Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1436/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1436
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Inspecția -Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 280 din data de 12 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - Mecanică SA, cu sediul în,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, prin consilier juridic, care depune delegația nr. 14491/26.10.2009, lipsind intimata-reclamantă - Mecanică SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul menținerii măsurii dispuse de inspectorii de muncă prin procesul-verbal de control seria - nr. 4640/3.12.2008.
Se arată că prin procesul-verbal de control menționat anterior s-a dispus, ca măsură obligatorie în sarcina reclamantei, acordarea în integralitate a drepturilor salariale persoanelor disponibilizate, deoarece pentru perioada în care salariații s-au aflat în preaviz, societatea a achitat drepturile salariale astfel: 100% pentru 15 zile și în procent de 55% pentru 5 zile.
Recurenta consideră că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de faptul că cele 2 categorii de salariați nu se aflau în condiții identice. Astfel, primii se aflau în perioada de preaviz, urmau să își piardă locul de muncă și aveau dreptul de a beneficia de măsurile de protecție socială prevăzute de legislația în vigoare, în timp ce restul salariaților nu erau afectați de măsura concedierii colective, urmau să beneficieze în continuare de vechime în muncă și de toate celelalte drepturi recunoscute de lege.
Au fost invocate prevederile nr.OUG 95/2002, care stabilesc activitățile ce vor fi desfășurate de salariații agenților economici din industria de apărare în perioada în care aceștia se confruntă cu lipsa de comenzi, dar și fondul lunar necesar acoperirii drepturilor salariale, care se determină luându-se în calcul 75% din salariul mediu brut pe economie din luna anterioară.
Aceste dispoziții nu dispun însă nimic cu privire la modul de repartizare a fondului de salarii, respectiv dacă toți salariații au dreptul la aceeași sumă de 75% din salariul mediu brut pe economie, fără a se lua în calcul vreun alt criteriu, sau dacă la stabilirea retribuției fiecărui salariat se va ține cont de salariul de încadrare, de vechimea în muncă, de eventualele sporuri etc.
Potrivit art. 78 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 "la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi", iar potrivit prevederilor art.74 alin.3 "în perioada preavizului, salariații au dreptul să absenteze 4 ore/zi de la programul unității, pentru a-și căuta un loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze salariul și celelalte drepturi".
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că dispozițiile nr.OUG 95/2002 nu derogă de la legislația în materia drepturilor salariale, prin acest act normativ legiuitorul înțelegând să confere o serie de drepturi suplimentare față de drepturile conferite prin contractul colectiv de muncă la nivel național.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - Mecanica SA a solicitat anularea procesului verbal nr. 4640/3.12.2008 întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că pentru perioada 2008-2009 Consiliul de Administrație al Filialei a hotărât, cu aprobarea, disponibilizarea unui număr de 575 salariați din efectivul de 744 persoane, măsură dispusă ca urmare a lipsei acute de comenzi și contracte, dotării tehnice învechite - ce determină prețuri necompetitive ale produselor, limitării creșterilor datoriilor restante către stat, precum și împrejurării că veniturile obținute din activitatea productivă au fost insuficiente pentru asigurarea plății integrale a salariilor.
S-a mai arătat că plata drepturilor salariale pentru persoanele avute în vedere de pârât s-a efectuat, pentru cele 20 zile de preaviz, astfel: 15 zile salariu integral și 5 zile cu 55%, iar din luna decembrie 2008 salariații disponibilizați beneficiază de plăți compensatorii, conform OUG 22/2004, astfel că plata parțială a drepturilor salariale menționate anterior s-a datorat situației dificile în care se afla societatea.
Prin întâmpinare, pârâta Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă Pai nvocat excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei procedurii prealabile.
La termenul de judecată din data de 3.03.2009, tribunalul a pus în discuția părților excepțiile invocate, acestea fiind respinse ca neîntemeiate, motivat de faptul că reclamanta a timbrat legal acțiunea și a formulat contestație conform art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, însa pârâtul nu a soluționat-o, ci a înaintat-o direct instanței de judecată, astfel că nu se poate reține vreo culpă a reclamantei.
