Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1596/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1596
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 290 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și când, entru p. a da posibilitatea recurentei să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 8 octombrie 2009 iar apoi, ca urmare lipsei din instanță a doamnei judecător - - aflată în concediu de odihnă, pentru data de astăzi 14 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 03.11.2008 reclamanta - ROMÂNIA SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice S pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor nr. -/04.08.2008 și 1/10.09.2008 emise DGFPS - Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabilii mijlocii, să fie obligată pârâta să plătească suma de 58.561 lei cu titlu de dobânzi la nivelul majorărilor de întârziere precum și suma de 9350 lei cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, a arătat reclamanta că:
La data de 21 noiembrie 2008 s-a adresat cu cererea nr. 2215/2006 către pârâtă, pentru rambursare TVA aferentă lunii octombrie 2006 în sumă de 388.912 lei.
Anterior aprobării cererii la societatea reclamantă s-a efectuat un control fiscal în urma căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 824/ 15.12.2006, prin care se stabileau în sarcina acesteia, obligații fiscale suplimentare în sumă de 107.701 lei reprezentând impozit pe veniturile nerezideanților și accesorii, iar apoi prin decizia nr.11/09.01.2007 s-au calculat accesorii aferente impozitului pe veniturile nerezidenților și pentru perioada 30.09.2006 - 22.11.2007 în sumă de 3092 lei.
La data de 9 ianuarie 2007 și 5 februarie 2007 li s-au reținut din suma pe care o aveau de încasat de la pârâtă cu titlu de TVA de rambursat, sumele de 107.701 lei și respectiv 3092 lei.
Prin decizia nr. 25/2007 emisă de pârâtă a fost anulată decizia de impunere nr. 824/15.12.2006 și s-a dispus refacerea controlului efectuat în decembrie 2006, în urma acestei inspecții s-a emis decizia de impunere nr. -/13.06.2007 prin care s-au stabilit obligații suplimentare în sumă de 93.498 lei reprezentând impozit pe venitul nerezidențial și accesorii.
La data de 29 august 2007 li s-a restituit suma de 14.203 lei reprezentând diferența dintre cele două acte de control emise de inspectorii fiscali.
Decizia de impunere nr.-/2007 a fost anulată prin decizia nr. 831/2008 a Curții de Apel Suceava.
Prin cererea înregistrată sub nr. 5966/11.07.2008 s-a solicitat, pe lângă restituirea sumelor reținute în baza deciziilor de impunere anulate și plata majorărilor de întârziere aferente acestora în sumă de 57.725 lei.
Prin decizia nr. -/ 04.08.2008 a PSs -a aprobat restituirea sumei de 96.590 lei.
S-au invocat prevederile art. 124 alin.1 și 2 Cod proc. fiscală.
În cauză, suma de 110.793 lei a fost reținută la datele de 09.01.2007 și respectiv 05.02.2007 din suma pe care o aveau de încasat de la buget cu titlu de TVA de rambursat conform decontului și cererii de rambursare TVA nr. 2215/21.11.2006, invocându-se drept temei al reținerii decizia de impunere prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare reprezentând impozit pe venitul nerezidențial. Cum suma menționată făcea parte din TVA de rambursat de la bugetul de stat și fusese solicitată la rambursare încă din luna noiembrie 2006, în conformitate cu conformitate cu dispozițiile legale, sunt îndreptățiți la plata dobânzilor la nivelul majorărilor de întârziere de la data reținerii nelegale a sumei și până la restituirea efectivă, cu precizarea că prevederile 1899/2004, invocate de pârâtă nu sunt aplicabile întrucât pretențiile reclamantei vizează dobânzile aferente unor sume reținute ilegal, iar nu debite plătite fără existența unui titlu de creanță.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, se arată că în dosarul nr- care a avut ca obiect acțiunea în anulare a deciziei de impunere nr. -/2007 actiune admisă prin sentința nr. 131/2008 a Tribunalului Suceava, au efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 9350 lei reprezentând onorariu avocat conform contractului de asistență juridică nr. 280/2005, facturii fiscale nr.8/2008 și ordinului de plată.
