Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1430/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1430
Ședința publică din 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta -, cu sediul în com., nr. 173, jud. împotriva sentinței nr. 590 din 27 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 3 iulie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 7 iulie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 10.04.2008, reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâții Prefectul județului S și Consiliul Local al comunei, anularea Ordinului prefectului nr. 2317//31.01.2008, anularea Hotărârii Consiliului Local al com. nr. 12/14.12.2008 privind revocarea HCL nr. 6/25.01.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în primul rând, în anul 1994, în baza autorizației de construire nr. 149/24.11.1994 a construit un chioșc comercial, acesta fiind amplasat pe terenul închiriat de la Primăria com. în suprafață de 50 în baza unui contract de închiriere, care a fost reînnoit în fiecare an - până în prezent, plătind astfel o chirie.
În al doilea rând, în anul 2006 a formulat cerere de cumpărare a acestei suprafețe de teren și, în ianuarie 2008, s-a organizat o licitație publică de vânzare a acestei suprafețe de teren.
Având în vedere circulația juridică a terenurilor, a solicitat reclamanta a i se respecta dreptul de preemțiune, motivând că îndeplinește condiția de bază, aceea că a fost un constructor de bună credință și un chiriaș care a plătit la timp chiria solicitată, precum și de faptul că beneficiază de un contract de închiriere respectat.
În al treilea rând, în cursul anului 2007, a solicitat Primăriei com. completarea suprafeței de 50, pe care se află construcția, cu încă 25 teren reprezentând respectarea distanței legale prevăzută de lege în ceea ce privește distanța dintre hotarul vecin și construcție, această solicitare fiindu-i aprobată.
În Ordinul prefectului nr. 2371/DC din 31.01.2008 se face trimitere la art. 123 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 republicată.
În drept, a invocat reclamanta disp. Legii nr. 554/2005.
Pârâtul Prefectul jud. S, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că hotărârile se referă la vânzarea prin încredințare directă a unei suprafețe de 75 teren către numita și nu către -.
Prin sentința nr. 1957 din 15 iulie 2008, tribunalul a apreciat că acțiunea a fost formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, motiv pentru care a respins-o ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Prin decizia nr. 1753 din 15.12.2008, Curtea de Apel Suceavaa admis recursul reclamantei, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
În urma rejudecării, prin sentința nr. 590 din 27 martie 2009, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta, în anul 1994, în baza autorizației de construire nr. 149/24.11.1994, a construit un chioșc comercial, acesta fiind amplasat pe terenul închiriat de la Primăria com. în suprafață de 50, în baza unui contract de închiriere, care a fost reînnoit în fiecare an.
Prin autorizația menționată, a fost aprobată construirea unui chioșc comercial cu caracter provizoriu.
Prin Hotărârea nr. 6/2008 a Consiliului Local al com., jud. Saf ost aprobată vânzarea prin încredințare directă a suprafeței de 75, identic cu imobilul nr. 1.632, aparținând domeniului privat al com..
Prin Hotărârea nr. 12/2008 a Consiliului Local al com. a fost revocată hotărârea menționată, la solicitarea Prefectului Jud.
Potrivit art. 123 din Legea nr. 215/2001, " 1) Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii. 2) Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii. 3) Prin derogare de la prev. alin. 2, în cazul în care consiliile locale sau județene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună credință ai acestora beneficiază de un drept de preemțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor. Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau județean, după caz"
În speța de față, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, fiind vorba de o construcție temporară și nu definitivă, astfel că vânzarea trebuia efectuată prin licitație și nu prin încredințare directă.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta, învederând că până în prezent a plătit la timp impozitul pe clădiri, a avut posesia liniștită a terenului din 1994 până în prezent, fapt ce ar impune să devină proprietarul terenului. Art. 123 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 nu prevede un anumit timp de construcție. Hotărârea nr. 6/2008 nu putea fi revocată, întrucât a intrat în circuitul civil. 2 al art. 123 din Legea nr. 215/2001 nu face diferențierea între construcții temporare și construcții definitive.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Prefectul Județului Saa rătat că chioșcul edificat are caracter provizoriu. Hotărârea nr. 6/25.01.2008 adoptată de Consiliul Local al com. nu a produs efecte juridice, atâta timp cât până la data de 14.02.2008, când a fost adoptată hotărârea nr. 12 nu a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Mai mult, revocarea unui act administrativ are efecte retroactive, iar nota secretarului în mod legal a fost înaintată ulterior datei de 25.01.2008, conform prev. art. 48 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 republicată cu modificările ulterioare, reprezentând motivarea necontrasemnării hotărârii ilegale.
Întreaga analiză a cauzei dedusă judecății trebuie făcută în raport de faptul că reclamanta nu face dovada calității de constructor de bună credință, așa cum se prevede în art. 123 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, republicată, respectiv: dreptul de a vinde este o facultate și nu o obligație a proprietarului de drept al terenului, conform CF nr. 2112, pe com. cad., întrucât una din atribuțiile consiliului local este de a administra domeniul public și privat al comunei, conform art. 36 alin. 2 lit. c din Legea administrației publice locale, iar conform art. 123 alin. 1 din același act normativ "Consiliile locale hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii".
Recursul nu este întemeiat.
Autorizația de construire a fost eliberată pentru construirea unui chioșc având caracter provizoriu (15).
Terenul pe care este edificat chioșcul este deținut în temeiul unui contract de închiriere (11). În cuprinsul acestui contract, una din clauze stipulează că beneficiarii terenurilor închiriate sunt obligați ca la desființarea construcțiilor sau amenajărilor făcute pe respectivele terenuri să le redea în starea inițială pe care au avut-o în momentul închirierii. Așadar, reclamanta nu poate fi considerată de bună credință în sensul art. 123 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, întrucât cunoștea caracterul provizoriu al construcției edificate și și-a asumat prin contractul de închiriere obligația restituirii terenului în starea inițială. 3 al art. 123 se referă la situația de bună credință ce deține terenul în temeiul unui alt titlu decât concesionarea sau închirierea pentru edificarea unei construcții provizorii. O altă interpretare ar aduce o atingere gravă dreptului de proprietate al autorității administrativ teritoriale care s-ar vedea obligată să vândă terenurile doar persoanelor care au închiriat sau concesionat terenul și au edificat construcții provizorii, cu încălcarea dispozițiilor legale - art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 - care stipulează că vânzarea se face prin licitație publică. Nu este întemeiat nici motivul de recurs privind revocarea ilegală a hotărârii nr. 6/2008, întrucât aceasta nu a produs efecte juridice civile, contractul de vânzare-cumpărare nefiind încheiat.
Date fiind aspectele învederate, nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 7,8,9 Cod proc. civ.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, cu sediul în com., nr. 173, jud. împotriva sentinței nr. 590 din 27 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 09.07.09
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Ududec Elena