Prin sentința nr. 280 din data de 12 mai 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta - Mecanica SA în contradictoriu cu pârâta Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, anulând în parte procesul verbal de control nr. 4640/3.12.2008 întocmit de către pârâtă - în ceea ce privește măsura dispusă prin acesta.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de control nr. 4640/3.12.2008, încheiat în urma unui control efectuat de către inspectorii pârâtului la sediul reclamantei, s-a constatat că o parte dintre salariații reclamatei au fost disponibilizați, iar pentru aceștia orele de preaviz (20) din luna octombrie 2008 nu au fost plătite integral, 15 zile fiind plătite cu salariul integral, iar 5 zile cu salariu în procent de 55%.
De asemenea, prin procesul verbal contestat s-a luat măsura obligării reclamantei să constituie și să achite drepturile salariale, reprezentând diferența dintre suma acordată salariaților, menționată anterior, și cea cuvenită integral acestora (salariul de 100%).
Din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că reclamanta este o filială a Companiei Naționale SA, iar în perioada avută în vedere de către pârât cu ocazia controlului, societatea urma un program de restructurare și reorganizare, întocmit pentru perioada 2008-2009, cu acordul, în urma căruia urma să fie disponibilizați un număr de 575 salariați.
Împrejurarea menționată a fost determinată de situația economică grea a reclamantei, respectiv de lipsa de comenzi și contracte pentru industria de apărare, consumul mare de energie electrică a utilajelor societății, dotarea tehnica învechită, care determină prețuri necompetitive ale produselor, precum și venituri insuficiente obținute din activitatea productivă. O parte din acești factori sunt de notorietate (respectiv cei privind dificultățile economico-financiare ale industriei de armament), iar pârâtul nu a contestat în vreun fel existența împrejurărilor precizate.
Instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor art.10 al.1 si 2 din OUG95/2002 "în perioada în care salariații încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la agenții economici din industria de apărare nu desfășoară activitate de bază din lipsă de comenzi sau de contracte vor efectua activități de întreținere, conservare, reparații, pază, activități administrative și alte activități specifice. Fondul lunar necesar acoperirii drepturilor salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) se determină luându-se în calcul 75% din salariul mediu brut pe economie din luna anterioară, comunicat de Institutul Național de Statistică". Ca urmare, tribunalul a apreciat că împrejurările menționate anterior sunt recunoscute practic chiar de către legiuitor, prin emiterea unor acte normative care să gestioneze situația de criza din domeniu, reglementându-se practic posibilitatea legală de achitare doar unei părți din salarii (un anumit procent).
În condițiile arătate de reclamantă și necontestate de către pârât, în care societatea a realizat sub 10% din totalul productiei marfă și a achitat restului personalului (care nu a fost disponibilizat) salariile în procent de 84,5%, tribunalul apreciat că măsura pârâtului - de obligare a reclamantei să achite integral salariile pentru perioadele de preaviz din luna octombrie 2008 - este nelegală.
In plus, o asemenea măsură ar fi și profund discriminatorie, întrucât persoanele disponibilizate, care au lucrat doar J din cele 20 de zile (restul de 4 ore zilnic fiind afectate căutării unui nou loc de muncă) ar urma să primească 100% din salariu, iar celelalte, care au lucrat integral cele 20 de zile, să primeasca doar 84,5% - aspect rezultat din adresa reclamantei nr.187/2009.
Impotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Inspecția -Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cazul în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv interpretarea eronată a dispozițiilor art. 10 alin.1 și 2 din nr.OUG 95/2002, fără a ține seama de situația de fapt reținută prin procesul-verbal întocmit și anexele acestuia, precum și cuprinsul contractului colectiv de muncă și finalitatea legală a actului normativ invocat anterior, respectiv nr.OUG 95/2002.
În ceea ce privește cuprinsul ordonanței invocate anterior se arată de către recurentă că în perioada în care salariații încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la agenții economici din industria de apărare nu desfășoară activitate de bază din lipsă de comenzi sau de contracte, vor efectua activități de întreținere, conservare, reparații, pază, activități administrative și alte activități specifice.
