suspendarea soluționării contestației, formulat împotriva ultimei decizii de impunere vizând acest obiectiv de control, invocând o cercetare penală aflată în curs la solicitata unor terți, și care cercetare trenează de mai mulți ani.
Ori, obligațiile fiscale revin doar societății comerciale, ce subiect distinct de drept, iar în eventualitatea în care plata lor într-un anumit cuantum ar fi consecința conduitei culpabile a prepușilor acesteia, care ar fi săvârșit fapte cu caracter penal în legătură cu actele de administrare ce le-au efectuat, revine în sarcina societății necesitatea de recuperare a eventualului prejudiciu de la prepușii săi constând în aceste obligații fiscale neachitate la timp, fără ca organul fiscal, ca terț beneficiar al sumelor datorate de reclamantă cu titlu de taxe și impozite să poată fi împiedicat a le încasa de la subiectul de drept ce le datorează în fapt, respectiv de la
Se impune, așadar, admiterea acțiunii reclamantei cu consecința anulării deciziei ANAF B nr. 467/24.12.2008 și a obligării acesteia a se pronunța asupra fondului contestației formulate de reclamant împotriva deciziei de impunere 97/30.09.2008 a V, din probatoriul cauzei nefiind demonstrată nici împrejurarea imposibilității continuării procedurii jurisdicționale, în mod hotărâtor, iar lipsa unei soluții asupra laturii penale privind pe prepușii debitoarei obligației fiscale în litigiu.
Cât privește cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, Curtea constată că reclamanta nu și- îndeplinit obligația de depunere a cauțiunii prevăzute de art. 215 din Legea contenciosului administrativ, aceasta putând uza de altfel și de prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ pentru atingerea acestui scop, dată fiind soluția pronunțată în cauză și a faptului că nu a fost încă definitivată suma ce face obiectul deciziei nici de organele penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantei V formulată în contradictor cu pârâtele Agenția Națională de Administrate Fiscală B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Dispune anularea deciziei cu nr. 467/ 24.12.2008, cu obligarea pârâtei Bas oluționa pe fond contestația reclamantei formulată împotriva deciziei de impunere nr. 97/30.09.2008 emise de pentru Contribuabili Mijlocii
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.07.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.08.2009
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
