Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1599/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1599
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL S - prin adm. cu sediul în S,-, Bloc E2,. C,.10, județul S, împotriva sentinței nr. 987 din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și când, pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 8 octombrie 2009 iar apoi, ca urmare lipsei din instanță a doamnei judecător - - aflată în concediu de odihnă, pentru data de astăzi 14 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 09.02.2009, sub nr-, reclamanta - SRL S a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la restituirea sumei de 27.264 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda legală aferentă, de la data achitării taxei și până la data restituirea sumei solicitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în cursul anului 2008 achiziționat din străinătate o autoutilitară marca Volkswagen -, o utilitară marca Mercedes - Benz și patru autoutilitare marca Mitsubischi și, în momentul în care a dorit să le înmatriculeze, i s-a solicitat să plătească suma de 27.264 lei reprezentând taxa de poluare a autovehiculelor, pe care le-a achitat cu următoarele documente justificative: chitanță seria -, nr. - din 09.12.2008, OP 91 din 20.08.2008, OP 233 din 09.12.2008, OP 108, 109 și 110 din 03.09.2008.
OUG nr. 50/2008 nu a intrat în vigoare în ceea ce privește modificarea Codului fiscal, astfel că aceasta nu produce efecte juridice, întrucât o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul fiscal, pentru că acesta se modifică numai prin lege în sensul restrâns al termenului, eventual, produc efecte juridice doar ordonanțele de urgență aprobate prin lege.
Această taxă are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru.
O veritabilă taxă de poluare, așa cum o regăsim în legislațiile altor state comunitare, ar fi trebuit să ia în considerare totalitatea autovehiculelor aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării, pentru a evita o nouă situație de discriminare între autovehiculele deja înmatriculate în România, pe de o parte, și autovehiculele second - hand importate din spațiul comunitar, pe de altă parte.
Diferența de aplicare a taxei demonstrează un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Problema de drept care se pune in cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale și comunitare.
Astfel, potrivit nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(l)-M(3) și N(l)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Întrucât, teoretic ordonanța menționată a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturisme care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele deja aflate în circulație înmatriculate în țară.
Legislația internă care prevede această taxă nu este compatibilă cu prevederile legislației internaționale și comunitare, aceasta rezultând din faptul că, de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene și, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, precum și din urisprudența Curții de Justiție Europene
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, cu motivarea că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A precizat pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile G nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin acest act normativ respectând exigențele art. 90.
La același termen de judecată, respectiv 19 martie 2009, pârâta a formulat în temeiul art. 60 și următoarele Cod procedură civilă o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B pentru ca în situația în care acțiunea reclamatei va fi admisă să se dispună obligarea chematului în garanție la restituirea către acesta a sumei de 27.264 lei reprezentând taxă de poluare, cu motivarea că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și invocând în acest sens dispozițiile art. 3 alin. 5,6, 7, 8 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Prin încheierea de ședință din data de 19 martie 2009, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu
Legal citat, chematul în garanție a formulat în întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Referitor la excepția invocată a arătat că în raport de prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamatului este doar o critică de neconstituționalitate a prevederilor OUG 50/2008, fără alte argumente, motiv pentru care acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă, pentru că nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei legi sau ordonanțe a Guvernului.
Problema inadmisibilității acțiunii se poate pune și sub aspectul că reclamantul nu atacă un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un răspuns la o plângere prealabilă /contestație administrativă sau un refuz nejustificat.
De asemenea, obiectul acțiunii formulate de reclamant nu se încadrează în nici una in situațiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cum interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel care se consideră păgubit, având în vedere și obiectul cererii reclamantului, respectiv constatarea inexistenței unei obligații de plată, constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală și dispunerea restituirii sumei de 27.264 lei, consideră această cerere ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a arătat că în forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Câtă vreme, chiar Comisia Europeană a recunoscut că această taxă de poluare corespunde normelor comunitare, consideră că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Prin sentința nr.987 din 21 mai 2009 Tribunalul Suceavaa respins excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Totodată a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de chematul în garanție, prin întâmpinare, instanța a respins-o ca neîntemeiată, atât timp cât, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Mai mult chiar, în speță, taxa de poluare percepută de către stat, deși nu este concretizată printr-un act administrativ poate fi asimilată "despăgubirilor" reglementat de art.18 din Legea nr.554/2004.
A admite contrariul ar echivala cu îngrădirea liberului acces la justiție, garantat de Constituție și CEDO.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată în raport cu art. 90.
În ceea ce privește compatibilitatea taxei de poluare cu prevederile art. 90 din Tratat, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față, rezultă din interpretarea nr.OUG 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second- hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea, C-313/05).
Pe de altă parte, este de remarcat că taxa de primă înmatriculare sub denumiri diferite se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (în Spania).
Din acest punct de vedere taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, numărul de eventuale revânzări pe teritoriul României.
Astfel, taxa de poluare achitată de reclamantă la prima înmatriculare a unui autoturism second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu, pentru mediul din România.
Cât despre neconcordanța dispozițiilor nr.OUG 50/2008 cu prevederile constituționale, în condițiile în care reclamanta nu a invocat excepția de neconstituționalitate a acestora, instanța nu poate proceda la analiza criticilor formulate sub acest aspect, competența de a se pronunța în acest sens revenind exclusiv Curții Constituționale, în virtutea art. 146 din Constituție.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul a respins cererea principală ca nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, neexistând nici un temei în baza căruia aceasta ar avea obligația de a garanta sau despăgubi Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în cazul în care acesta ar fi obligată la plata sumelor reprezentând taxă de poluare.
Mai mult chiar, cum în speță, cererea principală a fost respinsă, cererea de chemare în garanție rămâne fără obiect.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-au învederat următoarele:
OUG nr. 50/2008 nu a intrat în vigoare în ceea ce privește modificarea Codului fiscal (abrogarea art. 2141- 2143Cod fiscal). Potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008) se abrogă art. 2141- 2143Cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege, iar în sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
Din analiza acestor texte, rezultă cu certitudine că nici o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul fiscal, pentru că acesta se modifică numai prin lege, în sensul strict al termenului. În plus, efecte juridice produc, eventual, doar ordonanțele de urgență aprobate prin lege. Din moment ce OUG nr. 50/2008 nu a fost încă aprobată prin lege, acest act normativ nu produce nici un fel de efecte juridice de la 1 iulie 2008.
Oricum, având însă în vedere textul art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, modificările aduse Codului fiscal (abrogarea art. 2141- 2143) nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1 ianuarie 2009.
Noua taxă de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este discriminatorie. După cum se poate observa, noua taxă introdusă prin OUG nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează doar poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. Dacă instituirea unei taxe de mediu reprezintă, teoretic, un aspect cu securitate benefic, în măsura în care fondurile colectate sunt destinate protejării mediului înconjurător, modalitatea în care se aplică această taxă, în mod discriminatoriu, este fără îndoială criticabilă.
Taxa de poluare are caracter discriminatoriu, aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă, la fel ca în cazul precedentei "taxă specială pentru autoturisme și autovehicule".
Astfel, potrivit OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M (1) - M (3) și N (1) - N (3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3, alin. 2 și art. 9 alin. 1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât urmărește să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în speță Germania, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia.
Prin întâmpinare, pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin întâmpinare, chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentei, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Nadasdi și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, Nadasdi, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL S - prin adm. cu sediul în S,-, Bloc E2,. C,.10, județul S, împotriva sentinței nr. 987 din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
2ex/15.10.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