În drept și-a întemeiat reclamanta acțiunea pe dispozițiile art.1 și urm. art.19 din Legea nr.554/2004, art.117 alin.1 lit.d, art.124 rap. La art.120 cod procedură fiscală, art.2 alin.3 cod procedură fiscală și art. 274 cod procedură fiscală.
În dovedire a depus la dosar reclamanta înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 8 ianuarie 2009, instanța a luat act de schimbarea denumirii societății reclamante din - ROMÂNIA SRL în SRL - SUCURSALA.
Pârâta legal citată, DGFPSa depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, motivat de faptul că:
Temeiul de drept în baza căruia contribuabilul are dreptul la dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget sau în baza căruia organul fiscal poate fi obligat la plata respectivelor dobânzi îl constituie art.124 din OG nr. 92/2003 rep. privind Codul d e procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.177 alin.2 sau la art.70, după caz.
În ceea ce privește cererea de rambursare a TVA aferentă lunii octombrie 2006 depusă de la - ROMÂNIA SRL la data de 21.11.2006, se solicită de către pârâtă a se constata că aceasta a fost soluționată în termenul legal de 45 de zile, aspect confirmat chiar de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea de restituire formulată de reclamantă prin adresa nr. 5966/11.07.2008, se solicită să se constate faptul că și aceasta a fost soluționată în termenul legal de 45 de zile prin emiterea deciziei de restituire nr. -/04.08.2008.
Cererea de restituire a sumei de 57.725 lei reprezentând majorări de întârziere calculate și solicitate de contribuabili apare ca nefondată și în contextul în care prin sentința Tribunalului Suceava nr. 131/05.02.2008 s-a dispus anularea deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală nr. -/13.06.2007, iar suma solicitată a fi restituită nu a fost achitată de societate și nici evidențiată în actele administrative anulate.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 9360 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat efectuate în dosarul nr- al Tribunalului Suceava se precizează:" partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Față de împrejurarea că factura nr.8 cuprinzând și onorariul avocat dosar nr- în cuantum de 9350 lei a fost emisă de Cabinetul de avocat la data de 07.07.2008, ulterior soluționării irevocabile a dosarului la 18.11.2008, nu este imputabilă părții căzute în pretenții, constituind în fapt o recompensă a muncii prestate de avocat cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente.
Prin sentința nr.290 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SRL și în consecință au fost anulate deciziile nr. -/04.08.2008 și nr. 1 din 10.09.2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, fiind obligată pârâta să îi plătească reclamantei suma de 67.911 lei dobânzi la majorări de întârziere și despăgubiri.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Societatea reclamantă a formulat cerere de rambursare a TVA aferentă lunii octombrie 2006 în sumă de 388.912 lei. Din această sumă pârâta a achitat suma de 281.211 lei, iar diferența de 107.701 lei a fost reținută motivat de faptul că aceasta reprezintă datorii ale societății către bugetul de stat, respectiv impozitul pe dobânzi datorate firmei LTD Irlanda în baza contractului de împrumut conform deciziei de impunere nr. 824/15.12.2006, la care organele fiscale au calculat majorări astfel că în cele din urmă, reclamantei i s-a reținut suma datorată de 110.793 lei.
Actele administrative fiscale care au stat la baza acestor rețineri au fost anulate, iar prin sentința nr. 131/2008 a Tribunalului Suceava definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 831/2008 a Curții de Apel Suceava. În aceste hotărâri s-a stabilit că față de clauzele contractului de împrumut încheiat de reclamantă cu L T Irlanda, dobânzile datorate acestei firme sunt impozabile numai în Irlanda conform Legii nr. 280/2000. În consecință, organele fiscale au stabilit în mod eronat datorii la bugetul de stat în sumă de 110.793 lei cu titlu de impozit pe veniturile nerezidențelor și accesorii. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art.117 lit."d" Cod procedură fiscală și art. 124 alin.1, 2 Cod procedură civilă.
Așa fiind suma nelegal reținută (110.793 lei) și aprobată la rambursare trebuia restituită la 6 ianuarie 2007, însă plata a fost făcută la 29 august 2007 și 5 august 2008, dobânzile calculate pentru aceste plăți fiind de 58.561 lei.
