Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1432
Ședința publică din 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în mun. B,-,. A,. 20, jud. împotriva sentinței nr. 528 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 1220/E/40/2009).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 3 iulie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 7 iulie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ, înregistrată sub nr. 1220/40/08 din 11.-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului Jud. B și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice B, obligarea acestora la restituirea sumei de 2231 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 02.07.2008 a cumpărat un autoturism marca OPEL ASTRA, adus din Germania, cu număr de înmatriculare -, iar pentru înregistrarea acestuia în România a fost nevoit să plătească taxa de poluare în cuantumul menționat mai sus.
A considerat reclamantul că această taxă este nelegală și discriminatorie, având în vedere că a înmatriculat de două ori această mașină. Noua taxă introdusă prin OUG nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. În acest sens art. 4 prevede "Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a codului se face numai prin lege, iar în sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
A mai susținut reclamantul că din analiza acestor texte rezultă cu certitudine că nici o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul fiscal, întrucât acesta se modifică numai prin lege, în sensul strict al termenului.
A mai arătat reclamantul că, art. 148 alin. 2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Potrivit normelor comunitare, art. 25 CE prevede "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal".
Ori, cu toate că România este Stat European se reține un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în țară din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Prin întâmpinare, Instituția Prefectului Jud. Bai nvocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 528 din 29 aprilie 2009, Tribunalul Botoșania admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului Jud. B, față de care a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantului, reținând următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B, s-a reținut că taxa de înmatriculare achitată de reclamant este o taxă care se constituie venit la bugetul de stat și se varsă în contul instituțiilor finanțelor publice, dovada achitării taxei fiind unul din înscrisurile necesare înscrierii autovehiculului în circulație. Or, Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor nu este parte în raportul juridic de drept material fiscal stabilit între cel ce achită taxa și cel ce o încasează, astfel că nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune în restituire.
Pornind de la faptul că raportul juridic de drept material fiscal se stabilește între stat prin MFP și instituțiile teritoriale subordonate acestuia, s-a constatat că Statul Român - prin MFP are calitate procesuală pasivă în prezenta acțiune.
Pe fondul cauzei s-a reținut, în esență că, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1, în funcție de criterii obiective.
Fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător) cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă disp. art. 28 și 90 din Tratatul CE.
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare.
În fine, a constatat prima instanță că, taxa de poluare achitată de reclamant la prima înmatriculare a autoturismului second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, arătând că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că acțiunea a vizat recunoașterea de către instanța română a aplicabilității disp. art. 10, 28, 90 din Tratatul CE, cu privire la taxa de poluare pretinsă de autoritățile române în vederea înmatriculării în circulație a autoturismelor proprietate, taxă care s-a făcut venit la bugetul de stat, ceea ce reprezintă obligarea statului la restituirea contravalorii acesteia prin organele sale de reprezentare, respectiv MFP.
Mai susține recurentul că instanța nu a ținut cont de faptul că pentru părțile chemate în judecată calitatea procesuală este pe deplin justificată și prin faptul realizării efectului de opozabilitate a hotărârii față de o autoritate publică de stat care a pretins plata și anume Instituția Prefectului Jud. B - Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor și respectiv, încasarea taxei de poluare în vederea înmatriculării în circulație a autoturismului proprietate și anume, Statul Român - prin MFP.
Mai mult, prin aderarea României la Convenția Europeană, Statul Român este obligat, conform art. 10 din Tratat să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor care le incumbă, iar potrivit art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare și legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Apreciază recurentul că deoarece OUG nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate.
Un alt motiv de nelegalitate a sentinței este acela că instanța de fond nu a analizat cererea de chemare în judecată în raport de prev. art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16.12.1966 cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decr. nr. 212/1974 și art. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea, nu a ținut cont nici de practica justiției europene.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentului, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Și ce înseamnă acest lucru? . nu că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare. Așa încât, speculațiile recurentului cu privire la favorizarea vânzării de autoturisme second-hand deja înmatriculate în România nu pot fi luate în considerare, trimiterea la cauza C-193/85 fiind de asemenea nerelevantă.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisia de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în mun. B,-,. A,. 20, jud. împotriva sentinței nr. 528 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. UE
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 15.07.09
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Ududec Elena
