Anulare act administrativ fiscal. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.--
DECIZIA NR. 14/CA/2010 -
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - -judecător
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în O- A județul în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O nr.1 împotriva sentinței nr.598/CA din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi la prima și a doua strigare a cauzei, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este netimbrat, lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 2, și timbru judiciar de o,15 lei, precum și faptul că intimata prin cererea depusă la dosar a cerut amânarea cauzei, recursul este la primul termen de judecată, după care:
Instanța,în urma deliberării asupra cererii de amânare formulate, respinge cererea având în vedere că intimata pârâtă a fost citată la data de 17 noiembrie 2009, dată de la care avea timp suficient pentru pregătirea apărării.
Având în vedere că nu s-a depus dovada achitării taxei de timbru, instanța invocă netimbrarea recursului și rămâne în pronunțare.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.598/CA din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihora fost espinsă cererea formulată de reclamanta - SRL O împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă, instanța a reținut că este neîntemeiată și a fost respinsă având în vedere că reclamanta invocă încălcarea unui drept propriu ce derivă din calitatea sa de transportator.
Analizând pe fond cererea prin prisma probelor administrate și prevederilor legale incidente, instanța a reținut că este nefondată și a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 38/2003 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 265/2007, autorizația taxi - este definită ca fiind o copie conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta în condițiile acestei legi, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi.
Transportul în regim de taxi se realizează numai cu autovehicule deținute de către transportatorii autorizați, cu titlu de proprietate sau în temeiul unui contract de leasing iar potrivit art. 10 alin 1 și 4 din același act normativ, atât autorizația de transport cât și autorizația taxi sau orice copie conformă, eliberate transportatorului de către autoritatea de autorizare, sunt unice și netransmisibile.
Textul de lege prevede explicit că se interzice transportatorului autorizat sa transmită autorizațiile taxi sau copiile conforme, sub orice formă, altui transportator autorizat, sau oricărei alte persoane.
În speță, instanța a constatat că din înscrisul aflat la fila 22 din dosar, rezultă că autorizația nr. 792, fost eliberată la data de 30.11.2004 în favoarea - SRL pe baza autorizației pentru executarea serviciului public de transport persoane nr. -/2004 și nu în favoarea reclamantului.
Prin urmare, susținerile pârâtei în sensul că aceste autorizații au fost transmise altor societăți sunt reale, iar afirmațiile contrare ale reclamantei sunt neîntemeiate, acestea fiind infirmate de probele administrate.
Susținerile acesteia din urmă în sensul că nu a operat o transmitere a acestor autorizații și că aceste operațiuni s-au efectuat cu acordul autorității și în baza unor contracte de asociere în participațiune încheiate cu terți, nu pot fi reținute, întrucât potrivit art. 10 alin 1 și 4 din Legea nr. 38/2003 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 265/2007 atât autorizația de transport cât și autorizația taxi sau orice copie conformă, eliberate transportatorului de către autoritatea de autorizare, sunt unice și netransmisibile, iar aceste norme imperative trebuie respectate deopotrivă de către titularul autorizațiilor și de autoritatea de autorizare. Faptul că anterior modificărilor legislative, a existat un consens care contravine în prezent normei legale, nu este de natură a îmbrăca în haină egală și pentru viitor aceste proceduri, atâta vreme cât legiuitorul a avut drept scop instituirea unor reguli clare cu privire la desfășurarea acestei activități.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. VIII alin.1 din Legea nr. 265/2007, invocate de reclamant, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a acestei legi, tuturor operatorilor deținători ai autorizațiilor taxi obținute în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003, le revenea obligația de a se prezenta cu documentele cerute de lege la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilității acestora, iar autorizațiile taxi găsite neconforme urmau a fi reținute, în mod obligatoriu, de autoritatea de autorizare.
În consecință, instanța constatând că această autorizație taxi nu a fost emisă în favoarea reclamantului care era titularul altei autorizații pentru executarea serviciului public de transport persoane, după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 23 și este îndreptățit să își desfășoare activitatea în temeiul autorizațiilor taxi emise pe baza acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă - SRL O solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și o,15 lei timbru judiciar, pentru termenul de judecată de azi așa cum rezultă din conceptul de citare fila 5 și procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare fila 6 din dosar, însă aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Constatând că recursul declarat este netimbrat în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 instanța va anula ca netimbrat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta reclamantă- SRLcu sediul în O- A județul în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O nr.1 împotriva sentinței nr.598/CA din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
red.dec.O,
Jud.fond.
Tehnored. 4 ex.
În 16.01.2010
2 com.
recurenta reclamantă - SRL O- A
intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O nr.1
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