Nu pot fi reținute apărările pârâtei că nu s-ar datora dobânzi și că cererea de rambursare TVA aferent lunii octombrie 2006 fost soluționată în termen având în vedere că potrivit probelor administrate în cauză, suma în cauză a fost restituită cu întârziere, astfel că potrivit art.117 și art.124 Cod procedură fiscală, obligarea pârâtei la plata dobânzilor solicitate apare ca fiind justificată.
De asemenea, dispozițiilor art. 117 alin.1 Cod procedură fiscală și prevederile 1899/2004 nu sunt aplicabile în cauză pentru că s-a solicitat restituirea unor sume reținute ca urmare a aplicării eronate a procedurilor legale, și nu sunt stabilite de organele judiciare sau pe baza unor titluri de creanță.
Cât privește suma de 9350 lei, instanța a apreciat că s-a făcut dovada că această sumă reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în dosar nr-.
De altfel potrivit practicii judiciare partea care nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată deși a câștigat procesul are posibilitatea de a formula acțiune separată în pretenții împotriva părții care a pierdut procesul, pentru plata cheltuielilor de judecată; în termenul general de prescripție de 3 ani, calculat de la data rămânerii a hotărârii prin care a obținut câștig de cauză.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, pârâta a arătat că dreptul contribuabilului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere doar în situația în care procedura de restituire sau de rambursare se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prevăzută de art.70 alin.2, sancționând astfel lipsa de diligență a organului fiscal.
Cererea de rambursare a TVA în cuantum de 388.912 lei aferentă lunii octombrie 2006 depusă de - Romania SRL la data de 21.11.2006 a fost soluționată în termenul legal de 45 zile, respectiv la data de 5.01.2007.
A susținut de asemenea pârâta că, în speță, chestiunea dedusă judecății o constituie respectarea de către organul fiscal a termenului legal de 45 de zile în care acesta avea obligația de a soluționa cerere de rambursare a TVA depusă de către contribuabil, iar nu modul de soluționare a cererii sub aspectul legalității măsurilor dispuse de organul fiscal.
Instanța de fond, deși era ținută doar la a analiza din punct de vedere procedural respectarea condiției termenului prevăzut de art.70 din nr.OG92/2003 rep. exercită un control de legalitate nejustificat asupra procedurii de rambursare sub aspectul soluției dispuse. Procedând astfel și reținând în motivarea hotărârii aspecte străine de natura pricinii, apreciem că judecătorul fondului adaugă în mod nepermis la lege, întrucât este evident că art. 124 din nr.OG92/2003 rep. nu poate fi incident în speță.
A fost de asemenea criticată dispoziția de restituire a sumei de 107.701 lei reținută la data de 5 ianuarie 2007, raportat la disp. art.112 al.1 și 2 și art.113 al.6 din OG nr.92/2003 republicată.
A arătat pârâta că, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, organul fiscal a procedat la compensarea TVA de rambursat cu obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală până la concurența sumei de 107.701 lei, fiind întocmită în acest sens Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr.2215/5.01.2007, diferența de TVA fiind rambursată contestatoarei.
Nu se poate aprecia că suma de 107.701 lei a fost în mod nelegal reținută în condițiile în care organul fiscal a conferit incidența dispozițiilor legale în materie, iar la data efectuării operațiunii de compensare titlul de creanță constând în decizia de impunere nr.824/15.12.2006 nu fusese desființat.
Faptul că deciziile de impunere nr.824/15.12.2006 și nr.-/13.06.2007 au fost sancționate prin emiterea deciziei S nr.25/12.04.2007, respectiv prin sentința Tribunalului Suceava nr.131/5.02.2008 ( dosar nr- ), nu constituie în accepțiunea art.124 alin.1 din nr.OG92/2003 rep. un motiv susceptibil de a da naștere dreptului contribuabilului la dobândă.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, s-a invocat necompetența materială a instanței de contencios administrativ, precum și inadmisibilitatea, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea acestor pretenții ca nefondate.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.304 pct.3,4,5,6,8,9 și ale art.3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinare, intimate - SRL, succesoare în drepturi a - SRL, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Din analiza motivelor de recurs a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este fondat în parte, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum în mod corect a învederat pârâta recurentă, în ipoteza solicitării cheltuielilor de judecată printr-o cerere separată, atunci când partea a omis să le solicite în cadrul litigiului de contencios administrativ, este dedusă judecății o acțiune cu caracter civil distinctă, pentru care nu operează prorogarea de competență prevăzută de art.17 Cod proc. civilă, ca în situația formulării unui capăt de cerere accesoriu în cadrul acțiunii având ca obiect anularea de acte administrative.