Fondul lunar necesar acoperirii drepturilor salariale ale personalului prevăzut la alin.1 se determină luându-se în calcul 75% din salariul mediu brut/economie din luna anterioară, comunicat de Institutul Național de Statistică.
Raportat la textele de lege expuse anterior, recurenta menționează că dispozițiile legale prezentate nu dispun nimic cu privire la modul de repartizare a fondului de salarii, respectiv dacă toți salariații au dreptul la aceeași sumă, respectiv 75% din salariul mediu brut/economie, fără a se lua în calcul nici un alt criteriu sau dacă la stabilirea retribuției fiecărui salariat se va ține cont și de salariul său de încadrare, de vechimea în muncă, de eventualele sporuri la care au dreptul, de faptul că unii salariați sunt afectați de concediere colectivă.
În acest context, se solicită ca în cazul în speță să se dea deplină aplicare textelor incidente în soluționarea cauzei, raportat la situația concretă a salariaților.
Examinând sentința pronunțată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
Prin procesul-verbal de control întocmit de către agenții constatatori din cadrul Inspecției - Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, s-a dispus ca măsură obligatorie în sarcina - Mecanică SA acordarea în integralitate a drepturilor salariale persoanelor disponibilizate, aceasta întrucât pentru perioada în care salariații s-au aflat în preaviz, societatea a achitat drepturile salariale astfel: 100% pentru 15 zile și în procent de 55% pentru 5 zile; argumentul acestei măsuri dispuse a fost acela că uzina se află într-o situație dificilă, datorată lipsei de comenzi.
Instanța fondului a invocat prevederile art. 10 din nr.OUG 95/2002 relativ la determinarea fondului lunar necesar acoperirii drepturilor salariale, însă nu a ținut seama de faptul că aceste dispoziții nu dispun cu privire la modul de repartizare a fondului de salarii, anume dacă salariații au dreptul la același procent, respectiv 75%, fără a se ține seamă și de alte elemente, de faptul că unii salariați sunt afectați de concediere colectivă.
Societatea a arătat că salariații care nu se aflau în perioada de preaviz au beneficiat de 84,5% din salariu, iar nu de 75% din salariul brut/economie, iar celor care se aflau în preaviz le-a acordat salariul integral pentru 15 zile și un procent de 55% pentru 5 zile, fără a indica criteriile care au stat la baza acestei decizii.
OUG nr. 95/2002 nu reglementează decât modul în care se determină fondul lunar de salarii, nu și modul în care se stabilește retribuția fiecărui salariat în parte, urmând ca la fixarea salariului angajatorul să țină seama de toate prevederile legale în materie, de faptul că potrivit prevederilor art. 78 alin.1 din unic la nivel național pe anii 2007-2010, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin 1 salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi, iar potrivit prevederilor art. 74 alin.3 în perioada preavizului, salariații au dreptul să absenteze 4 ore pe zi de la programul unității, pentru a-și căuta un loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze salariul și celelalte drepturi.
În aceste condiții, având în vedere dispozițiile ce reglementează contractul colectiv de muncă, clauzele acestuia, prevederile nr.OUG 95/2002, normele referitoare la protecția salariaților în cazul în care contractul individual de muncă încetează din motive ce nu țin de persoana salariatului, se apreciază că procesul-verbal întocmit, prin care s-a stabilit în cuprinsul anexei 2 achitarea drepturilor salariale reprezentând diferența dintre suma acordată și suma cuvenită în procent de 100% aferentă perioadei de preaviz de 20 de zile lucrătoare, este în acord cu textele de lege în acord cu textele de lege incidente în soluționarea cauzei, inclusiv cu dispozițiile art. 10 din nr.OUG 95/2002, care privește aplicarea fondului lunar necesar acoperirii drepturilor salariale și nu repartizarea acestuia.
Dat fiind cele expuse anterior, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă să admită recursul declarat de pârâta Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, să modifice în tot sentința și pe fond să respingă acțiunea reclamantei-intimate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 280 din data de 12 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - Mecanică SA, cu sediul în,-, jud.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea reclamantei-intimate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5 ex./ 26.11.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