Așadar, stabilirea competenței se face după regulile de drept comun, iar în speță, față de cuantumul sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, sunt incidente dispozițiile art.1 pct.1 Cod proc. civilă, care conferă plenitudine de competență judecătoriei.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 al. 1-3 Cod proc. civilă raportat la art.304 pct.3 Cod proc. civilă va fi admis recursul declarat de pârâtă și se va casa în parte sentința atacată, în sensul trimiterii spre judecare instanței competente, în speță judecătoria.
În ceea ce privește celelalte critici, Curtea le apreciază ca fiind nefondate pentru următoarele motive:
Prin sentința nr. 131 din 5 februarie 2008 Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă contestația formulată de reclamanta ROMANIA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și în consecință au fost anulate decizia de impunere nr. - din 13 iunie 2007 emisă de către Activitatea de Control Fiscal, raportul de inspecție fiscală nr. -/2007 și decizia nr. 94 din 1 august 2007.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 831 din 18 iunie 2008 Curții de Apel Suceava.
Ca urmare, reclamanta a solicitat la data de 11 iulie 2008, prin cererea adresată pârâtei și înregistrată de aceasta sub nr. - restituirea sumei de - lei, reprezentând obligații fiscale principale și accesorii și majorări de întârziere.
Prin decizia nr. - din 4 august 2008 s-a aprobat pentru restituire suma de 96590 lei, potrivit hotărârii judecătorești mai sus arătate. S-a respins solicitarea de restituire a sumei de 57725 lei reprezentând majorări de întârziere.
În urma contestației formulate de către reclamantă la data de 19 august 2008 s-a emis decizia nr. 1 din 10 septembrie 2008 prin care s-a respins contestația, cu motivarea că cererea de rambursare a taxei pe valoare adăugată a fost soluționată (nefavorabil, dar soluționată) în termenul prevăzut de lege.
Rezultă din pct. 1 al Capitolului II din Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, aprobată prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899 din 22 decembrie 2004, că pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut deart. 199alin. (1) și (2) sau deart. 112alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilorart. 119(actualul art. 124) din aceeași ordonanță.
Conform pct. 2, dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut lacap.pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția impozitului pe venit.
Potrivit art. 124 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut laart. 117alin. (2) sau laart. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Se stipulează în cuprinsul alin. 2 din același articol că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod (stabilită la 0,1 % pe zi de întârziere, conform art. 120 alin. 7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Nu poate fi reținută critica pârâtei în sensul că dobânzile se acordă doar în condițiile în care soluționarea cererii de rambursare a taxei pe valoare adăugată s-a făcut cu depășirea termenului de 45 de zile prevăzut în art. 70 din nr.OG 92/2003.
Având în vedere faptul că organele fiscale nu și-au executat în termenul de 45 de zile obligația de a rambursa taxa pe valoare adăugată pentru care a operat în mod nelegal compensația, după cum s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, este justificată cererea de reparare integrală a prejudiciului încercat de către reclamantă, care a fost lipsită de folosința acestei sume de bani.
Pârâta avea obligația de a restitui societății reclamante, în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. e din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, sumele de rambursat de la bugetul de stat, nefiind aplicabile prevederile arr. 117 alin. 1 lit. f, invocate de către pârâtă.
În ce privește dispoziția de compensare a taxei pe valoare adăugată de rambursat până la concurența sumei de - lei, va fi înlăturată susținerea pârâtei în sensul că nu prezintă relevanță anularea ulterioară a deciziilor prin care se stabiliseră obligații suplimentare de inspecția fiscală, deoarece este incident principiul nulității actului juridic subsecvent ca urmare a anulării actului juridic inițial.
Față de cele expuse mai sus, vor fi menținute dispozițiile sentinței atacate privind restituirea majorărilor de întârziere datorate de către pârâta recurentă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 290 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Casează în parte sentința nr.290 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Suceava și trimite spre competentă soluționare Judecătoriei Rădăuți capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. Fond
Tehnored.
2ex/23 oct. 2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
